În prima parte a articolului, aţi putut citi despre iniţiativa organelor locale de a crea la Braşov, în vara anului 1979,  o echipă competitivă, care să atace cu succes promovarea în prima divizie. Astăzi, în partea a doua, voi trece în revistă antrenorii şi jucătorii care au pornit la drum în noua ediţie de campionat.

Pentru un asemenea proiect ambiţios, care concentra toate resursele fotbalului braşovean, era nevoie de un antrenor valoros, cu trecut stegar şi bun cunoscător al realităţilor locale. Evident că Nicolae Proca era omul cel mai potrivit. Jucase timp de 12 ani în echipa stegarilor. Activase, apoi, ca antrenor secund  alături de Silviu Ploeşteanu şi, ulterior, Valentin Stănescu. În fine, între 1971 şi 1975 fusese principalul echipei, pe care o dusese în ’74 până în Cupa UEFA. Iniţial , Proca refuzase propunerea de a reveni la Braşov. În 1975 se despărţise de Steagul Roşu în condiţii nu tocmai amiabile. Lumea îi reproşase, între altele, exodul de la echipă a unor jucători exponenţiali, fără a se cunoaşte existenţa, în regulamentul de transferări,unui articol favorabil fotbaliştilor, asupra căruia clubul şi antrenorul nu puteau interveni. Pleacă apoi la Târgovişte, unde, găsind condiţii foarte bune de lucru, timp de trei ani, realizează lucruri deosebite. În primul an  promovează echipa dâmboviţeană în prima divizie, terminând pe primul loc în seria a doua a diviziei B, devansând-o chiar pe Steagul Roşu ( vă amintiţi acel halucinant 7-0, din meciul decisiv de la Târgovişte !). Urmează două sezoane în divizia A, unde echipa sa,  CS Târgovişteare are o evoluţie mai mult decât onorabilă ocupând locul 9, respectiv 7 în clasamentul final. Până la urmă, Proca acceptă să vină la Braşov, întrucât crearea unei reprezentative a judeţului era şi o dorinţă a sa, veche de cel puţin zece ani. În plus, familia îi rămăsese la Braşov, fiul său fiind student la TCM. Antrenor secund urma să fie Ion Alecu. Acesta, fost jucător al Steagului în perioadele ’65-’69 şi ’72-’73, îl secondase şi pe Constantin Teaşcă în sezonul precedent.

FCM Braşov, vara 1979

Lotul de jucători a fost şi el restructurat din temelii, sub culorile FCM-ului concentrându-se toată crema fotbalului braşovean. Alături de stegarii consacraţi au fost aduşi cei mai buni jucători de la echipele din judeţ. Practic, jumătate de echipă era nouă.  Să-i trecem în revistă pe jucători, în funcţie de posturile ocupate în teren.

PORTARI.  Clipa Gicu. Locuind în cartierul Bartolomeu, la 11 ani se înscrie la copiii Steagului, pentru ca la doar 19 ani să debuteze în divizia A, într-un meci cu Sportul Studenţesc. Pâna la  retrogradarea din ’75, adună 17 meciuri în prima divizie. Alexandru Balasz. (ICIM) După o perioadă petrecută la FC Bihor, în divizia B, se mută la Braşov pentru a juca la ICIM. Aici, timp de patru sezoane se remarcă prin reflexele sale uluitoare şi ieşirile curajoase.

FUNDAŞI.  Vasile Papuc. Originar din Câmpulung Moldovenesc, s-a remarcat iniţial prin titlurile de campion naţional la schi-fond, practicând în paralel şi fotbalul. În 1971, în timp ce făcea stagiul militar la Dinamo Braşov se prezintă la o selecţie la Steagul Roşu, unde este reţinut de N. Proca. Debutează în prima ligă în aprilie 1972, pe postul de atacant. În ’75, când Steagu retrogradează, trece la CSU, devenind şi student.  După doi ani, C. Teaşcă îl aduce înapoi, reprofilându-l ca fundaş. Mihăiţă Panache. (C.S.U.) Începe fotbalul la Olimpia Râmnicu Sărat. În vara lui 1974 este admis la facultatea din Braşov, transferându-se la CSU. Aici joacă cinci ani, refuzând ofertele de transfer la Tractorul sau ICIM, tocmai din dorinţa de a-şi termina studiile. În schimb FCM Braşov nu se poate refuza şi astfel devine stegar. Gheorghe Vărzaru. (Nitramonia)  Jucătorul făgărăşean este adus la insistenţele lui N. Proca, omul care îl cunoştea de când avea numai 18 ani. Cea mai bună performanţă a lui Vărzaru fusese un loc 5 în divizia B cu Chimia Făgăraş, echipă antrenată de fostul stegar Fusulan. Ioan Naghi (Steagul Roşu) Jucător precoce, la 14 ani joacă deja in prima echipă a Corvinului Hunedoara, aflată în divizia B. ! Talentul său îi atrage selecţia la echipele naţionale de juniori. În 1971, Halagian vrea să-l transfere la FC Argeş, pe fir intrând şi Jiul. Până la urmă ajunge la Braşov, convins fiind de bunul său prieten, Teo Anghelini. Debutează în 1972, cu Proca antrenor, devenind titular de drept pe postul său.  Nicolae Pescaru Veteranul şi căpitanul echipei, ajuns la 36 de ani, începea al 17-lea sezon consecutiv în tricoul Steagului Roşu ! Viaţa sportivă pe care o dusese îi permitea să joace încă la nivel înalt. Ca o curiozitate, în 1962, când a debutat, avea 64 de kg, pentru ca la 36 de ani să aibă 68.

