Pentru ca un meci să fie considerat derby, palmaresul echipelor care se înfruntă este printre ultimele motive care dau înfruntării această caracteristică. Este suficient ca oponenţii să fie din acelaşi oraş sau aceeaşi regiune. Când se întâmplă asta, cupele şi medaliile devin dintr-o dată irelavante în faţa noii mize: cine-i cel mai bun din oraş în acest moment?

Când încă mai ieșea fum din ruinele lăsate de al Doilea Război Mondial, FC Braşov, care atunci se numea U.A.B. (Uzinele „Astra” Braşov), are în numai trei ani două „showdown”-uri cu marea rivală din epocă, ACFR (Asociaţia Căilor Ferate Române). Primul, pe 3 august 1947, pe Stadionul „Carol al II-lea” (actualul „Tineretului”). Acel meci conta pentru calificarea în Divizia B, unde se ivise un loc disponibil în urma reorganizării diviziei secunde. Haosul era o chestie la o ordinea zilei în eşaloanele inferioare în primii ani de după război. Frantz, prin golurile sale din ’14 şi ’20, şi Roman, marcator în ’16 şi ’84, aduc o victorie lejeră „ceferiştilor”. Apoi, în septembrie 1950, acelaşi stadion găzduieşte acelaşi meci cu acelaşi obiectiv: accederea în Divizia B. De fapt, dreptul de a juca în barajul de promovare, câştigarea finalei districtuale fiind doar primul pas. De data asta, „stegarii” sunt cei care-şi reduc adversarul la tăcere, golurile lui Proca, Cojocaru şi Vlad aducând un succes confortabil în primul meci, secondat de o remiză albă în meciul doi. 

Au fost probabil cele mai importante confruntări ale fotbalul local de după „ciocnirile” Braşovia – Colţea din anii interbelici, care decideau campioana şi reprezentanta oraşului la Turneul Final al Campionatului Naţional. Totuşi, nici UAB – ACFR nu era o confruntare fără istorie, primul meci dintre cele două cluburi având loc în toamna anului 1939. Echipa uzinelor din sudul Brașovului era la debutul ei competiţional, în vreme ce clubul atelierelor CFR era vedeta urbei, având în palmares cupa ceferiadei la fotbal din 1932 (au participat toate echipele feroviare din Europa), un sezon (1937/38) în prima ligă și clasări doar pe podium în Divizia B. A contat vreunul din aceste aspecte în meciul direct? Evident că nu. Tabela indica la final câte un gol în dreptul ambelor echipe. Din păcate, nu cunosc rezultatul meciului retur şi nici al celorlalte 7 meciuri jucate până la întreruperea competiţiilor interne în primăvara anului 1944, din cauza bombardamentelor strategicie întreprinse de Aliaţi împotriva României.

Rădăcini adânci

Meciurile UAB – ACFR au reprezentant în acea perioadă „main event”-ul fotbalistic al Braşovului. Dar şi multe din celelalte încleştări concitadine arhicunoscute microbiştilor braşoveni au partea lor reputaţie. Spre exemplu, e foarte posibil ca Nicolae Florescu şi Călin Gane să fi adus pe 20 aprilie 1969 prima victorie de după război a Steagului în faţa vecinilor din Colonie. „După război? Vrei să spui că au jucat şi înainte?”. Exact asta vreau să spun. Bine, nu chiar „înainte”, pentru că în 1941, când UAB şi Metrom au ajuns prima dată faţă-n faţă, războiul avea deja o istorie de doi ani. Nu vă pot spune rezultatele, doar că Metrom a terminat sezonul 1941/42 din Seria a 7-a a Cupei Basarabiei (turneu regional de calificare în faza finală a campionatului naţional) pe locul 3, la 4 puncte în urma UAB-ului şi ACFR-ului, legate aproape perfect la vârf, dar cu un golaveraj mai bun de partea ceferiştilor. Aşadar, un nou „decisiv” care le-a revenit alb-vişiniilor.

UAB şi Metrom s-au reîntâlnit în ediţia 1945/46 a Districtului Braşov. Judecând după clasarea pe primul loc în Seria 1 a metalurgiştilor şi abia pe locul patru a UAB-ului, la zece puncte distanţă, înclin să cred că pionierii FC Braşov nu au reuşit să obţină vreo victorie în faţa vecinilor, în acel campionat.

