Brașovul în flăcări IV | Renăscut pe 4 iulie 1944

Vastul câmp din mijlocul Brașovului zilelor noastre, cuprins între străzile Brândușelor, Toamnei, Hărmanului și bulevardul Alexandru Vlahuță, a fost acum 80 de ani ținta ultimului bombardament american asupra orașului de sub Tâmpa. Șase grupuri americane de bombardiere B-17 Flying Fortress (Fortăreață Zburătoare) au transformat în ruine Rafinăria Vacuum Oil Company, muntele de fum proiectând peste Brașov o umbră nemaivăzută vreodată.

Rafinăria Brașov a fost deja lovită de primele bombe, în total câteva zeci de tone vor alimenta distrugerea. Peste drum de Rafinărie se află fosta Gară Brașov, redusă la moloz de bombardamentul anterior, de pe 6 iunie 1944. Se văd, de asemenea, cratere de impact încă neastupate, *rămase în urma precedentelor trei misiuni. Strada care traversează imaginea pe diagonală este 13 Decembrie; vedem urme de impact și pe fostul stadion Tractorul.* */ FOTO: arh. Gruia Hilohi*

Pentru peste 1500 de aviatori americani, ziua de 4 iulie 1944, când Statele Unite ale Americii sărbătoareau 168 de ani de la declararea independenței, a început odată cu primele fâșii de lumină care risipeau întunericul orizontului. Era cinci fără un sfert dimineața, iar în gândurile celor care aveau să zboare din nou spre Brașov, împreună cu toate detaliile misiunii, se amesteca și următoarea întrebare: „Ce va aduce această sărbătoare? Sper că nu prea multe artificii!” (98 Days of High Adventure, Vincent Sterling Werner, p. 10)

Cunoașteți Strada Lungă; până la gara Bartolomeu sunt trei kilometri ca nimic. Fără sirenă de alarmă în spate, mergi comod zece minute; cu răcnetul ei în ceafă, mă tem că și patru sunt prea multe. Ai impresia că stai pe loc, ca în tren, și casele aleargă pe lângă tine cu o viteză înfricoșată. Și, Doamne, lungi ți se mai par și minutele astea puține. În „alarmă”, pe Str. Lungă trebue să fii campion-ciclist să poți răzbi de mulțimea mașinilor de lux, camioanelor, căruțelor, cailor, vacilor și mulțimii pedestre ce se scurge la vale ca un torent declanșat automat. Uruie roletele de fier de la prăvălii, zăngăne geamurile ce sunt închise și deschise de mâni care nu mai știu ce fac, prin porți deschise țâșnesc căruțele și mașinile ce așteptau în curți cu tot calabalâcul pe ele, din străzile laterale, din spre Cetățuie, se revarsă un puhoiu întreg de oameni ce traversează strada, mărind învălmășeala. […]”

Gazeta Transilvaniei, nr. 41 / 8 iulie 1944

Septembrie 1943, Brașov. Nici un an mai târziu, zâmbetul unei plimbări de recreere cu bicicleta va fi înlocuit de priviri îngrijorate îndreptate spre cer. / FOTO: album Marieta Maraciuc, via orașulmemorabil.com

Mișcarea începe la „Atențiune mărită” (n. primul grad de alarmă) și atinge apogeul la vaietul sinistru al sirenelor. Atunci, fiecare pe cont propriu, mărește viteza; din directă, o schimbă într’a ‘ntâia, zvâcnind ca împins de-un invizibil resort. (…) Cu multă experiență acumulată, acum nu mai e nimeni care nu știe unde merge. Fiecare avem locșoarele noastre, „impobisibil să te-atingă” în ele. Alergăm cu toții spre Canaanul verificat al bombardamentelor de până acum. Numai subt Tâmpa nu mai fuge nimeni, de când aleele îndrăgostiților și pensionarilor au fost mânjite cu atâta sânge în cea de-a doua vizită de digestie făcută de „Liberatoarele” americane (n. avioanele B-24 Liberator). După ce țâșnești dincolo de Bartolomeu, șoseaua se bifurcă: una o ia spre Cristian-Bran, alta spre Ghimbav-Făgăraș. Acum să vezi viteză!”

