Presupun că aţi auzit deja că finala Cupei României de sezonu’ ăsta o să se joace la Braşov. Va fi a doua oară în istorie când se întâmplă chestia asta. Da’ nu despre istorie vreau să vă vorbesc în articolu’ ăsta. Pentru că, în cazul de faţă, istoria e de căcat în ceea ce ne priveşte. Am dat peste Steaua în optimi în ’88 şi arrivederci Cupă.

Mă încearcă aşa un sentiment de mândrie arogantă, întrucât la meciu’ cu U Cluj am preconizat, la mişto, of course, că finala se joacă sub Tâmpa. Acuma dacă om da şi peste Steaua în sferturi pot să-mi trag lejer două peste cap.

Ah, la naiba, ziceam că nu-i vorba de istorie, da’ tot în istorie am dat. Deci, să revin la divagaţia iniţială. Cum, necum, Cupa chiar va veni anu’ ăsta Braşov. Dincolo de toate celelalte ironii construite în jurul Cupei, adică finala sub Tâmpa, Steaua în sferturi… aaa, ok, gata, asta a fost ultima referire la istorie… deci, dincolo de toate astea, o să mai fie şi ironia cântecului „Să vină Cupa la Braşov!”.

Dom’le, e clar! Ea va veni. Adusă de nişte don’şoare îmbrăcate apetisant şi zâmbind tâmp (dacă crezi că Tâmpa vine de la tâmp eşti un veritabil tâmpit) ea va fi amplasată pe un… o… pana mea… pe ceva, că habar n-am cum se numeşte drăcia aia pe care o aşază. Deci or s-o aşeze acolo şi două echipe or să joace. Ar fi de un căcat extravagant ca una din acele echipe să nu fie Steagu’. Şi mai maro ar fi ca Steagu’ să nu ia Cupa. Adică, pe bune, ajungi acolo, cu ea în faţa ta, pe iarba ta, cu Tâmpa privindu-te, iar tu să o faci de oaie? Mda… oaie… E clar… cu Steaua în sferturi. Bine c-am trecut de optimi.