Dacă după retrogradarea din 1968 „stegarii” au remediat de îndată situaţia, revenind în „A” după un singur sezon, nu la fel s-a întâmplat şi după căderea din 1975, chiar dacă în mod cert galben-negrii erau setaţi să încheie repede socotelile cu eşalonul secund.

Battle Royal ’70

Despre derby-urile braşovene ale anilor 1970 s-ar putea scrie o carte. Nu fac complimente ieftine, spun doar adevărul. Numai din cronicile apărute în ziarele vremii vă pot ţine aici până începe meciul cu Corona. Dar sunt băiat de treabă, aşa că o să încerc să sumarizez povestea cât de mult pot, fără a omite părţie spumoase. Cum ar fi nervii, durităţile şi ambiţiile după care s-au coordonat aproape toate derby-urile.

Stegarii s-au ales pînă la urmă cu două puncte, dar şi cu cîţiva jucători accidentaţi. Pescaru, Györffy şi mai ales Popescu au fost victimele jocului în forţă practicat de adversari care, pe bună dreptate, se pot declara mulţumiţi că au colecţionat numai 5 cartonaşe galbene.”

Ştefan Pervulescu, în cronica meciului Steagul – Metrom, din 1975 (ziarul local Drum Nou)

În ciuda cotonogelii l-a care au fost supuşi de „metalurgişti”, „stegarii” au câştigat derby-ul din etapa a 7-a cu 1-0, graţie golului înscris de Györffy în ’16, îndelung ovaţionat de fanii prezenţi în număr mare pe „Tineretului”. Fusese al 3-lea derby, precedentele două, cu Nitramonia Făgăraş (etapa a 2-a) şi Tractorul (etapa a 5-a) încheiindu-se 2-2. „Au trecut mulţi ani de cînd n-am mai gustat un derbiu Steagul Roşu – Tractorul” – cam 21, să fim mai precişi, cronica aceluiaşi Ştefan Pervulescu continuând într-o notă amuzantă. „[…] Elevii lui A. Mészáros au stat în „banca lor”, aşteptînd parcă întrebările pe care le vor pune colegii lor veniţi din clasa A, în timp ce elevii lui Nicolae Proca s-au complicat într-un joc savant în care fiecare a ţinut să fie un mic profesor. În condiţiile acestei atmosfere academice, stegarii au găsit drumul finalizării în ultimul sfert de oră al primei părţi”. Pescaru, care deschisese scorul şi cu Nitramonia, recidivează cu Tractorul în ’37, asistat fiind de Csaba Györffy. Portarul „stegar” Szalad este direct răspunzător de cele două goluri reuşite de Vasile Gherghe, la primul lăsându-se păcălit de un şut-centrare şi la al 2-lea scăpând mingea în faţa „tractoristului”. Dacă în meciul cu „chimiştii” „stegarii” s-au văzut egalaţi în ’88 (după ce în ’84 preluaseră conducerea), cu Tractorul şi-au „îmbunătăţit” cronometerul, încasând egalizatorul în ’89.

Returul sezonului 1975/76 înseamnă victorii pe linie ale Steagului în cele trei derby-uri, toate succesele fiind repurtate la limită. Mai întâi a fost 2-1 pe terenul Nitramoniei (cronicarul Traian Lancea consemnează în Drum Nou o asistenţă de 7 mii de spectatori, între care 2 mii de braşoveni), punctele fiind extrem de importante pentru ambele echipe – făgărăşenilor în lupta pentru supravieţuire, braşovenilor în cea pentru promovare. „Györfi, în zi mare de joc, a terminat una dintre cursele-i caracteristice printr-o execuţie de mare efect – pas cu călcîiul lui Niţă, care a înscris imparabil”. Simpaticul Nucă a egalat în ’30, victoria fiind adusă de golul lui Nicolae Paraschivescu, în ’69. Disputa din dimineaţa duminicii de 4 aprilie 1976 de pe „Tractorul” a fost urmărită de 15 mii de spectatori, fiecare echipă având obiective diametral opuse. La fel ca şi la Făgăraş, Györffy este din nou servant, preluând „inteligent o minge, deschizîndu-l pe un culoar favorabil pe Mihail, care a înscris sec” (Stelian Trandafirescu, în ziarul Sportul). Golul din ’23 al juniorului Marian Mihail a fost singura reuşită a meciului. „Elevii mei au fost pur şi simplu speriaţi de avalanşa de spectatori. În aceste condiţii plusul de maturitate al stegarilor a cîntărit destul de greu în balanţa victoriei”, comenta pentru Drum Nou la finalul meciului Alexandru Mészáros, antrenorul Tractorului. În caz de vă gândiţi „mdea, sigur le-a dat Tractoru’ meciul, ca să-i ajute să promoveze”, iată mai jos descriere unei faze petrecută în ’50.

