Suntem în plină vară a anului 1963.  Campionatul Categoriei A (cum se numea pe atunci prima ligă) e pe final. Ediţia 62-63 se lungise, sfidând canicula, până la mijlocul lunii iulie. Înaintea ultimei etape, stegarii se aflau pe poziţia a patra a clasamentului, la un singur punct în urma Ştiinţei Timişoara, echipa de pe locul trei. Braşovenii făcuseră un campionat destul de bun, mai cu seamă pe teren propriu. În meciurile de acasă se dovediseră cu adevărat redutabili, înregistrând 11 victorii, un egal şi o singură înfrângere. Cum s-ar zice azi: „aici nu bate (aproape) nimeni !” Printre victime s-au numărat primele două clasate, Dinamo (3-0) şi Steaua (1-0), dar şi Minerul Lupeni, în faţa căreia stegarii au făcut superscor 8-0 !

Victorie cu Dinamo. Un rezultat obişnuit pentru stegarii anilor 60.

Ultima etapă programa o deplasare la Bucureşti, pentru meciul cu Progresul. O eventuală victorie pe terenul bancarilor i-ar fi propulsat pe stegari pe podiumul clasamentului.Meciul din Parcul cu Platani avea să aibă o desfăşurare spectaculoasă, dar şi ciudată. Gazdele, nevoite să câştige pentru a se salva de la retrogradare, încep în forţă şi deschid scorul în minutul 5. Replica braşoveană vine repede.. Se face 1-1 în min. 15 printr-un autogol. Patru minute mai târziu, Necula marchează cu capul din centrarea lui Haşoti şi stegarii intă la pauză în avantaj. Repriza a doua debutează cu o noua cursă pe extremă a lui Haşoti. Centrare în faţa porţii şi Haidu face 3-1. Meciul părea jucat, dar bucureştenii reuşesc imposibilul. În doar patru minute, Progresul înscrie de trei ori ( min. 51, 53, 55), basculând scorul la 4-3, care va fi şi rezultatul final. În zilele noastre, o astfel de desfăşurare a evenimentelor ar fi trezit mari suspiciuni. Să presupunem că atunci, în iulie 63, a fost doar un meci dramatic. Astfel Progresul a evitat retrogradarea , iar Steagul Roşu pierdea două poziţii în clasament, terminând campionatul pe locul 6. Înfrângerea neaşteptată a stegarilor a fost ironizată de Sportul Popular printr-o caricatură.

Caricatură în Sportul Popular

Participantele în cupele europene s-au stabilit astfel: campioana, Dinamo, în Cupa Campionilor Europeni, Petrolul, câştigătoarea cupei, în Cupa Cupelor, iar ocupanta locului doi, Steaua, în Cupa Oraşelor Târguri. Cum România avea dreptul să mai înscrie o echipă în C.O.T., federaţia a decis ca aceasta să fie Steagul Roşu Braşov, în dauna Şiinţei Timişoara, Ştiinţei Cluj şi Farul care terminaseră pe 3, 4, respectiv 5. Nu ştiu care au fost criteriile acestei decizii. Probabil s-a luat în calcul experienţa internaţională dobândită de stegari în cele două ediţii de Cupa Balcanică la care participaseră în anii precedenţi. Ecoul câştigării trofeului balcanic din 1961 nu se stinseseră încă.

Clasament final 1962-1963

Tragerea la sorţi a primului tur european nu a dat dovadă de prea multă imaginaţie, trimiţându-i pe stegari tot în spaţiul balcanic. Adversar, Lokomotiv Plovdiv din Bulgaria.Tradiţia zonală avea să se respecte şi la următoarele participări : N.K. Zagreb din Iugoslavia în 1965 şi Beşiktaş Istanbul din Turcia în 1974.

