Până la urmă, chit că domnii din birourile administrative se vor supăra, tot suporterii reprezintă azi cel mai bun PR al clubului. Asta pentru că în vreme ce primii îşi poartă tricourile polo cu gulerul la înălţime, cei din urmă chiar ajung acolo. Mai întâi, deoarce numai un „stegar” ştie unde te duce golul din…
Când vom vedea o burtieră care anunţă că urmează să înceapă meciul Real Madrid – FC Braşov? Niciodată, cel mai probabil. C’est la vie, rămâne ca suporterii „stegari” să ducă galbenul şi negrul pe celebrele stadioane ale lumii mai repede decât echipa, sperând că, într-o zi, vor ajunge pe acele stadioane nu doar ca turişti.
Pentru că Steagu’ este „da Luz”-ul vieţii noastre, chiar dacă nu puţine sunt dăţile în care ne bagă într-o beznă totală. Ah, „da Luz” înseamnă „lumină”, deci v-aţi prins cum stă treaba. Fiţi mândri de culori, oriunde vă vor purta paşii. Fie că-i până la colţ pentru pâine pe viscol, că-i pe stadion, că-i la…
În Oraşul Luminii, al iubirii, vinului şi baghetelor. Doi „stegari” porniţi să vadă Champs Elysees, oprindu-se pentru a prinde clipa. Ei, Steagu’ şi Turnul Eiffel. Şi chiar dacă echipa asta a noastră seamănă mai degrabă cu nişte „fleurs du mal”, tot o iubim. Sus fularele!
Că „stegarii” au o preferinţă pentru înălţimi nu e o noutate, v-aţi lămurit de lucrul ăsta cu alte fotografii din serie. Poza e din 2008 şi ni-l arată pe Cătălin Tănăselea ajuns cu fularul galben-negru la cota 2544, adică pe Vârful Moldoveanu – cel mai înalt din România. Mi deja-mi sună-n cap melodia „Tari ca…
Suntem pretutindeni. Ok, tot mai puţini ne găsim pe stadion, dar ştim motivele acestui fapt trist. Important e că ne fascinează în continuare galbenul şi negrul. Când suporterii vor dispărea, clubul va fi al nimănui, şi ultima fărâmă de identitate îi va fi pierit. Poate că cei care-l conduc, atunci, îşi vor putea duce afacerile…
Dacă echipa asta a noastră nu va ajunge prea curând în vârful lumii, ne consolăm cu faptul că măcar suporterii „stegari” duc mai departe amintirea a ce a fost cândva o echipă mare. Mare nu prin numărul de trofee câştigate, ci prin spiritul dobândit de-a lungul deceniilor. Iar spiritul se ridică şi ajunge până aproape…
Membru de bază al galeriei „stegare” din anii ’80, „Scamă” e stabilit de ceva ani în Peninsula Italică. Ca orice „stegar” adevărat sau, ca să respectăm zicalele din Cizmă, ca un „stegaro vero”, stimabilul „Scamă” are cu el tot timpul vechiul fular galben-negru, marcă notorie a anilor ’90. Cu Steagu’ până la moarte! Şi dincolo!
La Stegaru' 