[…] stegarii trec prin două clipe grele, din care una de-a dreptul dramatică în min. 50 cînd, după o izbutită combinaţie, tractoriştii reuşesc să expedieze balonul înspre gol, dar Clipa, printr-un reflex extraordinar, respinge la un înaintaş advers, care reia în poartă, de unde în mod salvator Nagy scoate balonul”.

Alecsandru Dincă, în cronica apărută în Drum Nou

Vasile Papuc va fi ultimul marcator într-un derby Steagul – Metrom pentru următorii 22 de ani. „Metalurgiştii” retrogradau în „C” la finalul acelui campionat, revederea petrecându-se în toamna lui 1997, când acest derby jucat pentru prima dată în 1941 se termina nedecis, 0-0 pe terenul din Colonie. La retur, 1-0 pentru FC Braşov, victorie insuficientă pentru realizarea promovării în acel sezon.

Vasile GHERGHE – profitând de eroarea lui Szalad din meciul tur Steagul Roşu – Tractorul, a pus căpăt carierei acestuia la Steagu’, care nu va mai juca niciodată pentru galben-negri. Gherghe, în schimb, va ajunge din 1976 în sudul oraşului, după patru sezoane la rând în care a apărat culorile galben-albastre ale nordului.

Urmaşul lui Györffy în postul de extremă stânga fi „stegar” vreme de 11 ani, adunând peste 214 meciuri şi 52 de goluri în toate competiţiile (Liga 1, Liga 2 şi Cupa României). Opt goluri au fost înscrise în porţile concitadinelor, atingând această cotă pe 23 septembrie 1979, când face „dubla” chiar contra Tractorului. Acel derby s-a jucat pe „Municipal”, în faţa a 20 de mii de spectatori, decizia de a organiza meciul Tractorul – FCM Braşov pe uriaşul oval de la capăt de linie venind, probabil, după ce „Tineretului” era să se dărâme în urmă cu trei etape la derby-ul cu ICIM. Gherghe deschide scorul împotriva fostului său club în ‘6, portarul Kovács îi neagă în ’18 golul doi printr-un reflex uluitor, gol care pică însă în ’62, Gherghe plasând perfect cu capul mingea venită din centrarea lui Benţa.

Înaintea sezonului 1979/80 s-a iniţiat un proiect de reorganizare al fotbalului braşovean, ca urmare a împlinirii a 5 ani de când fotbalul de la poalele Tâmpei absenta de pe scena primei ligi. Astfel, toate celelalte echipe din judeţ au fost forţate să-şi cedeze cei mai buni jucători Steagului, redenumit FCM (Fotbal Club Muncitoresc) numele fiind menit a evidenţia mai bine identitatea noii echipe.

… fiindcă aveam atîtea echipe de fotbal în Braşov, toate cu pretenţii, forţele s-au dispersat. Conducătorii de cluburi au înţeles greşit noţiunea de patriotism local, lucru reflectat în derbiurile dintre echipele braşovene, care au devenit cele mai acerbe meciuri din tot campionatul.”