MIJLOCAŞI.  Valer Şulea. Deşi avea doar 23 de ani, Valerică era de 14 ani la clubul Steagul Roşu. Pe când avea doar nouă ani, împreună cu prietenul său Nicuşor Bucur, s-a prezentat la o selecţie la club, în urma unui anunţ din ziarul „Drum nou”. Antrenorul Hidişan i-a reţinut pe amândoi. Încă junior fiind ( cu 7 prezenţe în naţionala de juniori), a fost împrumutat pentru rodaj la divizionarele B Carpaţi în 1973 şi CSU în 1974. Revine în ’75 la Steagu’, devenind titular în prima echipă.  Constantin Popescu. Poreclit „Domnişoara” pentru graţia cu care se mişca pe teren, bucureşteanul Popescu era un produs al centrului de copii al lui Dinamo. La echipa din Ştefan cel Mare joacă până la echipa de tineret, după care e împrumutat, pentru doi ani, la CSM Suceava. În 1975 vine la Braşov, la schimb cu Mateescu.  Ştefan Vasile (ICIM). Începe fotbalul la Tractorul, pentru a trece apoi la Şcoala Sportivă. După stagiul militar, pe timpul căruia nu a putut juca deloc, ajunge la ICIM,. Pune umărul la ascensiunea constructorilor, până pe podiumul diviziei B. În vara lui ’79, la un amical cu FCM, este remarcat de N. Proca şi transferat la FCM Braşov.   Gherasim Chioreanu (Tractorul). Născut în jud. Cluj, în apropiere de celebra comună Bobâlna, se mută cu părinţii la Braşov, înainte de a împlini un an. La 14 ani începe fotbalul la Tractorul, unde, la doar 17 ani, debutează în prima echipă. După zece ani petrecuţi la clubul de pe B-dul „13 Decembrie”, este cooptat şi el, în noul FCM.  Gheorghe Albotă. Jucător venit de la CSU Braşov.

ATACANŢI.  Vasile Benţa (ICIM). Îşi petrece copilăria pe stadionul Metrom, unde tatăl său era magazioner şi administrator. Primul antrenor i-a fost Ţuţuianu, dar când a ajuns la vârsta senioratului, nu a mai fost păstrat la echipă. După o scurtă escapadă la Caraimanul Buşteni, trece la ONT Braşov, echipă în campionatul judeţean. Făcându-se remarcat la „echipa ospătarilor”,Benţa este luat la Tractorul, în 1976, de antrenorul Meszaros. În ’78 trece la ICIM, pentru ca după numai un an, să ajungă în lotul lui FCM Braşov, unde va deveni unul din jucătorii de bază ai echipei. Benţa declara în ’79: „abia acum, dacă vom promova, se va putea scrie şi de mine în presă”.  Iar Vasile le va da ziariştilor, în nenumărate rânduri, ocazia de a-i elogia prestaţiile.  Nicolae Adami (ICIM). Pleşuvul atacant icimist nu va rezista la FCM decât un tur de campionat, având apariţii sporadice în echipă. În schimb, va avea succes în calitatea de antrenor de fotbal feminin, ipostază în care, la începutul anilor 90, va câştiga două titluri naţionale cu fetele de la ICIM.  Marian Paraschivescu.  S-a născut la Rotbav, dar nu s-a făcut pescar, ci fotbalist. De la Ceramica Feldioara vine, în 1971, la Metrom, iar în primul meci reuşeşte să marcheze trei goluri ! În 1973, N. Proca îl aduce la Steagul Roşu, dar nu joacă decât trei meciuri şi după trei luni se întoarce la Metrom. După ce trece şi pe la CSU, în vara lui ’75  revine la Steagu. De această dată , pentru mai mult timp, devenind chiar golgheterul echipei. Vasile Gherghe.  Venit la Braşov la vârsta de 15 ani pentru a urma şcoala profesională, se apucă şi de fotbal.( „când mi-a spus primul antrenor să lovesc mingea cu ristul, n-am ştiut ce-i aia !”). De la 18 ani joacă patru sezoane la Tractorul în divizia B (’72-’76). După o experienţă scurtă şi infructuasă la FCM Galaţi, Vasile se întoarce la Braşov, fiind legitimat la Steagul Roşu. Leonid Boriceanu.  Leo din Prejmer făcea suta de metri în 11 secunde. A început cu atletismul la Şcoala Sportivă din Braşov, după care s-a dedicat exclusiv fotbalului. De la juniorii Steagului este împrumutat pentru rodaj la Tractorul, unde evoluează doi ani. În vara lui ’79 revine pe Tineretului, la FCM., la cei 20 de ani ai săi, fiind printre cei mai tineri din lot. Sorin Şişcă. A fost adus, cu un an înainte de la Metrom, de către antrenorul C. Teaşcă.

