Stadionul „Tractorul” (sau „Forex”, după cum scrie deasupra porţii principale) e tare bătrân. Păi, să ne gândim că echipa Tractorul (IAR – Industria Aeronautică Română înainte de război) a fost înfiinţată în 1927. Stadionul e tot de prin vremea aceea sau poate a apărut 1-2 ani mai târziu. Cert e că-n anul respectiv Braşovul construia şi investea mult în viitor.

1927. Uzinele I.A.R se construiesc. În spate este Hangarul fabricii de avioane, iar meşterii din prim-plan probabil c-au meşterit şi la viitorul stadion. sursa: orasulmemorabil.ro

La început, stadionul era modest. O tribună principală din cărămidă roşie şi acoperită, cum era moda timpului, un câmp deschis pentru alergat mingea şi cam atât. Pista de atletism cred că a apărut după război.

1942. Echipa Secţiei de Sculărie a IAR Braşov (jos) şi adversarii lor pe terenul semi-gazonat. În plan îndepărtat se observă cupola Hangarului (stânga) şi Turnul în dreapta. sursa: orasulmemorabil.ro

Uitaţi-vă bine la fotografia asta. În primul rând, observăm că şi în anii ’40 se purta pusul de corniţe (sus, al 4-lea de la stânga la dreapta). După aceea, observăm şi că suporterii care alegeau să vadă meciul din Tribuna a 2-a aveau la dispoziţie o bancă de-a lungul terenului. N-am mai fost de mult prin zonă să văd cum mai arată, dar la ultima vizită remarcam nişte pomişori plantaţi foarte aritmetic pe un dâmb înverzit. Tribuna aia mică pe care mulţi poate vi-o amintiţi este istorie. Au fost câteva articole în care am menţionat că „Tractorul” ajunsese un colos şi că putea găzdui şi 20 de mii de oameni. Fotografiile care să susţină afirmaţiile erau toate de la nivelul terenului, imortalizând acţiuni de joc şi doar în fundal se vedeau gradenele ticsite.

1962: „Tractorul”, fostul „IAR”, putea găzdui 20 de mii de oameni, „Tineretului” începuse să se extindă, iar în 1969 avea să apară şi „Municipalul”. sursa: sanuuita.blgospot.ro

Mă gândesc că această imagine de la înălţime, realizată probabil de pe tabela de marcaj, vă oferă o perspectivă mai clară asupra a ce a fost cândva „Tractorul”. Cu precădere în anii ’60, când „Tineretului” devenise şantier, Steagu’ a jucat o grămadă de meciuri pe acest stadion, aşa că „bătrânul” ăsta face parte din istoria noastră.

N-aveam de gând să aduc vorba despre reînvierea proiectului „Braşov Arena” (care-s lipsiţii de imaginaţie care vin cu numele astea?), dar mi-a sărit în gând atunci când am listat situaţia stadioanele din anii ’60. Iată, în acei ani oraşul avea 3 stadioane moderne, conform standardelor vremii, şi avea şi cine să le umple. În 2013, din „Tractorul” au rămas amintirile, probabil curând dispar şi ele sub buldozere, la capătul lui 5 e o mlaştină, iar „Silviu Ploeşteanu” e cu o peluză în minus. Nu-i bai, că oricum nu rămân spectatori plângând la porţi. E drept că a face sau a reface un stadion în ziua de azi nu mai înseamnă doar să dai o formă tonelor de metri cubi de pământ. Totul trebuie să fie modern, frumos şi sigur, să strălucească de-ţi vine să te descalţi la intrare şi să întrebi unde ai voie să fumezi. Aşadar, costă, şi costă mult dacă vrei să faci o treabă bună. Eu am mai zis că susţin, din considerente sentimentale, o remodernizare a actualului stadion şi că prefer ca „Braşov Arena” să rămână doar subiect pentru scrieri SF. Dar eu nu-s arhitect şi nici politician.