În prima jumătate a anilor ’70 FC Braşov, sau Steagul Roşu Braşov, denumirea purtată atunci, stabilea o premieră inedită în istoria fotbalului românesc.
Echipa antrenată de Nicolae Proca între 1971 şi 1975 a avut de-a lungul a patru sezoane consecutive cea mai bună defensivă a Diviziei A. Dacă o luăm băbeşte ajungem la următoarele cifre:
- sezonul 1971 – 1972: Steagul încasează pe parcursul a 30 de etape doar 21 de goluri, clasându-se la final pe locul 5.
- sezonul 1972 – 1973: Dacă în acest sezon Steagul lui Nicolae Proca cade câteva trepte în clasamentul Diviziei, nu înseamnă că îşi scade şi standardele defensive. Locul 7 la final şi 24 de goluri încasate în 30 de meciuri.
- sezonul 1973 – 1974: Nu a fost doar sezonul revenirii Braşovului în cupele europene. Cele 25 de goluri încasate de „stegari” în 30 de etape însemnau că suntem şi singura echipă din Divizie ce primeşte sub 30 de goluri în sezonul respectiv.
- sezonul 1974 – 1975: Sezonul celei mai nemeritate retrogradări din istoria fotbalului. Am picat în Divizia B atunci însă cu doar 30 de goluri primite în 34 de etape. În retur echipa s-a aflat sub comanda fostului fotbalist de legendă al clubului, Alexandru Meszaroş.
Această serie fantastică are la bază fotbaliştii de excepţie pe care i-a avut la dispoziţie Nicolae Proca în acea perioadă, sarcină lui fiind aceea de a-i alege pe cei mai în formă şi de a le spune ce să facă pe teren. Şi ei făceau întocmai. Pentru că este vorba despre apărarea de fier a Steagului din acea perioadă, e suficient să spunem că din linia defensivă din acei au făcut parte Mihai Ivăncescu, Teodor Anghelini, Iuliu Jenei, Adrian Hârlab, Ion Mateescu, Ion Nagy, Ion Mihăilescu sau Leon Rusu. Dirijaţi excelent de Stere Adamache. Heh, parcă rostind aceste nume nici nu e de mirare că patru ani la rând ofensivele adverse s-au lovit de apărea Steagului ca valurile de stânci.
Steagul Roşu Braşov 1972
Retrogradarea nedreaptă din 1975 a trimis clubul într-o penitenţă de cinci ani în Divizia B, deci incapabili de a ne îmbunătăţi recordul. Record ce a fost egalat între 1979 şi 1982 de Universitatea Craiova şi doborât apoi de Steaua cu o serie ireală (alte timpuri, alte moravuri) între anii 1983 şi 1989.
Dar ce dracu’, noi am fost primii. GLORIE STEAGULUI !
Așadar arta apărării este o tradiție la Brașov, nu este ceva nou.
Într-adevăr, o artă tradițională pentru noi. De câteva sezoane încoace se pare că începem să o stăpânim iar așa cum trebuie.