Gazeta Transilvaniei, nr. 41 / 8 iulie 1944

De această dată a fost rândul Forărețelor Zburătoare, 148 de avioane B-17 fiind pe cerul Brașovului în marțea de 4 iulie 1944, între orele 10:20 și 10:29. Escadra 5 a Forței a 15-a Aeriene Americane a atacat Rafinăria Vacuum Oil Company cu toate cele șase grupuri, 463-ul fiind liderul formației de atac.

Avioane B-17 Flying Fortress ale Grupului 463 Bombardament / *FOTO*

Temperaturi ridicate în luna lui cuptor

Chiar dacă și acum, inevitabil, din cauza sistemului de bombardament în covor, au fost lovite clădiri rezidențiale din cartierele Florilor, Scriitorilor și în zona bulevardului 15 Noiembrie și Calea București, aproximativ 300 de bombe de 227 kilograme fiecare au căzut direct peste Rafinăria Vacuum Oil. „Concentrație puternică de lovituri asupra zonei de țintă. Au fost câteva explozii în zona clădirilor și rezervoarelor, fumul acumulându-se atât de rapid încât estimarea precisă a pagubelor este imposibilă”, se menționează în raportul Grupul 463.

Rând pe rând, grupurile 99, 301, 97 și 483 și-au lansat și ele încărcătura de bombe, exploziile provocând incendii atât de puternice încât Grupul 2 nu a putut obține „rezultate vizuale din cauza fumului deasupra zonei de țintă (…). Bombele au fost lansate în zona cu fum.” (The Second Was First, Charles W. Richards, p. 290). Echipajul avionului B-17 nr. 42-102918 „Idiot’s Delight” (trad. Deliciul Idiotului) consemna în raportul său „lovituri puternice asupra țintei. Minge uriașă de foc la impactul bombelor. Cea mai mare experimentată.” (sursa)

Uimitor, nu au existat victime, ceea ce înseamnă că evacuarea angajaților Rafinăriei se făcuse în timp util.

FOTO: Muzeul Casa Mureșenilor și Army Air Force Evaluation Board Report – Volume VI, pag. 16

Efectele au fost atât de devastatoare, încât „recunoașterea foto efectuată la aproximativ trei ore după raid a găsit de asemenea obiectivul complet obscurat de incendiile din jurul zonei de țintă” (The Fighting 463rd, p. 49).

După stingerea incendiilor, lucru reușit de pompierii germani și cei români abia în jurul orei 21, și risipirea fumului, comandantul Escadrei a 5-a, generalul Charles W. Lawrence, a trimis o telegramă tuturor celor șase grupuri, lăudând efortul depus în misiunea de pe 4 iulie 1944.

EXAMINAREA FOTOGRAFIILOR DE IMPACT ALE ATACULUI ASUPRA RAFINĂRIILOR DE PETROL DIN BRAȘOV ARATĂ CĂ ESCADRA A 5-A ÎN ANSAMBLU A FĂCUT O TREABĂ EXTRAORDINARĂ ÎMPOTRIVA ACESTEI ȚINTE. ACEASTA ERA O ȚINTĂ EXTREM DE IMPORTANTĂ PENTRU STAGIUL ACTUAL AL CAMPANIEI ȘI TOATE UNITĂȚILE SUNT DE LĂUDAT PENTRU ELIMINAREA ÎNCĂ UNEI SURSE DE PETROL A INAMICULUI.”

The Fighting 463rd, p. 49

De sus în jos

Fotografiile aeriene realizate din bombardierele americane ne prezintă dimensiunea distrugerilor, multiplele incendii de pe platforma Rafinăriei Brașov înălțând o coloană de fum ce a depășit 3.000 de metri înălțime.

