Rivalităţi fotbalistice în Braşovul de acum peste un secol

Convinşi că sacrificiul lor va transforma definitiv rolul naţiunii române în cadrul Imperiului Austro-Ungar, aproape 500.000 de români transilvăneni (sursa) au plecat începând cu 1914 pe frontul Primului Război Mondial cu Armata Imperială.

Paginile publicaţiei braşovene Gazeta Transilvaniei din acei ani consemnau împreună cu situaţia de pe front şi numele tinerilor români, localnici şi nu numai, căzuţi pe câmpul de luptă sau decoraţi pentru faptele lor de arme. Şi listele nu erau scurte.

Evenimentele de acasă pentru sprijinirea efortului de război sau a răniţilor din spitalele transilvănene, indiferent de etnie, nu rămâneau nici ele nedocumentate.

Copiii Oraşului


În numărul din 27 aprilie 1915 al Gazetei Transilvaniei este relatat cu lux de amănunte un meci de fotbal jucat între elevii de liceu români şi o echipă maghiară, ce avea drept scop strângerea de fonduri „în favorul soldaţilor răniţi”.

Cronica acestui meci este şi o superbă mostră de literatură română, arătându-ne cum se scria despre jocul de fotbal și rivalităţile pasionante generate de acesta în Braşovul de acum peste un secol.

Redau mai jos integral cronica. Mențiunile din parentezele pătrate îmi aparțin.

Intrecere de footbal. Eri în 25 l. c. [leat curent = anul curent] , după amiazi a avut loc o întrecere de footbal aranjată de echipa şcoalelor noastre medii şi superioare de aici [elevi de la actualele colegii Andrei Şaguna, Ioan Meşotă şi Andrei Bârseanu] și echipa maghiară din care au făcut parte jucătorii mai buni din cele patru cluburi stăine de footbal din Braşov. [informaţie inedită cu privire la numărul de cluburi braşovene în acea vreme]

În primul joc [prima repriză], care a ţinut 45 de minute echipa maghiară a primit un goal şi anume la 15 minute după începerea jocului. Acesta a fost şi singurul goal dat în jocul întâi; echipa maghiară compusă din unii din cei mai buni jucători s’a străduit înzadar să se revanşeze, căci nu i-a succes. Goalul a fost dat de studentul Lissai.

După o pauză de zece minute a urmat jocul al doilea. La 25 minute după începerea jocului comiţându-se în echipa noastră greşala de a atinge pila cu mâna această echipă a fost silită să sufere pedeapsa de a-şi apăra poarta în contra pilei asvârlită dela o distanţă de 11 metri, pedeapsă care cuprinde goalul în sine. Animaţi de acest ghinion jucătorii noştri se pun cu o pasiune aproape furioasă pe lucru şi peste trei minute studentul Boeriu le dă străinilor cu o iuţeală fulgerătoare şi în aplauzele publicului românesc prezent al doilea şi cel din urmă goal din această întrecere. Căci echipa străină nu s’a putut revanşa nici acum. Astfel s’a sfârşit întrecerea obţinând Românii rezultatul 2:1.

Mişcările uşoare, elegante şi isteţe ale jucătorilor români ne-au dovedit superioritatea şi pe acest teren a elementului nostru. Pe lângă aceste frumoasă calităţi ţinem să remarcăm încă o însuşire a jucătorilor români, însuşire, care a împrumutat un farmec întregului joc: temperamentul. Aproape trei sferturi din timpul cât a durat întrecerea, poarta echipei maghiare era într’una în primejdie. Maghiarii au fost nevoiţi aşazicând să rămână încontinuu în defensivă apărându-se în contra atacurilor straşnice ale Românilor. [sentimentele naţionaliste erau inevitabile, dat fiind contextul socio-politic la acea vreme, dar putem aprecia tonul decent]

Brava echipă românească se compunea din studenţii: Chicin, portar; Meţianu şi Radici, back-i [fundaşi]; Comşa, Brenciu, Şogan, apărători [mijlocaşi]; Lissai, Iosof, Vuc, Popovici şi Boeriu, combatanţi [atacanţi].

În întreg decursul întrecerii a cântat muzica militară. Public a fost numeros. Publicul românesc putea să fie însă mai numeros. E păcat că nu se dă mai multă atenţiune ambiţiei nobile a tinerimei noastre şcolare, care ne face cinste şi pe acest teren. La publicul străin nu se observă atâta nepăsare, din contră. Nădăjduim însă – contăm chiar, – că se va arăta mai mult inters faţă de întrecerile, cari se vor ţine în viitor şi despre cari vom aviza la timpul său. Din partea maghiarilor de exemplu a fost de faţă un public numeros şi ales, care a urmărit cu un viu interes întreagă întrecerea.