Ioan Drăghici, primarul Braşovului între 1977-1984

Sincer, tocmai scânteile şi ambiţiile astea îmi par a fi caracteristici demne unui derby (derby-uri, în cazul oraşului nostru). Steagul era un paradox. Majoritatea fotbaliştilor din oraş şi judeţ şi-ar fi dorit să ajungă aici (şi în vara lui 1979 cei mai buni au şi ajuns), dar şi toată lumea voia să învingă echipa galben-neagră. Evident că în urma acestui transfer de putere, FCM-ul a „măturat” totul în derby-urile din sezonul 1979/80, primind doar trei goluri în şase meciuri, două partide terminându-se egal în condiţiile în care „stegarii” obţinuseră matematic promovarea şi au tratat fără presiune finalul de campionat.

Probabil că aici se aplică foarte bine zicerea „vremurile extreme cer măsuri extreme”. Cinci la rând în „B” erau vremuri extreme pentru un oraş ca Braşovul.

Atât de aproape

Dacă sezonul 1975/76 a fost de acomodare cu aerul matinal, 1976/77 trebuia în mod cert să fie anul marii reveniri. Şi aproape că a fost. În primul derby, pe „Tineretului” cu Nitramonia, în etapa a 3-a, portarul Szalad, acum între buturile oaspeţilor, dă recital în faţa ofensivei „stegare”.

Ca un act de justeţe, egalitatea s-a rupt în min. 75, atunci cînd norii îşi scuturau ultimele picături de ploaie, la o fază lucrată de Paraschivescu, fundaşul central Nagy a şutat imparabil în colţul lung, obligându-l pe portarul Szalad să se recunoască învins.”

Ştefan Pervulescu, în cronica din Drum Nou

După această victorie la limită contra „chimiştilor” a urmat clasicul cu Tractorul din etapa a 9-a, jucat tot pe „Tineretului”, în urma căruia „stegarii” (11 puncte) puteau urca pe primul loc în clasamentul Seriei a II-a, iar „tractoriştii” (9 puncte) puteau asalta primele locuri. Cu plusul de experienţă de partea lor, sudiştii îi iau tare pe nordişti. Popescu, în ’11, driblează doi adversari şi şutează tare şi plasat de la 18 metri, scuturând pentru prima oară plasa porţii lui Cuteanu. Copleşiţi de miză, „tractoriştii” ripostează abia în finalul primei reprize, Adamache parând şutul violent al lui Sfrijean. În ’55 Paraschivescu închide tabela, iar victoria cu 2-0 în faţa Tractorului însemna că „stegarii” devin lideri în „B” pentru prima oară de la retrogradare.

Derbiul judeţului Braşov s-a disputat la „înaltă tensiune”, cea mai bună dovadă fiind ploaia de cartonaşe acordate gazdelor”

Ştefan Pervulescu, în relatarea pentru Drum Nou

Returul nu este deloc lipsit de emoţii. Meciul de la Făgăraş, din etapa a 20-a, opunea două echipe aflate la egalitate de puncte – 23 – aşa că victoria era la mare preţ în ambele tabere. Având drept coloană sonoră cântecele galeriei venită de la Braşov, cursele lui Györffy sunt, pentru a câta oară?, decisive. În min ’25, Gherghe încheie centrarea lui „Buţi” cât se poate de spectaculos, reluând cu capul din plonjon. După ce „stegarii” se regrupează în urma perioadei de dominare a făgărăşenilor, soldată cu o bară şi un gol în ’50 (gol Negroiu), Györffy îl găseşte cu o pasă perfectă la 17 metri pe Pană, care şutează puternic pentru 2-1. Final de meci? Nici pe departe! Portarul Gicu Clipa are de lucru din greu, iar lui Liviu Drăgoi, „stegar” la începutul anilor 1970, bara îi refuză pentru a doua oară golul. Frustrarea şi nervii explodează în ’77, când „chimistul” Gheorghe vede roşu direct pentru un fault intenţionat.

„Tractoriştii”, aflaţi în foame de puncte pentru a evita căderea în „C” nu dau doi bani pe aspiraţiile la „A” ale „stegarilor”. Le-ar da două goluri, dacă ar putea, dar ofensiva lor din primele 12 minute este stăvilită de Adamache şi apărarea galben-neagră. Până la urmă „stegarii” marchează primii, Pescaru servindu-le gazdelor specialitatea casei: gol din lovitură liberă de la 17 metri. Era ’33, iar Popescu va încheia repriza cu o bară.