Brașovul suprarealist.

stânga: intersecțiile Toamnei – Zizinului și Kogălniceanu – Hărmanului sunt acoperite de fum, la fel și cartierele Scriitorilor și Florilor. Se observă bombe căzute și de-a lungul Căii București, din zona actualului Spital Județean Brașov spre străzile Traian, Decebal, Tomis, Baba Novac, Lunii și Barbu Ștefănescu Delavrance. / FOTO: arh. Gruia Hilohi
dreapta: avioanele B-17 Flying Fortress s-au regrupat pentru revenirea la bazele din Italia. În urma lor, unul din nori este mai întunecat decât restul, unind cerul cu pământul. / FOTO: Digital Public Library of America

o altfel de coloană a infinitului, văzută de pe actuala stradă 15 Noiembrie, în apropiere de AFI Brașov, de pe Colina Universității și de pe strada 13 Decembrie. / FOTO: arh. Gruia Hilohi și Horia Stoica.

O luptă inegală

Avioanele de vânătoare ale Forțelor Aeriene Regale Române și Luftwaffe nu au reușit să ia contact cu bombardierele americane, escorta de P-51 Mustang, asigurată de Grupurile 31 și 52 Vânătoare, ținând la distanță avioanele IAR-81 și Me-109, revendicând și nouă doborâri.

Epuizați fizic și mai ales moral de luptele aeriene în care erau dezavantajați numeric, tactic și tehnic, suferind pierderi umane aproape imposibil de înlocuit, piloții de vânătoare români și germani pierduseră de mult războiul aerian deasupra României, totul rezumându-se la o chestiune de onoare pentru cei puțini rămași să apere cerul țării.

*Unul din cei opt piloți ai Școlii de Vânătoare Brașov, care au decolat pentru interceptarea bombardierelor. Slt. av. Emil Radu a fost și el grav rănit.*

Sdrobite de durere și în veci nemângâiate Fany, măicuța lui, Mituș mamă, împreună cu Olimpia, Aneta, Vasiluța cu Panaiot, Stela, mătuși și unchi, Ligia, Stela cu Sandu, Dacia cu Costel, Domnica, Nuți, Viorica, veri și verișoare precum și celelalte rude și prieteni au nemărginita durere să anunțe fulgerătoarea moarte a iubitului lor SUB-LT. AVIATOR FLORIAN CONSTANTINESCU căzut la datorie la 4 Iulie a. c., la Brașov.”

„Totodată mulțumește celor ce au luat parte la înmormântarea care a avut loc în ziua de 6 Iulie la Cimitirul Eroilor din Brașov.

Universul, nr. 191 / 13 iulie 1944

*Avioane P-51 Mustang din Grupul 31 Vânătoare, cu rezervoarele suplimentare de benzină atașate sub aripi, în zbor pentru protejarea bombardierelor. / FOTO*

Pufurile negre ale flakului

Deși vânătorii români și germani nu au putut ajunge la Fortărețele Zburătoare, echipajele americane au trebuit să înfrunte focul artileriștilor anti-aerieni din bateriile amplasate pe Tâmpa și în alte zone din oraș. Numeroase avioane au suferit pagube mai minore sau mai severe din cauza flak-ului, dar au reușit, totuși, să revină la bazele din Italia.

Dintre toate unitățile americane, Grupul 99 Bombardament pare să fi încasat cele mai dure lovituri în misiunea de pe 4 iulie 1944. Aceaștia au raportat patru B-17 părăsind formația de atac în intervalul orar 10:14 – 10:39, din două avioane fiind observată deschiderea a câte zece parașute.

Joseph C. Kenney, operator radio și mitralior pe Fortăreața Zburătoare nr. 42-32068 „Heaven Can Wait” (trad. Raiul Poate Aștepa) din Escadrila 346 a Grupului 99, nota în jurnalul său (pag. 59): „Flakul deasupra țintei a fost greu și precis. I-am pierdut pe Lt. Elliott și echipajul său, i-am privit cum au sărit din avion după ce aruncaseră tot ce s-a putut peste bord încercând să se mențină în aer. Am considerat această zi ca fiind extrem de proastă cu încă o pierdere teribilă. De atâtea ori m-am găsit profund deprimat când număram pierderile grele ale echipajelor noastre, prietenilor noștri. Cei care acum nu mai erau. Misiunea asta a fost grea.”

*Un B-17 al Grupului 99 Bombardament navigând prin pufurile negre ale flakului undeva deasupra Franței, la sfârșit de august 1944. / FOTO*

Alții au trecut mai ușor peste pierderi, sau cel puțin asta au încercat să facă.

