Duminică, 27 martie 2011, Nicolae Pescaru împlineşte 68 de ani. Suporterii “stegari” sunt aşteptaţi (cu fularele) în acea zi, de la orele 13 fix, în Livada Poştei. De acolo vom merge la casa domnului Pescaru pentru a-i cânta “La Mulţi Ani!” şi a-i reaminti că nouă “Cu Pescaru în echipă, de nimeni nu ne e frică!”

Dacă Silviu Ploeșteanu e Dumnezeul a ceea ce înseamnă FC Brașov, atunci Nicolae Pescaru e Iisus. Putem lejer vorbi despre o istorie a clublui “după Nicolae Pescaru”. Căci, după ce el s-a retras în 1981, ceva a murit în identitatea echipei. Steagu’ a mai avut parte după aceea de alţi jucători emblematici, devotaţi galbenului şi negrului, dar parcă nici unul nu s-a putut apropia de grandoarea Marelui Pescar.

N-o s-o mai lungesc mult. Vă mai spun doar atât: în 1975, când Steagu’ retrograda în Divizia B, Nicolae Pescaru, cu 302 meciuri în Divizia A, avea 32 de ani şi era dorit insistent de Dinamo Bucureşti.  Dacă alegea Capitala, titlul de primul fotbalist român ce joacă 500 de meciuri în Divizia A ar fi fost al lui, precum şi o mulţime de alte recompense de ordin material ce reveneau jucătorilor care activau pentru echipa Ministerului de Interne. Nae Pescaru a refuzat oferta! El a debutat la Steagu’ când echipa era în Divizia A şi tot de la un Steagu’ aflat în Divizia A voia să se şi retragă. Cinci ani (!) a luptat Nicolae Pescaru în Divizia B pentru ca echipa Braşovului să revină în elită. Arătaţi-mi în fotbalul de azi un exemplu care să se apropie măcar puţin de această dovadă de loialitate.