Repriza a doua e care pe care:

Gherghe (min. 59), singur cu poarta goală, se încurcă în minge, ratînd una din cele mai favorabile ocazii, aşa cum dealtfel îl va imita şi Bucur (min. 73, la capătul unei combinaţii izbutite). În schimb, în min. 70, „tractoriştii” sînt la un pas de a marca, Comănelea fiind blocat in extremis de Adamache. Vor egala pînă la urmă prin Florea (min. 74), dintr-o învălmăşeală la poarta „stegarilor”.”

Alecsandru Dincă, în cronica din Drum Nou

Câte un punct de fiecare, iar la finalul sezonului „stegarii” se vor găsi la două puncte distanţă de CS Târgovişte, promovată în „A” sub conducerea lui Nicolae Proca.

Atât de aproape de promovare. Eh, nu-i bai, la anul va fi… mai rău.

Cât de rău?

Mult mai rău. Practic, a fost cel mai slab sezon al Steagului în „B”, care-l termină pe locul 5 în serie, la 14 puncte (!) de primul loc, 6 puncte pierzându-le în derby-uri. „Municipalul” găzduieşte primul episod al derby-ului ICIM (Întreprinderea de Construcţii Industriale şi Montaj) – Steagul Roşu. Echipa antrenată de Dinu Mateescu era într-o continuă ascensiune şi chiar dacă în lotul „constructorilor” se regăseau nume cunoscute fanilor braşoveni, precum Bálasz, Hârlab sau Arineanu (trecuţi sau în viitor pe la Steagul), probabil că nici unul din cei 20 de mii de de spectatori prezenţi în tribunele ovalului nu anticipau victoria atât de categorică a ICIM-ului.

Un prim derby local a scos din nou în evidenţă pentru iubitorii fotbalului braşovean de orice nuanţă, nişte slăbiciuni care, de acum, nu mai sînt unele unele mici, ci unele mari şi deosebit de grave. Ne referim bineînţeles la Steagul roşu, echipă cu nume de rezonanţă, dar care a rămas cu… numele.”

Traian Lancea, în cronica din Drum Nou

Ciobanu construieşte o cursă de la limita off-side-ului şi montează la finalul ei primul gol al meciului. Era ’29. Peste opt minute, tot Ciobanu (care va fi unul din golgeterii ICIM-ului în acel sezon) majorează scorul, transformând un penalty obţinut de Tampa, plecat şi el de la limita off-side-ului, fapt care a provocat proteste în rândul „stegarilor”. Fără importanţă. Steagul Roşu nu mai are forţa de odinioară pentru a remonta un 0-2, în ciuda unor ocazii destul de bune ratate pe final de veteranii Pescaru şi Cadar. Etapa următoare, la Făgăraş, Nitramonia aplică acelaşi tratament unui Steagu’ de care, aşa cum remarcase şi cronicarul, a rămas aproape numai numele. „Chimiştii” modifica prima oară tabela prin Csutak „care a realizat dintr-o lovitură liberă de la 25 de metri un gol demn de prima pagină a unei reviste de sport”. Măcar gândul ăsta să-l fi consolat pe bietul Clipa. Drăgoi aplică lovitura finală în ’75, reuşind astfel al doilea gol al său contra „stegarilor”, după cel de la 2-2-ul din toamna lui 1975. Decişi ca în „Clasicul Braşovului” să anuleze proasta impresie lăsată în precedentele două derby-uri, „stegarii” nu rămân datori în faţa celor 15 mii de fani care au umplut tribunele „Tineretului”. Atacă. Şi atacă. Şi atacă şi mai mult. Dar nimic. Apărarea galben-albaştrilor „care au practicat cu credinţă antijocul, pe alocuri dur”, se dovedeşte impermeabilă, iar poarta lui Kovács va rămâne neatinsă până la finalul meciului.

Steagul Roşu încheia turul fără nici un gol marcat în derby-uri şi cu doar un punct în cont. Chiar dacă promovarea devenise de mult un obiectiv aproape imposibil, „stegarii” erau decişi să-şi recâştige măcar supremaţia pe plan local.

