Numele său este Sándor Gergely (Alexandru în română) și este originar din Cristuru Secuiesc, județul Harghita. La Steagu’ ajunge de tânăr, când încă nu avea 20 de ani, şi-l va părăsi când se apropia de apogeul formei sale sportive.

Iată cum îl descrie ziaristul Ioan Chirilă, în 1971, pe nou-înregimentatul „stegar”:

Mezinul Steagului Roşu nu are încă 20 de ani. Îi va împlini la 10 septembrie. Dar, acest tânăr fotbalist, provenit din pepiniera Cristurului Secuiesc, manifestă de pe acum calităţi de matură tehnicitate care au atras atenţia specialiştilor.

Ghergheli II a jucat în tur 10 meciuri în echipa sa. El nu şi-a găsit încă postul, mai ales pentru că recunoscuta sa fineţe tehnică nu are, deocamdată, suportul unui fundament fizic necesar în „bătăliile din prima linie”. Avem însă convingerea că „atelierul de călire fizică” care funcţionează în permanenţă la Steagul Roşu va reuşi să-l doteze şi pe fragilul Ghergheli cu „zalele” necesare. În acest caz, Ghergheli va putea fi mai mult decât o soluţie pentru fortificarea sterilului atac braşovean.

Se pare că nu a durat mult şi „atelierul” braşovean despre care pomenea Ioan Chirilă a dat primele roade. În returul campionatului 1970/71, Sándor Gergely mai strânge încă 11 meciuri şi reuşeşte şi primele sale goluri, două la număr, sub galben şi negru.

Speranţă >>> Certitudine >>> Patru goluri într-un singur meci!

Apoi, uşor-uşor, Gergely devine un om de bază în angrenajul echipei antrenată de Nicolae Proca. În sezonul următor, 1971/72, joacă în 25 din cele 30 de meciuri ale Diviziei A şi marchează şapte goluri. Îşi întăreşte recordul cu încă 24 de meciuri şi patru goluri în anul 1972/73, pentru ca în sezonul 1973/74, să evolueze în 33 din cele 34 de meciuri (trei goluri) în urma cărora Steagu’ se califică în Cupa UEFA.

Sezonul ’75-’75 a fost probabil cel mai bun din întreaga sa carieră la nivelul primei ligi a României. Joacă 32 de meciuri pentru „stegari” şi iese golgheterul echipei cu 14 goluri marcate. Patru din acest goluri fiind realizate într-un singur meci (!!!), la 1 decembrie 1974, în victoria de acasă, 5-1 cu Chimia Râmnicu Vâlcea. Astfel, Sándor Gergely este printre puţinii, dacă n-o fi chiar singurul „stegar” ce reuşeşte să înscrie de patru ori într-un singur meci de Divizia A.

Din păcate, însă, excelentul sezon avut de el nu a fost suficient pentru ca echipa să evite retrogradarea. Sándor Gergely avea atunci 24 ani, era tânăr, era în plină afirmare, şi alege să plece la FC Bihor Oradea, pentru a continua la nivelul Diviziei A. Pentru Steagu’ urmau cinci sezoane de „B”. Însă, cine ştie cum ar fi fost dacă Gergely ar fi rămăs?

Din galben-negru în roşu-alb-albastru

FC Bihor Oradea promovase în Divizia A în acelaşi sezon în care „stegarii” luau drumul diviziei a doua. Erau în căutarea unor jucători cu experienţă care să asigure menţinerea clubului în elită. Astfel, odată cu sosirea lui Gergely în oraşul de pe Crişul Repede, putem spune că orădenii au dat lovitura.

La Oradea, Gergely va rămâne până la finalul carierei sale (1980), reuşind să devină unul dintre simbolurile clubului.

La finalul sezonului 1977/78, când orădenii reuşesc să se salveze de la retrogradarea în ultimul moment, Sándor Gergely împlinea trei ani de când evolua sub culorile clubului din nord-vestul

României. Fără doar şi poate, un merit foarte mare în menţinerea Bihorului în „A” pentru încă un sezon îi revine şi lui, mai ales dacă aruncăm un ochi şi peste cifre: în puţinul timp (trei sezoane) de când juca pentru FC Bihor Oradea, Sándor Gergely a evoluat în 104 meciuri şi a înscris 38 de goluri. Era idolul tribunelor orădene.

Sezonul 1978/79 a fost ultimul în elită din cariera sa. Atunci, Bihorul retrogradează în Divizia B, revenind în „A” abia peste trei sezoane. Sándor Gergely a rămas la Oradea şi în primul sezon de Divizia B, strângând în final peste 120 de meciuri şi 40 de goluri sub culorile roş-alb-albastre.

Ca o paralelă interesantă, când Oradea lui Gergely retrogada în Divizia „B”, fost sa echipă, Steagul Roşu, revenea în Divizia A după o aşteptare de cinci ani.

Prezentul

După retragerea din cariera de jucător activ, Sándor Gergely a rămas tot la Oradea pentru a se ocupa de pregătirea viitorilor fotbalişti care să readucă echipa de pe Criş în Liga 1, Claudiu Keşereu, Cigan de la Gaz Metan sau Homei de la CFR Cluj numărându-se printre cei care au beneficiat de „magia” lui Gergely.

Suferind de o cangrenă (din câte am citit pe site-urile bihorene, din cauza fumatului excesiv), în decembrie 2010 i-au fost amputate două degete de la piciorul drept, cel cu care făcea furori pe gazon în anii ’70. Şi, cum suferinţa asta nu ar fi fost de ajuns, în primăvara lui 2011 (3 martie), piciorul drept îi este amputat de la genunchi.

---