Nu ştiu voi cum eraţi, dar eu îmi doream un album Campofrio tare mult la graniţa dintre milenii. Erau vreo câţiva tipi la bloc care-l aveau şi se băteau pe abţibilduri cu jucătorii Steagului. Practic, Buga valora trei abţibilduri cu alţi fotbalişti şi două abţibilduri cu jucători braşoveni. Unu’ care îl avea pe Buga chiar de 4 ori l-a dat abia pe 3 oneşteni, 3 craioveni şi un Răzvan Lucescu! Singurul abţibild mai valoros decât Buga era stema. Dacă aveai o dublură cu stema puteai negocia aproape orice. Un prieten de la parter s-a plimbat un week-end întreg cu biţa unuia de la scara A pentru că-i dăduse stema. Deci cam aşa mergea treaba.

Cum am zis, mi-am dorit şi io un album din ăsta, dar n-am avut norocu’ să am parte de unu’. Abia prin 2002 sau undeva pe-acolo, un vecin care se muta mi-a dat moca un Buga, un Anghel şi stema, pe care le găsise prin nu’ş’ ce sertar. Am dedicat o pagină dintr-un dictando echipei şi mi-am lipit tezaurul. Eram mândru, ce mama naibii?!