Luminile oraşului – 85 de ani de la primul meci în nocturnă la Braşov

Toţi am crezut că primul meci în nocturnă din istoria Braşovului s-a jucat pe 5 aprilie 2009, când Romeo Surdu şi Nicolae Constantin au marcat golurile dramaticei victorii cu Gaz Metan Mediaş pe arhiplinul „Silviu Ploeşteanu”.

Un plonjon în arhivele interbelice ne spune că primul-primul găzduit de oraşul nostru sub lumină artificială s-a jucat acum aproape nouă decenii!

Primele, de fapt, pentru că au fost două.

acesta îl putem considera acum drept primul meci oficial în nocturnă jucat în Braşov

La aproape doi ani după ce fostul stadion Romcomit din Bucureşti a organizat primele meciuri de fotbal în nocturnă din România (în serile de 13 şi 14 septembrie 1933), reflectoarele de pe arena Olympia s-au aprins pentru a transforma Braşovul în primul oraş din Provincie gazdă al unui „meci electric”.

Seri de vară sub Tâmpa


Abia trecuseră două luni de când chipa muncitorilor de la Atelierele CFR Braşov a ratat la mustaţă câştigarea Seriei I a primului campionat din istoria ligii secunde.

Dar în loc să-şi plângă de milă că soarta e nedreaptă şi că golaverajul se calculează prin împărţire şi nu prin scădere, ceferiştii au ţinut să arate ţării că nu ei au nevoie de Liga 1, ci Liga 1 are nevoie de ei.


Braşovul va face cunoştinţă sâmbătă seară cu noul sistem modern de disputare a meciurilor, care se bucură de atâta succes în străinătate şi în Bucureşti: vom avea partidă disputată în nocturnă la Braşov! ACFR-ul a pus în practică această bună idee prin montarea unor reflectoare pe terenul Olympia din centrul oraşului, şi va organiza seara de la ora zece partida contra echipei Crişana la un flux luminos care va asigura o vizibilitate ca pe timp de zi.”

Brassoi Lapok, 26 iulie 1935, traducere de Szász Jenő

Roş-albaştri de pe Crişul Repede mai erau numiţi de presă şi „echipa lui Barátky”, pentru că 20 de goluri în 35 de meciuri de primă ligă te transformă în simbolul culorilor pe care le îmbraci.

Adăugând aici şi prestaţiile impresionante avute până de curând în campionatul Ungariei – care pe vremea aceea era unul dintre cele mai puternice din lume – mult aşteptata apariţie a lui Barátky făcea ca biletele pentru meci disponibile la librăria Cartea Românească (Lungă 11) şi la Chic Parisien (Republicii 44) să fie cu atât mai căutate.

Braşovenii aveau şi ei vedeta lor în persoana unui alt orădean – fostul internaţional István Ströck. Cu un deceniu în urmă Ströck jucase trei meciuri pentru România… ca portar, iar în recent încheiatul sezon al ligii secunde marcase zece goluri în nouă apariţii, patru fiind în formidabila victorie cu 6-1 pe terenul Sportului Studenţesc! Dar mai putea văzut la unele meciuri şi între buturile echipei feroviare.

28 iulie 1935: să fie lumină! Şi lumina era bună. Într-un fel…


La antrenamentul făcut de braşoveni cu două zile înaintea meciului, instalaţia de nocturnă a funcţionat cum trebuie şi toată lumea era impresionată de noua tehnică inaugurată în oraş. Când a venit sâmbătă, însă, „montarea lămpilor n-a fost perfectă, din care cauză pe teren a fost cam semiîntuneric.(BL, 31 iulie 1935, traducere de Szász Jenő). De cealaltă parte, corespondentul Gazetei Sporturilor aprecia că „match-ul s-a desfăşurat în condiţiuni destul de bune pentru început”, în faţa unei asistenţe de 2000 de persoane.

23 decembrie 2018 /// foto de Dimitri Kamaras

sus: spectatorii au văzut meciul de acum 85 de ani din tribuna din stânga şi din cea oficială, aflată în dreapta, sub ziduri. Peluza a fost amenajată în perioada 2004-2005, când tot stadionul şi terenul au trecut printr-un proces de recondiţionare, fiind montat şi un acoperiş nou.

jos: singurele imagini pe care le am momentan cu detalii ale celor două tribune sunt de la două concursuri de călărie din anii precedenţi. Păcat că la recondiţionare s-a optat pentru plictisitoarele scaune albastre, în locul unei soluţii care să completeze poziţionarea şi istoria arenei.

surse foto: delcampe.net şi Iosif Berman pentru Realitatea Ilustrată, anul VII, nr. 345, 7 septembrie 1933


În ciuda imperfecţiunilor, „publicul numeros prezent a urmărit cu interes acest peisaj neobișnuit: un joc de fotbal sub cerul înstelat.” (BL)

„Meciul electric” (BL) a fost câştigat de Crişana după două goluri în prima repriză şi o prestaţie care n-a impresionat, jocul hotărât al braşovenilor blocând oarecum virtuozităţile oaspeţilor şi în special explozia lui Barátky, care încă se recupera după o accidentare mai veche.