Cum pauza din intersezon nu a fost prea lungă (la sfârşitul lui august urma să înceapă noua ediţie de campionat), stegarii nu şi-au permis vacanţă. La doar o săptămână de la încheierea campionatului, ei disputau deja primul amical. Pe stadionul Tractorul, în faţa a 12.000 de spectatori, Steagu îi învingea cu 2-1 (1-1) pe ruşii de la Zenit Leningrad, prin golurile lui Meszaros şi Necula.  Cei din Plovdiv se pregăteau şi ei, jucând tot cu o echipă sovietică, Torpedo Kutaisi, dar pierzând cu 1-4, acasă. Pentru stegari a urmat un turneu în Uniunea Sovietică, unde au remizat cu puternica Dinamo Kiev, 2-2, goluri Pescaru şi Campo, dar au şi pierdut la Rostov pe Don, 0-4 cu Selecţionata Cluburilor din URSS (un fel de Naţională B).

La întoarcerea din acest turneu de 12 zile, antrenorul Silviu Ploeşteanu a acordat un interviu ziarului local „Drum nou”, în care aprecia buna pregătire a echipei, precum şi prestaţia tinerilor Adamache, Pescaru şi Zaharia şi a halfilor Szigeti şi Szeredai. În încheiere adresa şi un mesaj suporterilor: „Profit de ocazie şi mulţumesc pentru felul cum au sprijinit echipa în campionatul precedent, iar noi ne vom strădui în viitor să ne comportăm şi mai bine„. Pare o declaraţie de complezenţă, dar venită din partea unui om ca Silviu Ploeşteanu, cu siguranţă a avut o mare doză de sinceritate. Relaţia dintre echipă şi suporteri era una frumoasă, deschisă, iar media de spectatori la meciurile de acasă era în jur de 12.000, dacă nu mai bine.

Campionatul a început abrupt pentru stegari, 0-5 la Bucureşti, cu Steaua. Golaverajul a fost refăcut rapid, în etapa a doua cu un 5-0 în dauna Crişului Oradea. ( despre aceste doua meciuri puteţi citi aicihttps://steagulrosu.wordpress.com/2012/11/05/1963-5-0-dupa-0-5/). Urmează o deplasare la Timişoara, de unde stegarii se întorc victorioşi, 2-1 cu Ştiinţa. Golurile noastre au fost marcate de Haşoti (42) şi Năftănăilă (88), după ce gazdele deschiseseră scorul. Impresia era că Steagu’ revenise la forma bună din primăvară. Pe 15 septembrie, cu patru zile înainte de debutul european, la Braşov soseşte Rapidul, o echipă foarte incomodă, avându-i în componenţă pe Dan Coe, Ion Ionescu, Năsturescu şi Greavu.  Giuleştenii marchează primii, prin Ionescu, min.5. Cei 15.000 de spectatori de pe Tractorul îi împing pe stegari de la spate, iar egalarea vine firesc. În min. 25, Haşoti transformă impecabil o lovitură liberă de la 18 metri. Până la pauză braşovenii mai ratează ocazii clare prin Necula, Selimesi şi Zaharia. Repriza a doua aparţine, însă, Rapidului. Pe fondul unei căderi fizice a gazdelor, rapidiştii îşi impun jocul, reuşind pe final, să marcheze golul victoriei – Kraus (min. 87).

Urma meciul cu bulgarii de la Lokomotiv Sofia. Presa punea presiune pe stegari: ” trebuie ca Steagul Roşu să redevină echipa redutabilă căreia i s-a acordat încrederea de a reprezenta ţara noastră într-o asemenea competiţie”. Din păcate stegarii nu se aflau în cel mai bun moment al lor. Lipsa unei vacanţe de vară, perioadă în care au jucat non-stop, şi-a pus amprenta pe prospeţimea fizică a jucătorilor. Lokomotiv era una din echipele fruntaşe de la sud de Dunăre. Avea în palmares Cupa Bulgariei, cucerită în 1960. Vedeta echipei era mijlocaşul Hristo Bonev, o legendă a fotbalului bulgar, actualmente preşedinte de onoare al clubului feroviar.

Joi, 19 septembrie, tribunele stadionului Tractorul au fost luate din nou cu asalt de către suporterii braşoveni. Steagul Roşu şi Lokomotiv Plovdiv porneau cu şanse egale în această dublă manşă, ţinând cont de nivelul fotbalului din cele două ţări. Stegarii încep furtunos şi după doar patru minute tribunele explodează. Meszaros deschide scorul, devenind primul marcator al stegarilor în cupele europene. Din păcate, entuziasmul s-a stins repede, iar bulgarii profitând de haosul din apărarea gazdelor, marcheză cu uşurinţă de trei ori până la pauză., Kolev (14,37) şi Kancev (30). În partea  a doua , prăbuşiţi psihic şi fizic stegarii se zbat în gol, oaspeţii conservându-şi avantajul care le asigura, practic, calificarea.

