Noi am fost primii! | episodul 5: „Fiii Tiranei”

Părăsim deceniile cinci şi şase pentru a face un salt până la începutul anilor ’90. Înainte ca Ibrahim Dossey să devină legenda ghaneză din poarta Steagului, echipa noastră îşi deschidea braţele pentru jucătorii străini în anul 1991 atunci când sub Tâmpa poposesc trei jucători albanezi. Prin aceste transferuri FC Braşov devenea primul club din România ce avea în componenţa lotului trei stranieri: un mijlocaş de construcţie, un atacant şi un portar. Îi voi prezenta pe rând.

Agim Canaj, mijlocaşul de construcţie, născut la 1 iulie 1962, a venit la Steagul de la Dinamo Tirana şi a jucat la Braşov timp de două sezoane şi jumătate. În primul său sezon sub „galben-negru” joacă 25 de meciuri şi marchează trei goluri iar până la finalul aventurii braşovene va strânge 57 de „tricouri” şi încă patru goluri. În primăvara lui 1994 se reîntoarce acasă pentru a mai juca un pic la Flamurtari Vlore înainte de a se retrage definitiv din fotbal şi a deveni proprietarul unui reustarant din Tirana, capitala Albaniei.

Cu toate astea, n-a putut rămâne foarte mult departe de fotbal şi s-a apucat de antrenorat. În 2003 preia conducerea echipei Dinamo Tirana, l-a care a evoluat ca jucător între 1985 şi 1991. În cariera de antrenor nu a dovedit o stabilitate foarte mare reuşind să schimbe în şapte ani opt (!) echipe. Una din performanţele sale ca antrenor este sezonul 2008-2009, când a antrenat pe Vllaznia Shkoder şi a reuşit să treacă în Cupa UEFA un prim tur preliminar în faţa slovacilor de la FC Koper pentru a pierde apoi în faţa italienilor de la Napoli. În prezent acesta antrenează pe Gramozi Erseke, o echipă din prima ligă albaneză. A, şi încă ceva, dacă aveţi cont pe Facebook îl puteţi adăuga pe Agim Canaj în lista voastră de prieteni. Chiar aşa, fostul mijlocaş „stegar” are cont acolo. Îl găsiţi aici.

Arben Minga, atacantul, s-a născut pe 16 martie 1959. În anii ’80 a făcut parte din „team-ul” lui SK Tirana ce pe vremea aceea se numea 17 Nentori Tirana, nume ce dă transpiraţii reci fanilor dinamovişti. În sezonul 1986-1987 al Cupei Cupelor 17 Nentori elimină pe Dinamo prin dublă victorie, 2-1 la Bucureşti şi 1-o la Tirana. Primul gol din „Ştefan cel Mare” a fost înscris de Arben Minga.

Ajuns în 1991 la Braşov acesta era văzut ca una din pricipalele „guri de foc” ale echipei însă în primul său sezon joacă doar 17 meciuri şi reuşeşte un singur gol. Pleacă apoi un an la Brăilă unde cu echipa Dacia Unirea ajunge în finala Cupei după ce în sferturi elimină după o dublă manşă de foc chiar Braşovul. Nici la Brăilă nu stă mai mult de un sezon şi ajunge în Divizia C la ASA Aquvila Giurgiu. După aventura de la munte şi de pe malurile Dunării revine la clubul său de suflet, SK Tirana pentru încă două sezoane reuşind să mai câştige două titluri şi o Cupă a Albaniei, completând astfel colecţia de patru titluri şi trei Cupe ce o deţinea înainte de a veni în România. În Naţionala Albaniei a jucat de 28 de ori şi a reuşit să marcheze două goluri.

A emigrat în Canada la sfârşitul anilor ’90 iar acolo a fost diagnosticat cu cancer pancreatic. Pe 30 ianuarie 2007 a fost răpus de această grea suferinţă iar echipele ce jucau atunci în etapa a 18-a din prima ligă albaneză au purtat banderole negre în memoria sa. Nici fanii nu l-au uitat aceştia creeând trei grupuri pe Facebook dedicate fostului atacant albanez.

Grupurile se găsesc aici (acesta e cu cei mai muli membri şi foarte multe poze şi clipuri cu Arben Minga), aici (acesta e abia la început) şi aici (şi acesta e destul de numeros şi de pe el am aflat că recent o stradă din Tirana a primit numele lui Arben Minga, autorul grupului completând: „That’s how GREAT ARBEN MINGA was!”). Păcat că nu prea ştiu albaneză pentru că sunt convins că cei ce scriu acolo au numai cuvinte frumoase la adresa lui Minga sau „Big Ben” cum era alintat de suporteri. (Ben i madh, în albaneză)

Acesta este unul din meciurile de legendă pentru fotbalul albanez, victoria cu 2-0 contra Belgiei din 1984. Golul doi este înscris de Arben Minga. Tare mult l-au mai iubit oamenii aceia.

Mai jos încă un clip. De data asta un omagiu pentru cel ce a fost Arben Minga.

Ilir Bozhiqi, portarul, născut în 1959, a sosit la Braşov în 1991 şi era văzut ca al patrulea portar din lotul echipei. Cu toatea astea, Bozhiqi a stat cel mai mult la Braşov, patru sezoane, în care a apărat poarta „stegară” de 57 de ori.

Cu exact un an înainte de „glorioasa retrogradare” din 1996, se întoarce în Albania ca antrenor cu portarii în cadrul clubului Dinamo Tirana, club în cadrul căruia avea să ajungă şi director tehnic, funcţie ocupată de Ilir Bozhiqi şi în prezent.

Perioada petrecută în România a fost cea mai frumoasă a carierei mele. Nu pot să uit Braşovul şi colegii pe care i-am avut, pornind de la Şanta şi Ene, şi pînă la Săvoiu şi Marian Ivan”. sursa citatului (click)

Frumoase cuvintele fostului portar, nu?

Episodul următor: „Zi după zi”

Episodul trecut: „Kavarna”

Hai să vorbim

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s