Reveniți pe aerodromurile din Italia, departe acum de orice pericol, aviatorii americani au putut celebra, în sfârșit, ziua de 4 iulie. „Cel mai mare eveniment al zilei a fost curcanul fript pentru cină și de data asta toată lumea a mâncat pe săturate” (jurnalul Escadrilei 346, Grupul 99 Bombardament, pag. 22)

Aceea a fost ultima zi din război când bombardierele americane au mai avut ca țintă Brașovul. Deși vor mai trece pe deasupra orașului de sub Tâmpa în câteva rânduri, activând alarmele aeriene și stârnind aceeași forfotă printre locuitori, obiectivele lor vor fi altele până la 23 august 1944, ziua când Armata Română a întors armele împotriva Germaniei Naziste.

Panta rei

Cele patru bombardamente americane asupra Brașovului din primăvara-vara anului 1944 au transformat orașul, în bună parte, în ceea ce vedem astăzi, fie și dacă luăm în considerare numai desființarea vechii gări, distrusă la bombardamentele din 6 mai și 6 iunie 1944, și inaugurarea actualei Gări Brașov, în 1962. Această relocare reprezintă unul dintre cele mai ambițioase proiecte de infrastructură din România pre-decembrie 1989. Ce mai rămăsese din gara veche a fost nesimțite înconjurat de blocurile noi ridicate pe strada Hărmanului, iar peronul 1 s-a transformat în locu unde multe generații de brașoveni au învățat să meargă pe bicicletă.

sus: trenul care aduce delegația României de la Conferința de Pace de la Paris (1947) face o oprire în ce mai rămăsese din Gara Brașov, în uralele a mii de oameni. Cele două clădiri etajate, vizibile în extremități, există și astăzi – singurele reminiscențe ale altui peisaj. / FOTO: arh. Gruia Hilohi
jos: modernizarea străzii Hărmanului la începutul anilor 1970 și o vedere în spatele blocurilor, cu fostul peron nr. 1. Acest și clădirile vizibile ale fostei gări au dispărut în timp. / FOTO: arh. Gruia Hilohi și Nae Surdu

Alte proiecte, în schimb, au fost complet abandonate, cum este cazul marelui spital ce ar fi trebuit să-și arunce astăzi umbra peste intersecția Calea București – Toamnei – Zizinului – 15 Noiembrie. Construcția spitalului, începută în 1940, a avansat greu în anii războiului, întregul șantier fiind apoi sistat după ce a fost lovit de câteva bombe în raidul de pe 6 iunie. Abia la începutul anilor 1970 au primit brașovenii spitalul de care aveau atâta nevoie (actualul Spital Județean Brașov), chiar dacă acesta era subdimensionat.

stânga: vedere aeriană cu intersecția Toamnei după bombardamentul de pe 16 aprilie 1944, șantierul spitalului fiind în stânga sus, se văd și urmele câtorva cratere de bombe.
dreapta: schița spitalului, proiectat în manieră cubistă, și imagine cu daunele provocate pe 6 iunie 1944 primului corp de clădire aflat în construcție. / FOTO: arh. Gruia Hilohi.

Uzinele Industriei Aeronautice Române Brașov au fost și ele reparate, reprofilându-se ulterior pe producția de tractorare. Mai mult, dispersarea unor secții în diferite zone ale țării, pentru a evita distrugerea totală, după pagubele suferite la bombardamentele de pe 16 aprilie și 6 mai 1944, a contribuit ulterior la dezvoltarea ARO Câmpulung Muscel, Uzinelor Dacia de la Mioveni și Electroprecizia Săcele.

Treptat, Rafinăria a fost și ea repusă în funcțiune, păstrându-și denumirea Vacuum Oil – a companiei mamă din Statele Unite – până la Naționalizarea din 1948, când a devenit Rafinăria Nr. 9 Brașov. Astăzi, un imens spațiu viran există acolo unde, cândva, acum 80 de ani, s-au deschis porțile iadului. Natura, ca de obicei, a câștigat lupta cu timpul, dând naștere a tot felul de arbori și de tufe pe care cânii vagabonzi să le numească acasă.