Vine el returu’ …

Faptul că deasupra oraşului plutea ambiţie şi dorinţă de revanşă este receptat şi de fani, care în ziua meciului cu ICIM, 2 aprilie 1978, sunt la prima tentativă de a dărâma stadionul „Tineretului”.

Peste 20 000 de spectatori au luat loc în tribunele stadionului Tineretului, în timp ce alţi 5-6 000 au rămas pe dinafară”.

V. Iordache, în cronica din Sportul

Cei de la localul Drum Nou sunt mai subiectivi, avansând 25 de mii de spectatori, menţionând că „atmosfera generală este a unei veritabile finale de cupă”. Ăsta da derby! „Constructorii” erau pe locul trei la ora meciului (unde vor şi termina sezonul), „stegarii” navigând în zona de mijloc a clasamentului, locul şapte, iar o victorie a oaspeţilor i-ar fi condus pe aceştia la trei puncte distanţă de primul loc. Doar că „stegarii” aveau alte planuri pentru vecinii lor.

Credem că nici o altă divizionară B (dar probabil că nu multe nici din eşalonul superior) n-ar fi rezistat ieri „furiei” ofensive a team-ului condus în teren magistral de către Pescaru. S-a jucat fără cruţare, meciul a avut nerv (spre final şi… nervi, deci patru cartonaşe galbene – Şişcă, Arineanu, Lie şi Bálasz) […] Pescaru, aşadar din nou Pescaru, a jucat iarăşi la o certă valoare internaţională, a fost peste tot, a văzut tot ce trebuia văzut, a pasat subtil, a driblat elegant şi util şi a şutat formidabil, de trei ori între ghiulele expediate de el din lovituri libere şi plasă, aflîndu-se doar degetele brave ale nervosului Balasz. O dată s-a opus arbitrul Sever Drăgulici, la un gol limpede, pe care l-a anulat pentru motive care-i sînt doar dumnealui cunoscute.”

Traian Lancea, în cronica din Drum Nou

Gherghe a marcat primul în ’25, din pasa lui Paraschivescu, scorul de numai 2-0 fiind stabilit de Nicuşor Bucur în ’80, care a beneficiat de o pasă a celuilalt mereu etern „stegar, Csaba Györffy. Săptămâna următoare, 15 mii de suporteri umplu din nou gradenele „bătrânului” din Bartolomeu, pentru revanşa cu Nitramonia. Deşi „chimiştii” au venit însoţiţi pe „Tineretului” de un grup numeros de susţinători, forma bună a lui Bucur (’19 – şut fără speranţe pentru Szalad) şi cursa solitară a lui Şişcă (’68) finalizată cu un şut de la 14 metri, aduc revanşa „stegarilor” care-şi recapătă statutul de vioară întâi a Braşovului. Suficient pentru a se culca pe o ureche în derby-ul cu Tractorul, meci în care „a fost întrecută binişor limita durităţilor, în care gazdele au avut „un plus de iniţiativă”, gratificate cu cîteva cartonaşe galbene” (Al. Dincă, pentru Drum Nou). Fundaşul „tractorist” Dumitru, încercând să împiedice mingea centrată de Adi Szabo să ajungă la Györffy, o trimite cu vârful bocancului în vinclul porţii apărată Cuteanu, prilejuind deschiderea scorului în ’27. Egalarea a venit repede, în ’34 Boriceanu finalizând o combinaţie Oancea – Szakacs. Egalul obţinut de „tractorişti” în acel meci (etapa a 26-a) se va dovedi extrem de preţios la final campionatului, când diferenţa dintre supravieţuire şi retrogradare în Divizia C va fi făcută de un singur punct. Steagul Roşu încheia ediţia pe locul 5, în vreme ce ICIM reuşea cea mai bună clasare din toată istoria clubului.

Supremaţie fără folos

Derby-ul cu Nitramonia, din etapa a 5-a, pe lângă afluenţa mare de public (peste 15 mii de spectatori), a adus şi o frăţeşte împărţire a golurilor victoriei. Astfel, Gherghe şi Paraschivescu au fost atât autori cât şi co-autori la reuşitele prin galben-negrii şi-au adjudecat primul derby al sezonului 1978/79. Nu a fost uşor. După ce fostul „stegar” Arineanu a egalat în ’66, la trei minute după deschiderea de scor a lui Gherghe, golul decisiv a venit relativ târziu, în minutul 84.

