Trei scurte

Am cam neglijat pasionații de istorie „stegară” în ultima săptămâna. Trebuie să înţelegeţi că a trebuit să mă ocup de a treia ediţie a Turneului „Ibrahim Dossey” care, fie vorba între noi, a fost una dintre cele mai reuşite ediţii.

Bun, revenind la cele specifice blogului de faţă, trei idei scurte despre nişte „stegari”.

DEPORTAREA. La aproape o lună de la revolta anti-comunistă din 15 Noiembrie 1987, un muncitor „stegar” trimis în deportare undeva în Moldova ca urmare a faptului că a fost în linia întâi a evenimentelor de atunci, Marius Boeriu, s-a eschivat faţă de miliţienii care trebuiau să-l supravegheze pentru a ajunge la Bacău, unde FCM Braşov juca contra echipei locale Sport Club. „Stegarii” s-au impus cu 1-0 în acea deplasare, însă Boeriu a avut de furcă cu Miliţia care l-a căutat disperată.

„MAMĂ TE IUBESC, DAR NU CA PE STEAGU’ „. Un slogan împrumutat de la „universitarii” clujeni şi inscripţionat pe fularele „stegare” l-a pus pe un suporter braşovean într-o situaţie tragi-comică. Ajuns acasă cu noul fular, acesta l-a arătat mamei sale care, la citirea motto-ului de pe fular, şi-a invitat fiul să petreacă noaptea în uscătoria blocului. Apoi i-a zâmbit, căci „stegară” şi ea, mama respectivului a înţeles entuziasmul tipic vârstei.

ÎN PLOP. Până la calificarea Steagului în Cupa UEFA în sezonul 2000/01, stadionul din Bartolomeu era înconjurat de plopi care, l-a meciurile cu casa închisă, ofereau o alternativă excelentă pentru a viziona meciul. Un astfel de meci a fost în anii ’80 când Universitatea Craiova a venit sub Tâmpa cu vedetele ei de 24 de karate. Urcaţi într-un plop din spatele peluzei dinspre Fartec (peluză ce acum este dărâmată), doi „stegari” au privit cum un confrate care consumase prea multă bere s-a pişat vreme de trei faze (două atacuri „stegare” şi unul oltean) pe trunchiul plopului în care erau ei urcaţi. „Asta e, nu mai coborâm de aici în veci.”

5 gânduri despre “Trei scurte

  1. Apropo de plopi : prin 1977-78 mare derby in divizia B cu Gloria Buzau. Stadionul full, ca mai mereu in perioada aceea. In plopii dinspre Fartec, lumea ciorchine.Spre finalul meciului cand Steagu marca golul victoriei ( 2-1 ), un suporter aflat in partea superioara a copacului, din prea mult entuziasm, a vrut sa sara in sus de bucurie !.S-a auzit un parait de crengi rupte, iar in cadere a mai antrenat vreo doi insi aflati la ” etajele inferioare „.Din fericire nimeni nu a patit nimic grav. Pana atunci statusem si eu la vreo doua meciuri in plopii aceea ( vizibilitatea era chiar ok ), dar dupa ce am vazut faza asta nu ” m-am mai riscat „

  2. Imi amintesc si eu cand Steagu era in B, in sfarsitul anilor 70, iar eu mergeam la stadion cu mult mai devreme, ca sa apuc loc in tribuna si nu pe buza tribunei, spre Mihai Viteazu. La un meci cu Medgidia, la care juca atunci si Costica Gache, colegul meu de armata, a ramas 0-0 pana spre sfarsit. Asta, din cauza unui tovaras militian care sedea pe gazon, in spatele portii dinspre Mihai VIteazu. La un moment dat, militianul a ascultat de indemnurile spectatorilor, care ii cereau sa plece de acolo ca e cu ghinion (cred ca era cam prin minutul 70). Meciul s-a ispravit 4 – 0.

    • Foarte faină și povestea dvs! Sper să adun cât mai multe povestioare din astea pt că vreau să fac, împreună cu un priten, un fel de album despre istoria echipei, iar astfel de „scurte” s-ar potrivi minunat ideii noastre. Mulţam fain încă o dată!

Hai să vorbim

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s