Pornim din nou la drum. Care drum ?  Cel cu care ne-am obişnuit, calea de mijloc !  De mijlocul clasamentului, adică. De un deceniu, stegarii au învăţat lecţia. În jungla fotbalului românesc e bine să stai la cutie, nici mai sus, nici mai jos. Dacă se poate, să nu faci valuri şi să nu deranjezi pe nimeni. Aplicând acest principiu, dacă nu curge, tot pică. Am ajuns să facem sărbătoare pentru un loc 7. Ni se spune mereu să ne întindem cât ne permite plapuma. Ni se spune că noi nu avem bugetul altora. Ni se spune că nu suntem doriţi.

În acest prelung dolce far niente al obiectivelor minimale, am palpitat cu adevărat doar la câteva întâlniri cu Steaua ( semifinala de cupă, plus cele două victorii, 3-0 şi 3-1), care doar au avut darul de a hrăni orgoliul suporterilor. După care s-a aşternut iar liniştea.

Returul bunicel făcut de stegari în primăvară a determinat opinia publică braşoveană să ceară conducerii clubului asumarea unor obiective mai îndrăzneţe. Astfel, la reunirea lotului, cu jumătate de gură, s-a vorbit ceva despre cupele europene. Dar rezultatele din pregătiri au temperat din nou tonul conducătorilor clubului: „ obţinerea unui loc precum în ediţia trecută”.

Haideţi fraţilor, anul ăsta, să arătăm că avem mai mult sânge. Să ne revoltăm. Să jucăm fiecare meci cu privirea către locul unu. Într-un campionat care nu dă pe-afară de valori, nu suntem cu nimic mai prejos decât ceilalţi. Dacă au reuşit echipe din Urziceni sau Galaţi, de ce nu am putea şi noi. Trebuie doar să crezi în şansa ta şi să lupţi până la capăt. Nu sunt utopic, dar dacă îţi propui puţin, reuşeşti puţin. Gata cu standardele lejere. Pe cai, că se filmează !