Marian „Buldozerul” Paraschivescu – cu 233 de meciuri în galben-negru şi 91 de goluri reuşite, a fost unul dintre principalii actori ai bătăliilor date de „stegari” în cele cinci sezoane consecutive de „B”, contribuind cu 74 de goluri la revenirea Steagului în primul eşalon. A înscris de 8 ori în derby-uri, la fel ca Vasile Gherghe, cei doi fiind astfel cei mai buni marcatori „stegari” în meciurile interbraşovene.

În afara golului din meciul cu Nitramonia, Paraschivescu va mai realiza o dublă în acel sezon, într-un 4-1 cu ICIM, pe „Tineretului”, în primăvară. Meciul s-a jucat în faţa a „numai” puţin peste 10 mii de suporteri, dezolaţi de tot mai îndepărtatul orizont al promovării.

Însă până la duelul cu ICIM din 27 mai 1979 au fost meciurile de acasă cu Tractorul şi din „deplasare” cu ICIM. Cel din urmă s-a jucat pe „Municipal” şi a fost urmărit de 25 de mii de spectatori. „Probabil că în final singura lor nemulţumire era legată de absenţa golului în acest derby în care a fost însă, prezent un personaj ceva mai important: fotbalul”. (G. Carol, în cronica din Drum Nou). Ratările ambelor tabere sunt înşirate pe vreo 12 rânduri din cronică, autorul ei invitându-ne să nu dăm crezare ideii c-ar fi fost vreo „remiză de salon”.

Derby-ul cu Tractorul, desfăşurat cu cinci etape înainte, nu a fost nici el lipsit de spectacol şi angajament. Cei 18 mii de spectatori au fost forţaţi de portarul Cuteanu să-şi ţină de şase ori „golul” în gât. Paradele sale din minutele 3, 9, 25, 30, 39 şi 42 „care, cu altcineva în poartă, ar fi fost tot atîtea goluri” (G. Carol pentru Drum Nou), menţin un scor alb la pauză. Ba chiar în primele minute ale reprizei secunde Pescaru dovedeşte că ştie să şi scoată goluri, nu doar să marcheze, degajând de pe linia porţii apărată de Porancea. Golul vine în ’68, când Vasile Gherghe, în urma unei faze contestată ca fiind off-side de „tractorişti”, marchează pentru prima oară împotriva fostei sale echipe.

Returul înseamnă o cursă fără oprire pentru „stegari”, care nu le lasă adversarelor nici o şansă în derby-uri. Înving în deplasările de la Făgăraş (2-0, cu Adi Szabó printre marcatori) şi de pe „Municipal” cu Tractorul, tot 2-0. La cel din urmă joc asistând 25 de mii de spectatori, care pe lângă victoria „stegară” în Clasicul Braşovului  au asistat şi la un meci de mare luptă.

Aştepta cineva cu tot dinadinsul ploaia de durităţi care a umplut gazonul cu miros de oase ciocnite amarnic?”

Probabil că nu, dar cu siguranţă articolul ăsta ar fi fost prea sec dacă derby-urile s-ar fi jucat într-o atmosferă prea tovărăşească. După ce Gherghe şi-a percutat din nou fosta echipă (’38), golul lui Szabó din ’48 a fost deopotriva a doua sa reuşită în derby-uri cât şi stagională. Victoria „stegarilor” le complică bine de tot viaţa „tractoriştilor” în zona luptei pentru evitarea retrogradării. Meciul cu ICIM, aşa cum am spus mai sus, s-a terminat 4-1 pentru „stegari” care au reuşit să răstoarne scorul deschis în ‘7 de Ciobanu, abonat pare-se la poarta galben-neagră.

Au revoir, nous devons partir!