Această întrecere a dat apoi şi un frumos rezultat material în favorul soldaţilor răniţi. Căci s’au pornit colecte cu chete purtate de d’şoare, cari au strâns o frumoasă sumă din darurile benevole ale publicului.”

Personal, finalul îl găsesc deosebit de încântător. Întreg publicul spectator, indiferent de naţionalitate, a oferit donaţii în sprijinul soldaţilor braşoveni răniţi, fie ei români, nemți sau unguri.

În ce priveşte rezultatul obţinut de elevii români, acesta nu a fost rodul întâmplării.

Liceenii invincibili


Fundaşul braşovean Meţianu a împlinit majoratul în cursul lui 1915, iar peste un an, când România va intra şi ea în război, acesta va traversa Carpaţii pentru a se înrola. Posibilitatea ca el să fi participat la Bătălia Brașovului este de luat în seamă. După război, în 1920, locotenentul Eugen Mețianu a devenit primul fundaș stânga din istoria echipei Universitatea Cluj, fiind student la Medicină. Brenciu va face şi el războiul ca soldat în Armata Română, iar la începutul anilor 1920 va apăra culorile Colţei Braşov.

Până la anii de front şi apoi cei de studenţie, îl remarcăm pe Eugen Meţianu ca fiind unul dintre cei mai vechi componenţi ai echipei de fotbal a Şcoalelor Centrale Române Greco-Ortodoxe din Braşov.

Înfiinţată în 1913, această echipă este creditată ca fiind neînvinsă de-a lungul existenţei sale, fapt ce a transformat-o în mândria românilor braşoveni. Primele meciuri le-a disputat chiar în vara anului 1913, cu o săptămâna înainte de bac.

Iată cronica integrală, aşa cum a apărut ea în Gazeta Transilvaniei din 10 iunie 1913:

Sportul în Braşov şi studenţimea noastră. Ieri, Duminecă, s’a dat o luptă interesantă de Foot-bal între studenţimea noastră şi între studenţimea ungurească [elevii actualului colegiu Áprily Lajos], pe livadia de lângă palatul financiar. [zona actualului Parc Central din apropierea Primăriei]. Comercialiştii şi gimnaziştii noştri sunt împărţiţi în două despărţăminte mari [două echipe], subt conducerea prof Dr. I. Baciu. Despărţământul nostru I s’a luptat cu bravură câştigând de patru ori (4 goal-uri) până când partea contrară n’a avut nici un singur goal (deci 0:4) Despărţ. II a avut să înregistreze proporţia 1:1. O lume multă a fost de faţă la aceste lupte interesante. Felicităm tinerimea română. Înainte !”

1913. Descrierea foto originală:„Membri clubului dela stânga spre dreapta sunt: Gheorghe Boeriu, Alexandru Drăgan, Ionel R. Popescu, V. Bichicean, S. Băla, Florin Voina, D. Druşa, D. Băleanu, H. Radiciu, P. Giurgiuţ şi E. L. R. Meţianu, studenţi dela gimnaziu şi dela comerciale. Au avut câteva lupte cu grupele streine din Braşov şi au eşit în toate biruitori.”

Pe tricoul portarului se observă brodate iniţialele „E”, „R”, „B”, care stau pentru Eforia Română Braşov – un fel de echivalent al inspectoratului şcolar din zilele noastre.

Doar pe Boeriu şi pe fundaşii Radiciu şi Meţianu îi regăsim şi în echipa victorioasă din 1915, ceea ce poate însemna că majoritatea celorlalţi jucători absolvise între timp.

Un început pentru toate


O ştire apărută în ediţia din 2 iulie 1906 a Gazetei Transilvaniei infirmă ideea că fotbalul ar fi devenit iubit de braşoveni abia pe la începutul anilor 1920.

În cadrul Reuniunii de Gimnastică şi Cântări din Braşov – dovadă că sportul şi muzica merg braţ la braţ – „la stăruinţele d-lui Petru Popoviciu membru al reuniunei s’a înfiinţat în timpul din urmă şi un despărţemânt pentru cultivarea jocului <<foot ball>>, care ţine eserciţii regulat”. Adică antrenamente. Şi, îmi imaginez, disputau meciuri amicale între proprii membri sau cu alte echipe mai mult sau mai puţin oficial constituite.

