Am cam neglijat pasionații de istorie „stegară” în ultima săptămâna. Trebuie să înţelegeţi că a trebuit să mă ocup de a treia ediţie a Turneului „Ibrahim Dossey” care, fie vorba între noi, a fost una dintre cele mai reuşite ediţii.

Bun, revenind la cele specifice blogului de faţă, trei idei scurte despre nişte „stegari”.

DEPORTAREA. La aproape o lună de la revolta anti-comunistă din 15 Noiembrie 1987, un muncitor „stegar” trimis în deportare undeva în Moldova ca urmare a faptului că a fost în linia întâi a evenimentelor de atunci, Marius Boeriu, s-a eschivat faţă de miliţienii care trebuiau să-l supravegheze pentru a ajunge la Bacău, unde FCM Braşov juca contra echipei locale Sport Club. „Stegarii” s-au impus cu 1-0 în acea deplasare, însă Boeriu a avut de furcă cu Miliţia care l-a căutat disperată.

„MAMĂ TE IUBESC, DAR NU CA PE STEAGU’ „. Un slogan împrumutat de la „universitarii” clujeni şi inscripţionat pe fularele „stegare” l-a pus pe un suporter braşovean într-o situaţie tragi-comică. Ajuns acasă cu noul fular, acesta l-a arătat mamei sale care, la citirea motto-ului de pe fular, şi-a invitat fiul să petreacă noaptea în uscătoria blocului. Apoi i-a zâmbit, căci „stegară” şi ea, mama respectivului a înţeles entuziasmul tipic vârstei.

ÎN PLOP. Până la calificarea Steagului în Cupa UEFA în sezonul 2000/01, stadionul din Bartolomeu era înconjurat de plopi care, l-a meciurile cu casa închisă, ofereau o alternativă excelentă pentru a viziona meciul. Un astfel de meci a fost în anii ’80 când Universitatea Craiova a venit sub Tâmpa cu vedetele ei de 24 de karate. Urcaţi într-un plop din spatele peluzei dinspre Fartec (peluză ce acum este dărâmată), doi „stegari” au privit cum un confrate care consumase prea multă bere s-a pişat vreme de trei faze (două atacuri „stegare” şi unul oltean) pe trunchiul plopului în care erau ei urcaţi. „Asta e, nu mai coborâm de aici în veci.”