Braşovu’ e echipa lui Neculaie! Am auzit asta de atâtea ori şi, nu vă mint, aproape că mă obişnuisem şi eu cu ideea. Oricât s-ar plânge Neculaie de necazurile aduse de patronarea unui club de fotbal, păpuşile gonflabile cu care s-a zbenguit, kerosenul pentru elicopter şi vopseaua pentru păr stau mărturie că nu-i chiar aşa de rău să fii patronul unui club de fotbal.

Adevăru’-i că Braşovu’, Steagu’, n-a fost niciodată echipa lui Neculaie. A fost în acte, just, dar când noi mergeam la meciuri pe „Tineretului” cum merg studenţii înapoi în oraşele şi orăşelele lor de sărbători când şi-au gătat ultimul borcan de zacuscă, deci când noi mergeam acasă să vedem ce mai face Steagu’, Neculaie doar se deranja să vină şi el pe-acolo, să respire acelaşi aer cu săracii care şi-au împărţit banii între biletul de meci şi-un pachet de ţigări, doar-doar i-o ajuta să nu moară (încă o dată) de inimă.

Haosul din această perioadă e o bună ocazie pentru tot felul de „salvatori”. Personal, aş vrea ca Paul Enache, Anghelache şi ce alt Lache sau Trahanache o mai fi să stea cătinel, şi să-şi încerce mâna în proiectele sale personale, nu pe Steagu’. M-am cam săturat doar să existăm, nu contează cum. Vreau să existăm frumos, cum a fost posibil în alte vremi. Acasă, istoria, amintirile bune şi rele, speranţele, astea nu pot fi trecute sub proprietate nici cu un hectar de acte. „Oamenii de fotbal” se aburesc singuri când au impresia că stăpânesc (sau visează să ţină în mânuţele lor) cutare şi cutare lucru.

De fapt, pot ajunge să stăpânească doar un nume, nişte litere, şi atât! Esenţa acelui nume e-n fiecare din acela care între o seară la bar şi o nocturnă pe minus 10 grade o alege pe cea din urmă. Pentru mine, Steagu’ e în fiecare maşină cu sigla galbenă şi contururi negre, ce se leagănă de oglinda retrovizoare prin giratoriile oraşului. E-n fiecare copil care poartă fesul negru pe care scrie cu litere galbene BRAŞOV, sau care-şi arată mândru de la antrenament şi până acasă tricoul galben peste pulover. Steagu’ e-n fiecare şapcă cu sigla scorojită de pe ţeasta vreunui moşulică, în fiecare el şi ea care stau îmbrăţişaţi sub un singur fular pe care scrie FC Braşov. Şi chiar dacă într-o zi nu va mai ieşi nici o echipă pe tunel, Steagu’ va continua să existe în tot şi în toate, în fiece colţ al oraşului ăsta. Steagu’ e echipa ta, şi să nu laşi nici un parvenit sau oportunist care flutură un dosar să-ţi spună altceva.