Douăzeci și opt de arbitri și conducători de cluburi arestați de-a lungul unei anchete începută la mijlocul lui 1981 și care a durat 2 ani de zile. Un dosar pentru bani negri şi abuz în serviciu, şi un altul pentru dare şi luare de mită către arbitri au făcut „opera” procurorului Eugen Felteş Vasiliu, cel care a instrumentat cazul.
TEORIA CONSPIRAŢIEI
Fusese cel mai mare scandal de corupţie de până atunci din fotbalul românesc şi totul începuse de la… Braşov. Şi totul începuse cu un refuz. După un campionat onorabil (şi un tur de-a dreptul fenomenal) cu nou-promovata FCM Braşov, antrenorul Nicolae Proca este invitat de către generalul Marin Dragnea, preşedinte al Comitetului Olimpic Român, să preia funcţia de selecţioner al echipei Naţionale de fotbal. Invitaţia venea în urma eşecului cu 0-1 suferit de echipa României în faţa Ungariei, la Budapesta (13 mai 1981), în preliminariile Campionatului Mondial de fotbal 1982. Proca, adeptul unui stil liberal de practicare a meseriei de antrenor îi pune lui Dragnea următoarele condiţii: selecţie proprie, stabileşte singur locul şi perioada de cantonament, stabileşte singur programele meciurilor pe care urma să le joace Naţionala. Revolta lui Proca faţă de sistemul după care „mergeau” lucrurile la Naţională îl enervează la culme pe generalul Dragnea, acesta percepând condiţiile antrenorului Proca drept un refuz categoric. Astfel, raportează situaţia primului-ministru, Constantin Dăscălescu: „Să trăiţi tovarăşe! Raportez că tovarăşul Proca a refuzat să preia conducerea lotului naţional de fotbal, ba mai mult, a încercat să submineze autoritatea federaţiei!”. „Nici o problemă, tovarăşe Dragnea. Voi lua legătura cu tovarăşul Ceauşescu în ceea ce priveşte situaţia dată”.
La puţin timp după terminarea sezonului 1980/81, preşedintelui României de la acea dată, Nicolae Ceauşescu, îi parvine o scrisoare dactilografiată, semnată de un grup anonim de muncitori de la Uzina „Steagul Roşu”. Iată ce spune această scrisoare:
Ce-ar fi dorit „muncitorii” să se „constate la sursă” nu ştiu pentru a doua pagină din această scrisoare nu am găsit-o. În condiţiile în care Proca refuza, ba chiar prin condiţiile sale submina autoritatea FRF-ului, este interesantă menţiunea că antrenorul „stegarilor” primea o primă dublă faţă de restul echipei. Permiteţi-mi să mă îndoiesc de faptul că această scrisoare a fost într-adevăr scrisă de un grup „anonim” de muncitori ai uzinei. Iar îndoiala nu vine din patriotismul local sau admiraţia ce o am pentru regretatul nea’ Nicu Proca ci din faptul că astfel de practici, de anunţare a unei fărădelegi sau cerere de investigare direct de la sursă erau comune în timpul regimului. În 1950, schimbarea numelui oraşului a survenit tot în urma unei depeşte în care „oamenii muncii” (în fapt agenţi ai Securităţii) ai urbei cereau ca cinstea de a se numi „Oraşul Stălin” să revină Braşovului. Dar despre această poveste în septembrie.
Revenind la cazul domnului Proca. Cum ziceam, scrisoarea „muncitorilor” către preşedintele Nicolae Ceauşescu avea toate şansele să fie opera unor agenţi ai Securităţii. TOTUŞI! Deşi reuşise o promovare en-fanfare cu echipa locală de fotbal, Nicolae Proca nu era cel mai iubit dintre braşoveni. Episodul „Târgovişte ’77”, când echipa antrenată atunci de el, CS Târgovişte, spulbera pur şi simplu Steagul în meciul direct pentru promovare, se poate să fi contribuit la „demascarea” practicilor necurate folosite de către conducătorii uzinei şi ai clubului. Că or fi fost agenţi sau chiar turnători din rândurile muncitorilor, cert e că Ceauşescu a dat undă verde pornirii unei anchete la clubul de fotbal al uzinei de autocamioane. Grație „stegarului” Vasile Sala din Arad, raportul din august 1981 privind „banii negri” din fotbalul braşovean poate fi acum citit (şi interpretat) de toţi „stegarii” şi nu numai.