Ghinionişti în faţa porţii, feroviarii vor trebui să mai aştepte o săptămână pentru primul gol sub lumina reflectoarelor.

1996. Arena Olympia încă mai avea arborii, tribuna şi o parte din stâlpii originali de susţinere a vechiului acoperiş montat în 1925. sursa foto: album Milica Plade via Oraşul Memorabil

3 august 1935 – primul gol braşovean sub cerul înstelat


Pentru dubla doi a meciului electric oraşul de sub Tâmpa a primit în vizită altă echipă orădeană, Clubul Atletic – a cărui vedetă era nimeni altul decât braşoveanul Gyula Bodola, deja golgeterul all-time al Naţionalei României la numai 23 de ani cu 19 reuşite.

Meciul ACFR – CAO a început, ca şi cel cu Crişana, tot de la ora zece seara, dar în ciuda eforturilor depuse de braşoveni în ajunul evenimentului, când au montat reflectoare noi, a fost de fapt, prea nocturn, aşa că în unele părţi ale terenului nu se prea puteau urmări toate fazele jocului.(Gazeta Transilvaniei, 8 august 1935). Însă evenimentele din iarba arenei Olympia au aruncat în planul secund sincopele tehnice. Acolo unde Crişana dezamăgise, CAO „a etalat acel joc plin de strălucire, care le-a dus vestea pe bună dreptate și peste hotare alb-verzilor orădeni.(BL, 6 august 1935, traducere de Szász Jenő). Alb-violeţii Braşovului au răspuns cu acelaşi aplomb, „incursiunile dese şi jocul însufleţit au periclitat de multe ori poarta oaspeţilor” (GT), iar „în minutul 8 asistăm la o acțiune frumoasă. Csomag pornește la atac în mod uluitor, centrează, iar Székely reia în plasă cu toată opoziția lui David: 1-0.” (BL)

Feroviarii braşoveni Gezá Nagy-Csomag şi Ferenc Székely erau de fapt alţi doi orădeni cu meciuri pentru România în anii 1920 – Csomag a şi marcat vreo două goluri – care găsiseră în oraşul de sub Tâmpa locul ideal pentru a-şi petrece ultimii ani ai carierei.

Mircea David a limitat proporţiile scorului printr-o prestaţie excelentă, iar oaspeţii au egalat în minutul 20 prin Nicolae Kovács, unul din oamenii de bază ai Naţionalei, precum şi cel care la primul campionat mondial din istorie a marcat golul trei al României în victoria cu Peru.

Meciul s-a terminat 1-1 şi a avut de toate – ritm, faze de poartă, parade ale portarilor, acţiuni colective şi individuale, şi pe final chiar şi nişte durităţi care au fost continuate cu şi mai mare pasiune în partida de a doua zi, desfăşurată de la şase seara, prilej pentru presa locală să-i certe efectiv pe jucătorii braşoveni, considerând că deşi „nici jucătorii de la CAO nu sunt îngeri” (BL), „după jocul admirabil de Sâmbătă, C.F.R-iştii noştri, s’au înnecat ca ţiganul la malul râului.(GT)


Bunul simț îi obligă pe cei de la ACFR, în calitate de gazde, să joace mai ”domnește” cu oaspeții, chiar dacă aceștia sunt mai duri. Trebuie să înțelegem că publicului nu-i pasă că echipa brașoveană pierde, dar s-o facă practicând un joc frumos, plin de progres. Iar victoriile nu se vor lăsa așteptate.”

Brassoi Lapok, 6 august 1935, traducere de Szász Jenő

Cea mai apropiată imagine de meciurile-eveniment din vara anului 1935 este această fotografie făcută de pe Tâmpa, care datează din iunie 1934. Se observă un antrenament în desăfăşurare.

Cu siguranţă cele două jocuri în nocturnă cu Crişana şi CAO au fost fotografiate, dar din păcate presa nu a publicat vreo imagine şi nici alte detalii tehnice despre sistemul de iluminare folosit. Printre puţinele indicii este comparaţia cu nocturna de pe stadionul Venus: „Martori oculari au susținut că pe stadionul bucureștean lumina este mai puternică, și asta în condițiile în care sunt montate mai puține reflectoare. Probabil e o problemă cu dispunerea reflectoarelor.” (BL, 7 august 1935, traducere de Szász Jenő)

Şi o perspectivă asupra aceluiaşi stadion 85 de ani mai târziu. Un covor de iarbă aşezat peste bitum şi nişte reflectoare care să se aprindă la a 90-a aniversare a meciului electric ar putea fi un eveniment care să merite consideraţia celor care deţin baza. Dacă locul a putut fi transformat într-o imensă berărie ani la rând, numa’ zic. Dispariţia teilor şi castanilor de pe aleea Tiberiu Brediceanu, doar pentru a înlesni reamenajarea tribunei şi peluzei, rămâne una din crimele autorităţilor locale asupra acestui oraş.

Încercarea celor de la ACFR de a aduce la Braşov meciuri în nocturnă ar fi meritat mai multă atenţie, întrucât putea reprezenta un punct de pornire în modernizarea infrastructurii sportive.

Au durat 74 de ani până la următorul meci electric.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.