Mulţi dintre voi veţi vedea clipul ăsta abia după meciul de azi. Dar e ok. Ştim/ştiam cu toţii că şansele de a ne salva sunt/erau minime, dar e ok. De asta mergem/am mers azi/ieri la meci. Ştiam de măgăriile din spate, de minciuni, de trădări, de tot. Dar e ok, am ales mereu să punem binele în faţă. Voi deveni enervant tot repetând că suntem nişte naivi, dar adevărul e că suferim de speranţă.

Şi ce dacă azi/ieri nu ne vom salva/nu ne-am salvat de la retrogradare? Steagu’, ăla pe care-l iubim noi şi pentru care mergem la stadion, va exista şi mâine. Şi poimâine. Şi mereu. Aşa că, totu’-i bine.