de  Adrian Aliman şi Dobrică

Orele petrecute într-o arhivă, dezgropând istoria, se transformă în minute. De fapt, totul îţi pare atemporal, cu cât e mai îndepărtat momentul istoric, cu atât noţiunea timpului devenind parcă mai relativă. Am călătorit în urmă cu 42 de ani,  când Steagu’ şi-a scris (s-au ratat?) destinul măririi europene într-o după-amiază de februarie, undeva în cartierul „Tractorul”. Două goluri de recuperat după meciul tur. De două ori nevoiţi să revină pe tabelă în meciul retur. „Stegarii” lui Ploeşteanu au depăşit toate aceste obstacole şi… şi au fost atât de aproape! Atât de aproape încât barajul de pe 2 martie n-ar mai fi existat, atât de aproape încât „stegarii” s-ar fi scăldat la lumina reflectoarelor de pe „Camp Nou” în sferturile Cupei Oraşelor Târguri (actuala Europa League).

Dar, aici La Stegaru’ nu-i loc de amărăciune. N-ai cum să fi trist când priveşti fotografiile publicate de localul „Drum Nou”, în care gradene arhipline pulsează în ritmul fazelor de pe dreptunghiul verde.  Din fotografia în care Nagy nimereşte transversala parcă răzbate şi acum, peste decenii, oftatul stadionului. Simţi descătuşarea adusă de penalty-ul lui Ivăncescu. Trăieşti bucuria lui Goran, care odată cu golul patru încearcă să prindă cerul în mâini. Ia spune-mi: ai cum să fi trist în astfel de condiţii? Cel mult melancolic, dar trist niciodată.

Citind avancronica meciului (în stânga) nu putem să nu remarcăm optimismul brașovenilor în ceea ce privește recuperarea deficitului din Spania. Desigur, limbajul folosit atunci, într-o oarecare măsură, ne-ar putea face să zâmbim azi. Însă dacă am fi trăit şi noi în anii ’60 (recunoaşteţi, vă doriţi să fi trăit în perioada aceea fie şi numai pentru a vedea live meciul cu Espanyol), am fi găsit cuvintele lui Ştefan Pervulescu suficient de motivatoare pentru a  lua drumul stadionului în acea zi de 16 februarie. Dar cum nu am fost contemporani (unii dintre noi) cu acel meci, ne rămâne să descoperim frumosul început de primăvară braşoveană pe calea internetului. Bun venit în secolul vitezei!

După meci, cu un limbaj uşor de lemn, dar în care se întrevăd şi ceva note entuziaste, Alexandru Dincă descrie pentru cititorii Regiunii Braşov desfăşurarea meciului (dreapta sus), dând cât de cât senzaţia celor absenţi că au luat şi ei parte la nebunia de pe „Tractorul”. Dar cum o fotografie face mereu cât o mie de cuvinte, parcă tot cele trei instantanee semnate de Gheorghe Bănuţă „vorbesc” cel mai bine despre magica după-amiază a fotbalului braşovean.

Dragi stegari, aici se încheie seria de articole dedicate istoricei victorii cu Espanyol Barcelona din data de 16 februrarie 1966. Poate că Steagu’ şi-a ratat atunci şansa de a deveni un nume cu adevărat de talie europeană, dar e al nostru, şi tocmai această poveste a lui „ce-ar fi fost dacă?”, care se scrie în continuu din 1936 şi până azi, îl face atât de special. Ăsta e Braşovul !