Cu ce să încep? Aş putea pune placa „românului fatalist”, adică acela care vede mai mult parte negativă. Dar pentru că un cântec foarte drag mie, şi pe care adesea îl leg de echipa noastră, se numeşte „Tari ca Munţii”, o să vă spun partea rea în aşa fel încât să vă simţiţi bine.

Deşi deplasarea fusese stabilită a se face, în primă fază, cu autocarele, apoi cu un tren special, am sfârşit prin a ajunge la Bucureşti 300 de „stegari”, organizaţi pe ultima sută de metri în parcarea din faţa Sălii Sporturilor. Ce înseamnă asta? Înseamnă că deşi organizarea iniţială a dat un rateu imens, am reuşit să ne regrupăm şi să deplasăm în Ghencea o mini-armată „stegară” (6-7 microbuze închiriate şi aproximativ 50 de maşini mici), că tot suntem în zodia cifrei „300”.

Trei sute de „stegari” ce au fost la înălţime în meciul tur al semifinalei de Cupă, încurajând din primul până în ultimul minut echipa într-un mod fantastic care, mărturisesc, pe mine m-a surprins. Să tot ai parte de „surprinderi” de genu’ ăsta. Am depăşit imensele piedici care păreau să ţintuiască în Braşov un număr mare de suporteri şi ne-am manifestat „efervescent” pe stadion, „stegari” din Peluză, de la T2 şi T1. Excelentă deplasare!

Fular: este! Tricou galben: este! Eşarfă: este! Hai Steagu' !

GALBEN !

Şanta, nedespărţit, ca de obicei, de Tricolor.

Vântu-n faţă, Steagu-n mână, de la Braşov, mă doare-n...

Şapte microbuze şi 50 de maşini mici. Asta-i cea mai mică maşină care a făcut deplasarea. Bruuuuum !!!!

STEAGU' !

Braşovenii adevăraţi susţin echipa locală. Dixit!

Fragment din coloana braşoveană, ce a fost luată în primire de Jandarmerie la intrarea în Capitală.

N-a fost uşor, da' a fost al naibii de frumos !