Noi am fost primii! | episodul 7: „Am căzut demni”

Ultimul episod din această serie nu este unul tocmai fericit al istoriei clubului nostru însă ne arată că demnitatea şi onoarea pot fi păstrate intacte chiar şi când greul devine copleşitor.

Este vorba despre cea de-a doua retrogradare în Divizia B ce a avut loc în sezonul 1974-1975. Cu un sezon înainte ne calificasem pentru Cupa UEFA de pe locul trei.

Să luăm sezonul retrogradării sub lupă şi să vedem care au fost factorii ce au influenţat retrogradarea echipei, etapele cheie şi de ce este această a doua retrogradare din istoria clubului nostru atât de specială.

Debutul sezonului a fost pe 11 august 1974 la Bucureşti contra Sportului unde am pierdut 2-1. Peste o săptămâma batem 3-0 pe „Tineretului” echipa FCM Galaţi şi totul pare a reintra pe făgaşul normal, mai ales că a urmat un 0-0 la UTA şi apoi un categoric 4-1 administrat CFR-ului clujean. Eram pe locul trei după primele patru etape. Luna septembrie debutează nefast pentru noi, 0-1 la CSM Reşiţa dar un 3-1 administrat Stelei la 7 septembrie nu trăda drama ce se prefigura pentru noi.

O serie de decizii cel puţin dubioase din partea Federaţiei Române de Fotbal aveau să zgudie din temelii clubul şi jocul echipei implicit. Mai exact, nota FRF decreta că orice jucător aflat la vârsta studenţiei poate părăsi clubul l-a care joacă pentru un altul unde să poată urma şi cursurile unei facultăţii. Cum Steagul era echipa Uzinei de Autocamioane iar relaţiile cu Universitatea din Braşov nu rupeau gura târgului, antrenorul Nicolae Proca a început să se trezească că odată cu trecerea etapelor lotul se subţiază tot mai tare. Jiul, Oradea, Timişoara sau Iaşi sunt doar câteva dintre destinaţiile unor fotbalişti braşoveni al căror rol în echipa cântărea foarte greu. Să vedem ce a urmat.

Pierdem 0-1 la Constanţa iar înainte de returul cu Beşiktaş suntem învinşi chiar acasă de ASA Târgu Mureş cu 2-1 în ceea ce a fost poate partida crucială a sezonului, chiar dacă era numai etapa a 8-a.

Echipa începe să aibe evoluţii oscilante. Batem 3-1 pe Satu Mare dar pierdem 0-2 la Iaşi şi remizăm 0-0 cu Craiova acasă. Era clar că plecările masive au influenţat mersul echipei mult mai mult decât se aştepta iniţial.  Un 0-0 cu Jiul şi un 3-1 cu Timişoara părea a ne readuce pe linia de plutire. Era etapa a 13-a şi stăteam pe locul şapte. Un 0-1 la Cluj cu Universitatea şi la Piteşti ne trimite tot mai jos. Cu 13 puncte eram la numai un punct de retrogradare. Ultimele două etape consemnează un 5-1 acasă cu Râmnicul Vâlcea şi un 0-1 dezamăgitor la Dinamo. Locul 13 pentru noi la finalul turului la doar puncte de retrogradare.

Pe 2 martie pierdem iarăşi în faţa Sportului, 0-1, şi alunecăm până pe locul 15, ultimul neretrogradabil. Poli Iaşi şi CSM Râmnicul Vâlcea ne suflau în ceafă. Urmează doar un 1-1 în deplasare cu FCM Galaţi, o altă contracandidată la salvare şi lucrurile merg din rău în mai rău pentru noi. Urmează o serie foarte bună de trei meciuri fără înfrângere, 2-0 cu UTA, 0-0 la CFR şi 4-1 cu Reşiţa, şi urcăm până pe locul zece însă distanţă faţă de locurile de B era una foarte mică, numai două puncte. Totuşi seria aceasta reuşită era dătătoare de speranţe. Din etapa a 18-a, adică din retur, antrenor principal al echipei devenise secundul Alexandru Meszaroş, acesta preluând funcţia în urma demisiei lui Nicolae Proca.

Acea serie de trei meciuri fără înfrângere este irosită în următoarele două etape, printr-un 0-1 la Steaua, dar mai ales prin acel 0-1 de pe teren propriu cu Constanţa. Am căzut până pe 14, la egalitate de puncte, 21, cu FC Argeş, Râmnicul Vâlcea, la un punct de Poli Iaşi şi la două de FCM Galaţi care închidea clasamentul.

Pierdem 2-0 la Târgu Mureş şi mai coborâm un loc în timp ce piteştenii cu un 4-2 contra ieşenilor scapă practic de o contracandidată. Pentru noi urmează meciul din 27 aprilie 1975 contra Olimpiei Satu Mare. Conducem la pauză cu 1-0 dar pierdem în final cu 1-2. Acest eşec al nostru coraborat cu succescul vâlcenilor cu 2-0 în faţa Stelei, şi cu cel al ieşenilor, 5-4 în faţa Reşiţei, a însemnat abisul pentru noi. Era etapa a 26-a şi coboram pe penultimul loc al clasamentului la un punct de salvare.

Pe 4 mai 1975 Poli Iaşi vine pe „Tineretului” şi pierde cu 1-0. Vâlcea pierde la FCM Galaţi cu 2-1 după ce au avut 1-0 în prima repriză. Argeşul bate cu 2-0 pe Timişoara şi iese din zona minată acolo unde intră însă U Cluj după un 0-2 la Târgu Mureş.

