Vorbeam cu Piţi săptămâna trecută că oricum numai anost nu va fi finalul acesta de campionat. Şi orice suporter ştie că bataia pentru Europa sau evitarea retrogradării e mereu preferabilă lâncezirii la mijlocul clasamentului. Pentru asta există joint-urile. Nu că aş fuma, dar am auzit că te pot face să te simţi ca pe locul 7-8 în luna mai.

Revenind la cocaină Steagu’, iar e la catfeală acolo jos. Rareori spre aproape niciodată a fost acolo sus, comportându-se mereu ca băiatul sărac ce e şi care nu uită de unde a plecat. Cu 4 puncte deficit şi 9 etape rămase, cu Astra, Concordia, Dinamo, Corona şi U urmând să ne viziteze, şi cu deplasări la Viitorul, Steaua, CFR şi Gaz Metan, totul pare să conducă spre un inevitabil „am pus-o!”. Cu U şi Viitorul suntem în luptă directă pentru încă un sezon de drepturi TV, Astra nu vrea să piardă locul 2, Dinamo, CFR şi poate şi Gazul vor să vadă Europa, aşa că în afară de meciurile cu Concordia şi Corona nu prea pare loc de amiciţii. Dar nici acolo nu poţi prea sigur. Şi dacă mai băgăm în discuţie şi arbitrii… Palpitant? Foarte! Dar nu despre şanse şi calcule vreau să discutăm, ci despre viitor.

Da, ştiu, e probabil prima oară când pe blogul ăsta se foloseşte măcar cuvântul „viitor” (excludem echipa de fotbal omonimă), darămite ideea. Dar hai să vedem la ce ne-am putea aştepta în ambele scenarii – salvare & retrogradare.

Păi în cazul primului şi cel mai dorit scenariu – salvarea, ne aşteptăm ca Ioan Neculaie să rămână în continuare patronul echipei, susţinând-o mai ales din banii drepturilor TV. Nu vrem să fim răi, dar altă sursă de venit nu prea vedem, excluzând vânzarea jucătorilor cu o oarecare cotă.

Intermezzo: Luni seară m-am oprit împreună cu câţiva colegi de serviciu la Nemo, în Steagu’. După două gâturi de bere apare Alexandru Mateiu cu încă un cuplu. Hihihi, hahaha, o colegă se duce să-i ceară un autograf şi să-i dea un pupic pe obraz, apoi în drumul său spre toaletă Mateiu se opreşte la masa noastră să ne salute, pentru că şi noi am fost respectuoşi să-i urăm succes.. Împreună cu un confrate de birou şi tribună îl întrebăm care e stare de spirit. E bine, băieţii se luptă mai departe, muie arbitrajelor. La întrebarea dacă îl mai vedem la noi şi în cazul unei retrogradări, Mateiu a dat din umeri, menţionând că totul depinde de patron. Dacă picăm şi nu-l dă, îi scade preţul, aşa că poate va încerca o mişcare cât încă cifrele sunt bune. Vă închipuiţi cât de mirat nu am fost când am citit că sezonul următor optarul nostru tot în prima ligă va juca.

Dacă cumva domnul Neculaie are alte afaceri generatoare de bani de care noi nu ştim, ar fi splendid. Probabil că şi apropierea alegerilor viitoare va determina politica locală să arate o mai mare grijă faţă de club, deşi mulţi de pe-acolo sunt cu scârbele bolşevice. Colaborarea ar putea duce spre ceva benefic atâta timp ambele părţi vor reuşi să-şi ţină orgoliile în cuşcă, altfel ştim scenariul: dăm impresia c-am putea mai mult, dar vom sfârşi bătându-ne pentru evitarea retrogradării, fără vreo politică managerială coerentă. Hmm, în condiţiile astea nu prea văd cum salvarea ar fi cel mai dorit scenariu. Cât poţi îndura atâta mers în genunchi până decizi ca, într-un final, să te ridici cu adevărat?

Scenariul numărul 2 – retrogradarea. Ei bine, aici viitorul nu prea mai pare atât de clar, iar mersul în genunchi poate deveni târâş pe burtă. În Liga 2, acel colac de salvare pe care scrie „NMS Drepturi TV” e hăt departe şi fotbal pe moca n-ai prea să vezi. Adică, poate vom vedea o gaşcă de 11 oameni îmbrăcaţi în galben alergând o minge, dar în nici un caz fotbal. Mai hazliu ar fi să-i îmbraci pe cei mai temperamentali 11 suporteri în tricourile alea şi să-i pui în faţa echipelor de care depinde revenirea în primul eşalon. Acela chiar ar fi un spectacol jucat etapă de etapă cu casa închisă. Dar nu doar deznădejdea şi continua afundare în anonimat se întrevede. De aceleaşi viitoare alegeri se leagă şi şansele unei rapide reveniri în Liga 1. Nu c-aş vrea să par mai paranoic decât sunt, dar ultima promovare a fost realizată în 2008 (an electoral), atunci când toţi acei factori menţionaţi în primul scenariu au colaborat, ducându-ne speranţele până în pragul cupelor europene, de care ne-am împiedicat maiestuos cu un buget demn de podium. Poate şi de acolo închistarea domnului Neculaie, cine ştie? La urma urmei, dacă aş da un vagon de bani pe mâna unor specialişti şi nu primesc decât locul 9, şi mie mi-ar cam veni să-mi bag p”#a în toţi.

Patronul FC Braşov, Ioan Neculaie, pare să întruchipeze perfect expresia „prostul se crede înţelept, înţeleptul ştie despre sine că este prost”. După 15 de ani de fotbal, te-ai aştepta ca până şi cel mai anti-fotbal om din lume să înceapă să priceapă ceva despre cum funcţionează jocul ăsta. sursa foto: realitatea.net

Argeşul a murit, Craiova nu vrea să recunoască, Aradul se pregăteşte să fie deconectat de la aparate, Farul e aproape stins, Baia Mare şi Bacău sunt deja fantome, Timişoara a început să mişte o mână, iar noi ne batem cu U pentru menţinerea în primul eşalon. E o lume cinică, în care doar mărimea portofelului te ţine deasupra, Steaua, Dinamo, CFR sau Petrolul demonstrând asta din plin. Tradiţiile şi palmaresele au fost răpite de orice însemnătate şi valoare, devenind doar acte bune de plimbat de colo până acolo.

Pentru noi urmează 9 etape în care ne decidem viitorul. Sună cam pretenţios, mai ales pentru un neutru, dar zău că Steagu’ îmi face zilele mai senine. De se va salva şi-şi va duce campionatele cu aceeaşi atitudine muribundă, tot voi fi acolo. De va retrograda şi se va alege praful, tot voi fi acolo. Suntem „stegari”, nu ştim să fim altundeva.