Cum fularul (sau eşarfa) este, din punctul meu de vedere, cel mai important accesoriu al unui suporter, acesta trebuie tratat cu atenţie şi respect. Aşa că iată cam ce-ai putea face cu un fular sau o eşarfă.

1. „Deschis”. În zilele toride, e metoda cea mai la îndemână de a-ţi purta fularul. Cum funcţionează? Îl pui, pur şi simplu, peste umeri, şi avanti spre stadion.

2. „Cravata”. E „tehnica” mea preferată, şi poate fi aplicată atât fularului cât şi eşarfei. Cum funcţionează? Se aşează fularul peste umeri cu, să zicem, partea dreaptă mai scurtă decât partea stângă. Partea stângă (mai lungă) se dă peste partea dreaptă (mai scurtă), apoi se trece pe dedesubt, se ridică şi voila, cravată! Fularele şi eşarfele al căror design conţine la extremităţi sigla echipei sau brigăzii ultras sunt favorizate de această „tehnică” întrucât însemntele vor fi vizibile foarte bine.

3. „În două”. „Tehnica” asta merge mai mult pentru fulare decât eşarfe. Cum funcţionează? Faci fularul în două, îl aşezi după gât, iar partea cu franjurii o treci prin „inel”. E o „tehnică” uzitată în special în zilele friguroase, pentru că ţine de cald. Ah, şi e recomandată celor cu gâtul nu foarte gros 😀 Dar, dacă ai un fular mai lung, te-ai scos!

4. „În faţă şi după gât”. Folosirea acestei „tehnici” este utilă din mai multe puncte de vedere. Dar, să vă zic mai întâi cum funcţionează. Nu e cine ştie ce astro-fizică. Se aşează fularul pe faţă şi se după gât. Din nou, dacă fularul e croşetat cu sigle la extremităţi, acestea vor ieşi foarte mişto în evidenţă. Acum, din ce puncte de vedere e util? Păi, în primul şi cel mai important rând, pentru că-ţi oferă o mascare rapidă a feţei atunci când tu şi camarazii tăi de galerie folosiţi materiale pirotehnice. Nu e obligatoriu să-l ţii neapărat pe faţă, ci-l poţi lăsa să-ţi acopere gâtul şi bărbia, iar când torţele începe să ardă şi fumigenele să… fumege, îl poţi ridica repede să-ţi acopere faţa, făcându-le astfel celor de la pază viaţa un calvar în încercarea de a indentifica cine ce-a făcut 😀 Apoi, mai e şi un oarecare grad de protecţie pe care fularul ţi-l oferă de la inhalarea fumului. Şi, nu în ultimul rând, o altă utilitate a folosirii acestei „tehnici” este că-ţi ţine de cald :D.

5. „Plm”. E cea mai simplă „tehnică”. De fapt, e atât de simplă, încât folosirea cuvântului „tehnică”, chiar şi între ghilimele, e mult, mult, muuuult prea pretenţioasă pentru gradul de simplitate ce-l implică. Cum funcţionează? Se aşează fularul după umeri şi se dau capetele unul peste altul şi se face un nod. Voila!

NOTĂ: nu pretind ca denumirile să fie general-valabile, acestea putând fi diferite de la oraş la oraş, sau chiar de la persoană la persoană.