Aici Gyorffy a reuşit să evite portarul, nu şi retrogradarea

În etapa a 28-a pierdem 0-1 la Craiova, Vâlcea  la Satu Mare 0-3 şi Galaţi la Timişoara 0-2. Poli Iaşi bate 3-1 pe CFR Cluj dar nu se duce la mai mult de un punct. În acel moment ultimele trei locuri, noi, Vâlcea şi Galaţi, aveau acelaşi punctaj, 23.

Un 2-0 cu Jiul pe 18 mai 1975 punea capăt unei perioade foarte lungi de secetă, însă nu şi grijilor. Iaşiul bate Constanţa şi-şi menţine avansul de un punct. Vâlcea şi Galaţi câştigă şi ele, cu Târgu Mureş, respectiv U Cluj, iar situaţia rămâne strânsă.

În etapa a 30-a, pe 25 mai 1975, reuşim un 2-2 la Timişoara, însă victoria Vâlcei  cu CFR ne ţinteşe tot pe locul 16. „U” pierde 0-2 pe „Moina” cu Argeşul lui Dobrin şi ajunge pe penultimul loc. Victoria ieşenilor la Jiul îi duce la două puncte de zona periculoasă cu patru etape înainte de final.

Pe 8 iunie primim vizita „studenţilor” clujeni într-un meci de totul s-a nimic. A fost numai 0-0. În acea etapă a 31-a eram pe locul 15, salvaţi, cu 27 de puncte, însă acelaşi număr de puncte îl aveau şi clujenii şi vâlcenii, în timp ce gălăţenii aflaţi la două puncte sperau încă într-o minune.

Victoria din etapa a 32-a, de la 11 iunie, cu FC Argeş a fost o gură de oxigen. Mai urcăm un loc, până pe 14, cu 29 de puncte, însă Vâlcea şi „U” nu se lasă mai prejos şi bat 2-0 pe Reşiţa, respectiv 1-0 pe Dinam0. Ieşenii ce cu numai câteva etape în urmă s-au văzut deja salvaţi plătesc tribut dezastrului de la Arad, 0-4, şi intră în clubul „29 de puncte”. Gălăţenii n-au mai găsit resursele necesare unei asemenea curse de urmărie  iar capotarea cu 1-3 acasă în faţa Sportului a însemnat condamnarea lor la B.

Drumul spre salvare ne-a fost barat exact atunci când credeam că suntem mai aproape ca oricând

În penultima etapa, şansa salvării era doar în mâinile noastre. O victorie la rivala Râmnicul Vâlcea şi apele se limpezeau. La 23 iunie 1975 a fost însă 1-0 pentru echipa din Zăvoi. Poli Iaşi bate 2-1 la Dinamo (!), „U” cu 2-1 la Satu Mare. Cu o etapă înainte de final Steagul lui Meszaroş se afla la două puncte de izbăvire. Constanţa, Timişoara, U Cluj, Iaşi şi Râmnicul Vâlcea având fiecare 31 de puncte. Avantajul nostru era că din plutonul ce lupta pentru supravieţuire eram singura echipă cu golaveraj pozitiv (!), 37-29 în acea etapă a 33-a.

În ultima etapă a sezonului 1974-1975, 29 iunie 1975, jucam pe „Tineretului” cu Dinamo. Constanţa cu CFR Cluj, Timişoara cu Olimpia Satu Mare, „U” Cluj cu Jiul, Poli Iaşi cu Vâlcea. Obiectivul nostru era locul 15, ultimul neretrogradabil. Batem pe Dinamo cu 2-1. FC Constanţa câştigă cu 2-0 meciul cu CFR-ul,  Timişoara 3-1 cu Satul Mare, „U” 2-1 cu Jiul şi Poli Iaşi bate 3-0 pe Vâlcea. Noi, Vâlcea şi Galaţi retrogradam. Deasupra noastră, la un punct s-a situat CFR-ul din Cluj.  Linia noastră de clasament conţinea 12 victorii, şapte egaluri şi 15 înfrângeri, golaveraj 39-30, faţă de 11, 10, 13, 26-34 pentru CFR. Dacă victoriile se creditau ca în ziua de azi cu trei puncte în loc de două cum era atunci, am fi fost la egalitate cu CFR şi ne salvam graţie golaverajului.

Acum, de ce este aşa de specială această retrogradare în afară de dramatismul ce ni l-a oferit? Citiţi încă o dată mai sus golaverajul nostru: 39-30. În 34 de etape am încasat doar 30 de goluri. În acel sezon aceste 30 de goluri încasate de noi ne-au oferit statutul de cea mai bună apărare a Diviziei (!). Astfel, am devenit singura echipă nu doar din România, dar din lume (!) ce a retrogradat având golaveraj pozitiv şi cea mai bună apărare a ligii.

clasament preluat de pe labtof.ro (cei de acolo stau fantastic la capitolul statistică. Istoria însă le mai joacă feste, Brașovul nu se mai numea orașul Stalin din 24 decembrie 1960)

A urmat apoi pentru echipa noastră cel mai lung exil în Divizia B. Am avut nevoie de cinci pentru a reveni în elită.

Un gând despre “Noi am fost primii! | episodul 7: „Am căzut demni”

Hai să vorbim

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s