PAG. 1
Glumind puţin, putem spune că FCM Braşov adoptase înaintea celorlalte cluburi din ţară o formă de organizare Occidentală bazându-se pe cotizaţiile muncitorilor fabricii, care însă nu primeau justificări despre destinaţia banilor pe care îi dau. Mai mult, unele sume, care trebuiau în mod normal să fie folosite pentru răsplătirea muncitorilor harnici (adică oferirea de prime), erau deturnate, după cum reiese din raport, spre alţi muncitori „după criteriul afinităţii faţă de echipa de fotbal”.
PAG. 2
4.878.000 de lei strânşi vreme de doi ani, de când echipa îşi schimbase numele din Steagul Roşu în FCM, de la 7 mii de muncitori. Folosiţi cum? Conform raportului astfel: în primul rând prin coruperea arbitrilor, a observartorilor de meci, dar şi a comentatorilor de radio, de la TV sau a cronicarilor de meci. Altfel, „nepotismul” era în floare, iar diverse persoane, printre care şi unele soţii ale fotbaliştilor „stegari”, au fost angajate la uzină fără însă a presta muncă propriu-zisă, dar primind un salariu cuprins între 1400 şi 2000 de lei care, cum se spune, erau bani la vremea aia.
În pagina a doua a raportului se mai precizează cum încă din 1979 erau descoperite şi analizate diverse nereguli financiare la club care n-au trecut în faza de anchetă graţie bunăvoinţei prim-secretarului oraşului, Ion Drăghici, care nu a aprobat desfăşurarea unei anchete. Este acesta un semn că, într-adevăr, evaziunea fiscală practicată de oamenii din conducerea uzinei şi a clubului era cât se poate de reală şi nu o fabricaţie a celor de la centru? Mai ales că suspiciuni existau încă din 1979, deci cu mult timp înainte ca Nicolae Proca să primească propunerea de a prelua Naţionala României.
PAG. 3
Toată operaţiunea se pare că a fost tolerată până în momentul în care Nicolae Proca pune o serie de condiţii imposibile pentru preluarea Naţionalei de fotbal, fapt ce atrage furia celor „de la centru” şi implicit anchete adânci în sistemul managerial al clubului. Majoritatea sancţiunilor sunt condamnări cu suspendare (Proca primeşte 4 luni cu suspendare) şi „mustrări” severe.
Din acest raport reiese o analiză „la sânge” a traseului banilor şi a sumelor implicate în această operaţiune uriaşă de spălare de bani. Un fel de „manual de delapidare” dacă vreţi. Sumele sunt atât de exacte încât nu te poţi îndoi de veridicitatea lor. Se naşte acum o întrebare: ce s-ar fi întâmplat dacă în mai 1981 Nicolae Proca ar fi preluat Naţionala de fotbal a României? Probabil că toată afacerea ar fi fost trecută sub tăcere până la primul eşec major (ratarea calificării la Campionatul Mondial din 1982). De altfel, Nicolae Rainea, unul din arbitrii europeni de top ai acelei perioade a fost şi el implicat în scandalul de corupţie din fotbalul românesc dar a fost „graţiat” pentru că urma să oficieze meciuri la Mondialul spaniol.
MÂNA LUNGĂ A JUSTIŢIEI
Aşa cum se menţionează spre finalul raportului „organele de stat împreună cu Curtea Superioară de Control şi Ministerul Finanţelor, au primit sarcina să extindă verificarea şi la alte cluburi la care au fost săvârşite asemenea nereguli”. Şi a urmat potopul. După dosarului „banii negri şi abuz în serviciu” de la FCM Braşov, a urmat cel pentru „dare şi luare de mită către arbitri”.
Fieare club avea arbitrii lui. N-am stat să judecăm arbitrii amărâţi, care se vindeau pe 300 de lei, fiindcă erau extremi de mulţi! I-am adunat pe cei care au primit sume mari. În 1981, arbitrii s-au vândut pentru sume cuprinse între 5.000 şi 50.000 de lei!”