Iar pentru atingerea acelui obiectiv era musai o comportare fără greş în derby-uri. Decimaţi, decimaţi, dar niciodată nu ştii care-i treaba cu braşovenii ăştia. Iar suporterii erau cei mai conştienţi de chestia asta. Nu doar furibundul start al „stegarilor” (2-0 la Botoşani şi 4-0 acasă cu Constanţa – principala contracandidată) ci şi premiza unui ICIM care niciodată n-a făcut doar act de prezenţă în derby au asigurat o populare fără precedent a tribunelor „Tineretului”. Conform ziarului local de limbă maghiară Brassói Lapok, meciul FCM Braşov – ICIM din 2 septembrie 1979 a fost urmărit de… 26 de mii de spectatori!!! După „lovitura de teatru” semnată de „constructorul” Cîmpean în ’12, urmează asaltul de la poarta lui Porancea, transferat la oaspeţi. Minutul 25 aduce primele rezultate – egalarea reuşită de Chioreanu cu o precisă lovitură de cap. Apoi, cu două minute înainte de pauză, Paraschivescu dejoacă pasul la off-side al „constructorilor” şi îi aduce pe „stegari” în avantaj. Galben-negrii nu-i slăbesc pe vecini nici în partea a doua, Boriceanu realizând desprinderea după „o fază de rar spectacol: pornit din propria jumătate de teren, pătrunde în slalom prin întreaga echipă a I.C.I.M.-ului şi şutează atît de puternic încît Porancea nu poate reţine.” (Al. Dincă pentru Drum Nou). Peste alte doar trei minute, Paraschivescu sare peste pasa lui Papuc, finalizată de Gherghe printr-un şut cu boltă echivalent cu 4-1. ICIM-ul îşi revine din pumni şi contribuie la spectacol prin câteva ocazii bune semnate de Furnică şi fostul „stegar” Cadar, primul reuşind să reducă diferenţa în ’83, cu toată opoziţia lui Balasz şi a barei.

Restul derby-urilor au mers, aşa cum menţionam mai devreme în sens unic „stegar”. Victorii în deplasările de la Nitramonia şi Tractorul, ambele cu 2-0, consfinţesc diferenţa certă de valoare între noul FCM şi celelalte echipe din oraş şi judeţ. Acest fapt, în strânsă relaţie cu supremaţia generală afişată de echipa lui Nicolae Proca, care domină autoritar Seria I, fac mai puţin atractive derby-urile din retur, asistenţa maximă fiind atinsă la meciul cu ICIM – 8 mii de spectatori, care abia se observă pe un mastodont ca „Municipalul”. A fost 0-0 cu ICIM, 1-1 acasă cu Tractorul (7000 de spectatori) şi 3-0 tot pe teren propriu cu Nitramonia (peste 5000).

„Stegarii” promovau în Divizia A la finalul ediţiei 1979/80, ICIM-ul retrograda, iar când galben-negrii vor lua din nou drumul diviziei secunde în 1983, vor întâlni acolo doar pe Nitramonia. Peste 10 mii de spectatori au venit pe „Tineretului” cu nostalgiile derby-urile de odinioară. „Chimistul” Szalad, cel cu doar un singur meci în tricoul Steagului, reuşeşte să deturneze cinci mari ocazii braşovene de gol, dar şi să apere un penalty. Astfel, scorul de 2-1 înregistrat la final pe tabelă este cât se poate de înşelător. La Făgăraş, în retur, este 1-1, Văidean (marcator şi în meciul tur), înscriind golul braşovean. Următoarele derby-uri locale se vor mai juca abia în 1997, când FC Braşov coboră iarăşi în „B”, de data asta pentru a-şi ispăşi păcatele unui management defectuos. Dar despre aceste încleştări cu altă ocazie.

Deja v-am reţinut prea mult, iar joi, de la 17 fix, „Tineretului” urmează să fie gazda ultimului derby braşovean în prima ligă. Nu contează efemera existenţă a adversarului nostru şi parcursul său dezastruos de până acum. E derby, adică e cu orgolii şi ambiţii. Aşa că până nu vedem un 2 sau 3-0 în dreptul galben-negrilor nu e rost să stăm relaxaţi. Hai Steagu’ !

P.S. Mii de mulţumiri lui Sasu şi Laci, care mi-au furnizat materialele documentare! Mulţam fain pentru tot, băieţi!

P.P.S. statisticile şi altele fineţuri numerlogice legate de derby-uri vor face obiectul unui material viitor.

---