Pe parcursul turului de campionat, echipa se mai întăreşte cu doi jucători de la ICIM, veniţi după etapa a 11-a. Adrian Furnică.  Mijlocaşul de 32 de ani, se remarcase mai mult ca adversar al stegarilor. Încă junior fiind, debutează la Metrom în divizia secundă. După un an, este încorporat în armată, tocmai la Bârlad. Aici joacă la echipa locală Gloria, proaspăt promovată în divizia B. În 1968 contribuie la victoria moldovenilor cu 1-0 în faţa Steagului Roşu. În ’69, după încheierea stagiului militar, se întoarce la Metrom, unde va juca până în 1976. Face parte din „echipa de aur” a Metromului de la începutul anilor ’70, avându-i coechipieri pe Şerbănoiu, Păltinişan, Gane, Necula, Paraschivescu. Perioada metromistă este întreruptă în 1971 de o scurtă experienţă la Steagul Roşu, în prima ligă, unde Proca îl foloseşte doar în cinci meciuri, plus câteva la tineret-speranţe. Cu N. Proca avea să se reîntâlnească la CS Târgovişte, unde ajunge în 1976. Aici joacă din nou împotriva stegarilor, la acel antologic 7-0, meci în care marchează un gol. Promovează apoi cu dâmboviţenii în A, adunând, timp de două campionate, 57 de meciuri în prima divizie. În ’79 se întoarce la Braşov, dar la ICIM. În etapa a treia , în derbyul local FCM – ICIM 4-2, marchează din nou în poarta stegarilor.  Ion Ciobanu Deşi provine dintr-o familie de rapidişti din cartierul bucureştean Rahova, Ciobanu debutează la seniorii Progresului pe când avea doar 17 ani, într-o achipă în care mai jucau Beldeanu şi Dudu Georgescu. Apoi, antrenorul Nicolae Oaidă îl ia cu el la Mureşul Deva, unde joacă doi ani. În 1976, făcând armata la Braşov, ajunge la ICIM, devenind unul din golgheterii echipei. În octombrie 1979, e transferat, împreună cu Furnică, la FCM.

La sfârşitul turului de campionat ’79-’80,  stegarii se despart de Adami, Albotă şi Şişcă. Lotul se întregeşte însă, cu alţi doi jucători valoroşi.  Mijlocaşul Nicuşor Bucur a venit la copiii Steagului pe când avea doar 9 ani, împreună cu bunul său prieten, Şulea. După ce joacă o perioadă în echipa de tineret-rezerve, este împrumutat pentru rodaj la divizionara B Metrom. Aici, la cei 18 ani ai săi, joacă titular tot sezonul ’74-’75.  Revine la Steagu în toamna lui ’75, impunându-se treptat în prima echipă. Evoluţiile  bune îl aduc în atenţia lui Dinamo, care intenţionează să-l transfere. Pentru aceasta, îl cheamă la Bucureşti să îşi satisfacă stagiul militar la o unitate a Ministerului de Interne. Bucur refuză să semneze cu Dinamo, preferând ca un an de zile să nu joace deloc. Încheindu-şi armata în februarie 1980, revine la Steagul Roşu, fiind considerat una dintre cele mai mari speranţe ale fotbalului braşovean. Constantin Manciu. Jucător cu profil defensiv, Manciu (25 de ani) este adus de la divizionara C Chimia Victoria.

FCM Braşov, înaintea returului, februarie 1980

Aceştia sunt jucătorii cu care FCM Braşov a câştigat detaşat seria I a diviziei B, surclasându-şi principala contracandidată la promovare, FC Constanţa ( 4-0 şi 2-0 ). Şi în mare, tot cu acelaşi lot de jucători, FCM Braşov va face faţă cu brio şi în divizia A.