Eugen Felteş Vasiliu, procurorul care a instrumentat cazul de corupţie din 1981 (evz.ro, 15 aprilie 2009)
Opt condamnări cu trimitere la închisoare, plus nenumărate condamnări cu suspendare şi suspendări din funcţie a fost rezultatul final al anchetei din acea perioadă.
Susţinere blog
Dacă ţi-a plăcut ce ai văzut, poţi susţine blogul printr-o donaţie minimă de 1 Euro.
€1,00
„Oamenii muncii” de la uzina erau clar securisti. Nici macar brasoveni. Ce brasovean spune LA Poiana si nu IN Poiana?… Apoi Dumitru Dragomir botezat Petre samd. Ne-au facut atunci, retrogradarea din 1983 a fost ordin de partid. Practicile folosite de noi au fost identice cu cele ale tuturor cluburilor „muncitoresti”. Sa nu mai amintim de avantajelor cluburilor „studentesti” care faceau pe banda rulanta ingineri, economisti din fotbalisti semianalfabeti. Iar de nenumaratele abuzuri ale sinistrelor adunaturi de lepre bolsevice steaua si dinamo, liniste si pace… Mda…
Pingback: Dosarul de coruptie de la brasov 1981 | Piatza.Net
Sunt singurul care, in timp ce citea articolul, nu se putea gandi decat la cum aratau acele „fotografii, calendare, pliante”? 🙂
Haha :))) bună asta. Nu eşti singurul. Şi eu când am dat citit prima dată raportul tot la cum arătau „fotografiile, calendarele şi pliantele” mă gândeam. Ce utopice par ele azi…
Chiar la asta ma gandeam si eu,,,se pare ca si atunci marketingul era superior celui de acum.Daca nu ma insel am si acum intr-o carte un semn de carte UAB.
Pingback: Marius Lăcătuş şi FC Braşov | La Stegaru'
Proca nu cred ca era o candidatură serioasă, rezultatele lui ca antrenor au fost modeste. Ca să promovezi în prima divizie la concurență cu un alt club puternic însemna un șir de meciuri aranjate de ambele părți (Steagul vs Târgoviște, Târgoviștea vs Petrolul 1981, Petrolul vs Rapid 1982). Toate se aranjau cu arbitrii din acele cotizații obligatorii. Mitică încă nu venise la Brașov, el a venit când FCM se angajase să retrogradeze (după care a promovat fără adversari, 1984). Scandalul a început cu un aranjament al brașovenilor împotriva Constanței, când ambele vroiau promovarea
în plus, în vara lui 1981 naționala avea șanse de calificare, ratarea s-a făcut in sept – octom cu Ungaria (egal) și Elveția (înfrângere acasă). Antrenor era Valentin Stănescu plus Stefan Kovacs vicepreședinte FRF deci un fel de superantrenor. Să-i schimbi pe aceștia cu Proca ar fi fost un hazard imens și cred că Proca a mai avut probleme cu autoritățile. Acestea se sessiza atunci când venea câte o catastrofă (0-8 cu Hamburg). Nu vom ști nciodată ce blaturi au fost, iar 300 lei pentru un arbitru se adăugau la un salariu bunicel (doar aveau o vârstă atunci).
Felicitari,imi place ca scoti la lumina lucruri uitate sa-u necunoscute publicului.desigur sin bine venite dar nu au nici un efect.interesant ar fi.cele actuale cum sa-u cumparat campionate otelu galati,urziceni,steaua,cluj,viitorul!.sa-cum sa salvat de la retrogradare unele.sau blaturi internationale actuale sa-u ma-i vechi,EI VEZI AICI TOTI TAC,CU TOATE CA STIU PERFECT TOTUL.
@ MISKU VASILE fotbalul românesc este plin de aranjamente, atunci ca și acum. Mai sus este unul din cazuri soldat cu condamnări la închisoare, multe alte aranjamente sunt fără probe. In penultimul paragraf se scrie că erau mulți arbitri care se vindeau pe 300 lei, cam așa este și acum, dar nu sunt probe, decât supoziții.