Aseară, Petrolul Ploieşti a câştigat, pe merit zic eu, Cupa României. A fost succesul unui oraş şi a unui judeţ întreg care a ştiut să-şi unească eforturile în vederea atingerii unei performanţe. Recunosc că am privit cu invidie spre marea de suporteri fericiţi ai „lupilor galbeni” din tribunele Arenei Naţionale.  Acum se pune, firesc, întrebarea: DE CE ALŢII AU PUTUT ŞI NOI NU ? Şi aici nu vorbim despre Dortmund (echipă şi suporteri cu care în visele noastre încercăm să ne comparăm). Vorbim despre un judeţ vecin, comparabil ca suprafaţă, populaţie şi pondere economică cu Braşovul.

Cred că renaşterea acestei echipe, Petrolul, a început o dată cu hotărârea autorităţilor locale de a construi noul stadion „Ilie Oană”. Odată finalizat acest proiect, coroborat cu revenirea echipei în prima ligă, a generat o emulaţie în rândul ploieştenilor. Aspectul, facilităţile şi confortul modernului stadion au atras suporteri noi lângă echipă şi i-au reactivat pe cei aflaţi în stare latentă. Cu numai 17 milioane de euro (dacă cifra avansată este reală), ploieştenii au reuşit să construiască o bijuterie de stadion. Nu faraonic, ci dimensionat exact pentru necesităţile lor. Infrastructura fiind creată, au apărut şi investitorii. Intuind potenţialul afacerii, Florian Walter s-a mutat cu arme şi bagaje ( finanţe şi jucători) la Ploieşti, lăsându-i pe cei de la U Cluj de izbelişte. Nu discut aici despre onestitatea lui Walter, dealtfel cu nimic ma bun sau mai rău decât ceilalţi patroni din Liga 1. De apreciat este că autorităţile locale şi patronul echipei au găsit o cale de coabitare, unindu-şi eforturile pentru atingerea unui scop.

Care este situaţia la Braşov ?  Amintiţi-vă de începutul anilor 2000, când panourile publicitare de la marginea terenului erau pline de numele sponsorilor locali. În plus, primăria contribuia şi ea cu o cotă de aproximativ 15 la sută la acoperirea cheltuielilor echipei. Ulterior s-a produs o ruptură între patron şi primar. Motivele doar le intuiesc, aşa că mă abţin să le comentez aici. Cert este că din ambiţia primăriei şi a unui grup de oameni de afaceri locali retraşi de la FC Braşov, s-a născut secţia de fotbal a clubului Corona. S-a mers pe ideea  „să-i arăm lui Neculaie că putem face şi noi o echipă de fotbal” ! Oamenii de afaceri sunt practice, nu sunt sentimentali. Crearea acestei noi echipe a fost justificată de fondatorii ei ca o posibilitate pentru jucătorii braşoveni care nu îşi găsesc loc la FC Braşov, de a rămâne totuşi să joace la o echipă locală. Nici nu şi-au imaginat, la început, că pot ajunge aşa sus.. Din punct de vedere sportiv, performanţa celor de la Corona de a promova în prima divizie merită aplaudată. Cu două echipe în prima ligă, Braşovul devine un punct şi mai interesant pe harta fotbalului românesc. Dar mă întreb, ce ne dorim pentru oraşul nostru, cantitate sau calitate ?  Disiparea eforturilor umane şi financiare pe mai multe direcţii nu ne va duce către marea performanţă. Aici este cheia: dacă cineva va reuşi să găsească un limbaj comun pentru cei de la primărie, judeţ, oamenii de afaceri locali, patronul Neculaie şi întrega comunitate locală, atunci se vor putea pune bazele unui proiect de anvergură.

Şi ca să revin, acum dacă tot vom avea atâta fotbal la Braşov,  este un moment favorabil pentru abordarea problemei unui stadion modern . Voi, cei din actuala generaţie de conducători ai Braşovului, luaţi-vă inima în dinţi, găsiţi resursele financiare şi asumaţi-vă răspunderea construirii stadionului. Jucătorii şi antrenorii mai vin şi mai plecă, dar stadionul va dura în timp. Aveţi şansa ca să rămâneţi în memoria colectivă a oraşului alături de constructorii Bisericii Negre sau de fondatorii Primei Şcoli Româneşti. La treabă !