A fost dezamăgire mare la Braşov. Toţi şi-ar fi dorit o reeditare a parcusului excelent din Cupa Balcanică, dar în acea după-amiază de joi n-a fost să fie. Bulgarii au fost mai buni. Iată ce scria „Sportul popular”: „spectatorii au asistat la un joc lamentabil, în care Steagul Roşu a lăsat impresia unei echipe obosite.(…) Năftănăilă şi Pescaru au fost cei mai slabi jucători ai echipei gazdă”. Scuza lui Nae Pescaru este acea de a fi fost folosit, la fel ca şi în meciul cu Rapid, pe post de stoper, deşi el se afirmase ]n linia mediană. Pentru arhivă, iată echipa pe care a aliniat-o Steagu’ : Adamache – Zaharia, Jenei, Pescaru – Szeredai, Szigeti – Haşoti, Năftănăilă, Necula, Meszaros, Selimesi .

Cronica meciului

Chiar şi după două înfrângeri consecutive pe teren propriu la interval de câteva zile, suporterii stegari au rămas aproape de echipă. Duminică, 22 septembrie, Steagu juca din nou acasă. Cei 12.000 de spectatori, nu s-au putut bucura însă nici acum de o victorie. În ciuda unei dominări copioase, cu un raport de cornere 15-1 pentru braşoveni, meciul se termină la egalitate 1-1, pentru noi marcând Szeredai. Astfel se încheie o săptămână neagră din istoria stegarilor.

Returul de la Plovdiv a fost abordat doar cu dorinţa obţinerii unui rezultat de palmares, şansa unei calificări miraculoase fiind foarte mică. Antrenorul Ploeşteanu operează câteva shimbări în echipă. Haidu îi ia locul lui Adamache în poartă, Naghi apare în linia de fund, Pescaru fiind trecut la mijloc, iar în atac apare Ciripoi. Dar şi în aceste condiţii, bulgarii şi-au dovedit superioritatea, la pauză conducând deja cu 2-0. Două greşeli serioase a lui Haidu, la doua cornere, au însemnat şi două goluri pentru gazde. În repriza a doua, stegarii se mai înviorează puţin. Szeredai trimite mingea în bară, pentru ca tot el să înscrie golul de onoare în min. 89. Scor final 2-1 şi Lokomotiv mergea mai departe cu un general de 5-2. Valoarea şi forma ascendentă a bulgarilor avea să se confirme în ediţia următoare a C.O.T. când au ajuns până în sferturile de finală, după ce au eliminat pe Vojvodina Novi Sad şi Petrolul Ploieşti.În această fază au fost egalii lui Juventus, de două ori 1-1, pentru a pierde apoi cu 1-2 un baraj controversat, disputat la Torino.

Siglele celor două echipe.

Cât îi priveşte pe stegari, aceştia au continuat, în campionat, evoluţiile oscilante. După o înfrângere la Ploieşti (0-1), au urmat trei victorii consecutive ( 1-0 la Cluj, 5-0 acasă cu Siderurgistul Galaţi, 3-2 la Iaşi) plus un 1-1 la Progresul. Apoi, conform sinusoidei, încă două înfrângeri, 0-1 cu Farul şi 0-2 cu Dinamo Piteşti. Anul s-a încheiat totuşi onorabil. Pe 8 decembrie, într-un decor de iarnă, dar cu tribune din nou pline, stegarii înving campioana Dinamo, pentru a doua oară, doar la câteva luni distanţă. În ultimul meci al sezonului, ai noştrii au făcut apel la orgoliu, câştigând cu 1-0. Golul victoriei a fost marcat de Pescaru din penalty, în min. 80. Steagul Roşu încheie turul pe locul 5, la două puncte de lider, menţinându-şi statutul de echipă de prim-plan în fotbalul românesc.