„Da’ ce, bă, la fotbal mergi ca la teatru?”, e întrebarea cu care vrea să te închidă orice suporter „against modern football” care nu prea-şi ştie fotbalul. Zic că nu-l ştie pentru că răspunsul e pozitiv: „da, coae!”. Lumea-şi pregătea hainele de duminică şi hai la stadion. Ia uită-te peste poze vechi şi o să observi că aşa-i. Iar chestia cu respectatul locului înscris pe bilet nu este recentă. Sus vedeţi un tichet de acces la meciul Steagul Roşu – Espanyol din 2 martie 1966, meciul trei din optimile Cupei Oraşelor Târguri (Europa League de azi). Scrie clar: „ocupaţi locul indicat pe bilet”. Pentru că era tot un spectacol, cu un 11 actori pe care-i adorai şi alţi 11 cărora le urai să-şi uite replicile. În ziarul de a doua zi citeai cine a jucat în rolurile principale şi cine au fost figuranţii.

Aşa s-a ajuns cu abonamente pasate din generaţie în generaţie, cu acelaşi scaun bătătorit de acelaşi fund (sau picioare) şi alte povestioare din astea simpatice. La galerie, liber să te mişti şi să stai unde vrei, chiar dacă asta înseamnă să vezi meciul de pe un gard şi să trăieşti fazele prin expresiile de pe mutrele celorlalţi. D-asta-i mişto fotbalu’, în general sporturile de echipă, pentru că oamenii care se adună la stadion oglindesc societatea din care vin. Uneori pot crea iluzia că societatea aia e mai bună, pentru că în tribune lumea reuşeşte să se definească. Toţi suntem la fel, toţi suntem diferiţi în felul nostru, toţi avem un loc, toţi avem un sens.

Biletul îl găsiţi pe okazii.ro, costă vreo 100 de lei, plus taxe poştale.