Este, practic, cea mai veche menţiune despre existenţa unui club de fotbal braşovean, chiar dacă detaliile despre activitatea sa propriu zisă aşteaptă încă să fie descoperite. Cert este că mai ales elevii de gimnaziu şi liceu au îndrăgit imediat fotbalul, practicându-l tot mai des pe suprafaţa actualului teren de sport din faţa Colegiului Naţional Andrei Şaguna, sau pe terenul viran existent în acei ani pe locul Parcului Central de azi.

1909: dacă mijeşti bine ochii, poţi chiar să vezi cum un jucător trage la poartă. În Belle Époque s-a bătut mingea atât de mult pe terenul dinspre Primărie, încât paşii următori au fost, evident, ridicarea unor porţi regulamentare, marcarea şi îngrădirea terenului. foto din cartea Sportul Braşovean pe Spirala Timpului, de Alecsandru Dincă şi Dumitru Furnică

Gazeta Transilvaniei din 26 aprilie 1914 consemnează:

Cine a trecut, începând de anul trecut, prin fața școalelor noastre centrale din Brașov, s’a oprit desigur cu multă plăcere câteva momente pe locul liber din faţa gimnaziului, rămânând uimit de întrecerea voinicească în sportul Foot-bal-ului, cu care se îndeletniceşte tineretul nostru, începând din cele mai inferioare clase, până la cele mai superioare, iar progresele realizate pe acest teren devin pe zi ce trece tot mai vizibile, mai uimitoare, dovadă, că echipa cea mai bună a „Foot-bal”-iștilor români Brașoveni, deși înjghebată de timp relativ scurt a înregistrat începând din anul trecut succese din cele mai strălucite în întrecerea ei cu echipele dela școalele streine din loc, stând astăzi așazicând în fruntea mișcării sportive din Brașov.”

Acea zonă a parcului de azi apărea la vremea respectivă în presă sub denumirea „livadia (livada) de sub strajă (straje)”, dată fiind proximitatea cu Dealul Cetăţii/Străjii. Pe acel teren vor înfrunta Copiii Oraşului cel mai tare adversar din cariera lor: Regimentul 46 Szeged, în cadrul căruia se regăseau înrolaţi şi fotbalişti ai echipei maghiare Szeged Atlétikai Klub.

Examenul de maturitate


Când a sosit duminica de 2 mai 1915, fanfara Regimentului 46 Szeged avea instrumentele pregătite să întrețină atmosfera „pe timpul emulaţiei”, iar domnișoarele brașovene erau nerăbdătoare să umble cu cheta pentru ajutorarea soldaţilor prin publicul numeros, dornic să asiste la, probabil, primul meci de fotbal internaţional din istoria Braşovului.

La ora 15:30 s-a auzit fluierul de start.

Durata întrecerii a fost de 90 de minute ținându-se la 45 de min. o pauză de 10 minute. Echipa românească a fost și de astă-dată la înălțimea ei. Joc isteţ, elegant şi plin de temperament. Jucătorii noui, cari i-au înlocuit pe cei trei plecaţi la miliţie [au fost recrutaţi] au susţinut cu cinste rolurile înaintaşilor. Cu un cuvânt întreagă echipa şi-a făcut datoria satisfăcând pretenţiile jocului frumos şi artistic, precum şi pe cele ale buneicuviinţe şi ale unei păşiri pasionate dar lipsite de patimă. Era un adevărat deliciu să le priveşti jocul.

Durere însă că nu putem afirma întru toate astfel şi despre echipa militară, Căci din această echipă compusă parte din soldaţi de rând, cari din prea marele zel, de care voiră să dea dovadă, nu s’au dat îndărăt dela mijloace şi apucături nepermise în acest joc. Astfel, că băieţii noştri fiind plăpânzi s’au ales pe lângă distracţie şi cu câte-o zdravănă lovitură pe la glesne şi fluere [tibii] lucru care îi face să umble şontâc pe stradă, asemănându-i în şirul eroilor veniţi de pe câmpul de luptă. Dintre toţi unsprezece jucători români numai conducătorul echipei studentul Meţianu a scăpat >>nerănit<<.”

Gazeta Transilvaniei din 4 mai 1915

Cronica se încheie cu rezerve faţă de corectitudinea arbitrajului care, mai ales în repriza secundă, a tolerat jocul dur al oaspeţilor. În aceste condiţii, victoria cu 2-1 a braşovenilor a fost cu atât mai uimitoare şi mai admirabilă.

Peste mai puţin de două săptămâni, Italia declara război Austro-Ungariei, iar Regimentul 46 Szeged părăsea Braşovul având ca destinaţie nou-constituitul front italian. Peste doar un an, şi oraşul de sub Tâmpa va fi în totalitate cuprins de vâltoarea Primului Război Mondial.

Hai să vorbim

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.