Baloteşti 2-2 Steagu’ | Două vorbe despre dragoste

Dragostea adevărată este despre suferinţele trăite împreună, şi abia apoi despre momentele fericite. Sau ceva de genu’. Nu mai ştiu unde am auzit sau citit idea asta, dar mi se plimba prin minte în timp ce mă bărbieream sâmbătă dimineaţă. Lama mi-a alunecat dintre degete şi un firicel roşu a început să înflorească deasupra buzei ca un val mexican. Vamonos!

Tari ca munţii!

În ciuda evangheliei apocalipsei după Ţălnar, „trebuie să batem azi” era lait-motivul deplasării. Jucam la penultima clasată, conform clasamentului echipelor care încă activează în liga secundă şi… trebuia să batem azi! Golul demenţial cu care Enceanu a deschis scorul ne-a făcut să ne punem mâinile în cap, înainte de a le urca spre seninul Baloteştilor. Hai să-ţi povestesc faza. De la 25 de metri, Rareş Enceanu trage cu piciorul drept, şiret în plin, mingea ia înălţime şi apoi coboară brusc sub transversală, aproape de vinclu. Golgolgolgolgolgol-pfoai-de-capu’-meu-ce-GOOOOOOOL, Steaaaaguuuu’!

Sociologii braşoveni au constatat că bicicletele sunt printre metodele preferate de deplasare ale localnicilor.

Robert Moldoveanu (bucureşteanul de 18 ani, împrumutat de la Dinamo) a avut o ocazie bună de tot să facă 2-0 mai târziu în prima repriză, dar fluiditatea combinaţiei la care au mai participat, cred, Grigorie, Goge şi Enceanu, s-a scurs pe lângă rădăcina barei. Păcat mare, futu-i! Ar fi fost perfect ca primul său gol pentru Steagu’ să vină în faţa propriei familii, care a urmărit meciul din acelaşi sector cu noi. Era şi un bebeu de vreo câteva luni prezent căruia i-am băgat în subconştient cântecul cu „Fularul galben-negru” înainte de meci. Şi-a bulbucat ochii mari şi căprui la mine şi zâmbea din când în când ca şi cum ar fi recunoscut versurile. Celuilalt puşti din familie i-a plăcut s-o ardă cu huliganii de sub Tâmpa şi să cânte cu ei. „Steagu’! Steagu’!”, bine-aşaaa!

Mbuuun, doar 1-0 pentru noi la pauză. Deloc rău. N-a trecut prea mult din repriza a doua până s-a făcut 2-0 şi ne-am luat ţeapă că victoria e asigurată. Vlad Munteanu, unul dintre cei mai buni „stegari” în returul ăsta până acum, a dat al doilea său gol pentru club dintr-o fază pe care o mai văzusem la Călăraşi. Ichim a centrat înalt pe colţul lung, iar recentrarea lui Munteanu cu capul a găsit de data asta plasa porţii. Azi putea fi una din zilele alea în care universul nu doar că-ţi zâmbeşte, dar te ia şi-n braţe şi te pupă cu foc.

Copiii ăştia din Baloteşti ţi-ar spune că „ba, da! azi a fost una din zilele alea în care universul nu doar îţi zâmbeşte, ci te ia şi-n braţe şi te pupă cu foc!”. Perspektiva.

Cât a durat între golul de 1-2 al gazdelor şi cel egalizator? Atât cât îţi ia să spui: „bă, e greu acum, că noi azi trebuie să ba…”. 2-2! Cel mai frumos şpiţ pe care l-am văzut în viaţa mea a trimis mingea de pe la şaişpe-şaptişpe metri dincolo de puterile de intervenţie ale lui Iacob. Cum a fost posibil golul ăsta? Pentru că hazard şi panică după încasarea primului gol. „Stegarii” se chinuiau să respingă atacurile Baloteştilor de parcă unşpe mini-Ţălnari stăteau pe umerii fiecăruia şoptindu-le „părerea mea personală este că nu mai e nimic de făcut”. Dacă am fi modificat noi tabela pentru 3-0 la ocaziile anterioare, atunci n-ar mai fi existat oribila şi în acelaşi timp simpatica fotografie de mai sus.

„Faceţi-mi, vă rog, şi mie o poză cu eşarfa” – Vlad Munteanu. Nu, pe bune, nu e la hihihi-hahaha, chiar asta l-a rugat Munteanu pe Pinu în parcare după meci.

Aia e, meşterilor şi meşteriţelor, am făcut 2-2 la Baloteşti, după ce am condus cu 2-0, după ce am bătut UTA în deplasare şi Poli acasă. După una, după alta, şi tot aşa. Un carusel de rezultate şi sentimente tipic „stegar”.

Din carusel mai fac parte şi momentele în care autograful de la un fotbalist „stegar” îţi ştampilează zâmbetul din copilărie pe faţă, chiar şi după un 2-2 la Baloteşti.

Rezistenţa continuă. Weekendul care urmează stăm (poate-poate un amical), apoi ne vedem la Târgovişte, pe 14 sau 15 aprilie. Mitele, mai ştii când te-ai dat cu maşinuţa aia cu pedale în parcul Chindiei după meciul de Cupă şi fugea paznicul după tine? Te provoc la o liniuţă!

 

4 gânduri despre “Baloteşti 2-2 Steagu’ | Două vorbe despre dragoste

  1. Stiu ca anul trecut s-a recurs la o metoda mai empirica pentru a strange bani pentru echipa (s-a mers cu caciula intinsa prin tribuna ) . Ce-ar fi anul asta sa incercam o idee de crowdfunding , transparenta , prin care sa incercam sa strangem o suma cat mai importanta ca si prima de promovare ? Tu esti mai umblat pe net , ai acest blog , eu am venit cu o idee , tot e pauza weekendul asta , poate ne organizam si punem ceva bun la cale pentru echipa. Sunt Radu , ne-am cunoscut la Balotesti ,vad ca mi-ai facut o poza si ai pus-o la articol . Daca stiam veneam cu bicicleta , ca sa ma potrivesc mai bine in peisaj ))).

    • Sincer, nici eu mă pricep la o treabă de genul ăsta – nici n-aş şti de unde şi cu se să încep. O să vb cu băieţii în deplasarea la Târgovişte, poate sare o scânteie.

      Chestia esenţială în asta e, cum ai menţionat şi tu, transparenţa. Dar mai întâi să vedem prin ce platformă putem motiva suporterii să facă donaţii. Neapărat trebuie şi o opţiune online, cu posibilitate de plată în avans sau pe lună, iar banii să fie folosiţi exclusiv pentru cheltuieli în cadrul clubului, măcar până se mai înmulţesc sponsorii.

Hai să vorbim

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s