Cel mai faimos jucător brazilian care a călcat vreodată gazonul stadionului Silviu Ploeșteanu este, fără vreo îndoială, Ronaldo – R9 cum probabil le este familiar mai tinerilor microbiști – care în toamna anului 2001 ne-a vizitat cu al său Inter Milano în Turul I al Cupei UEFA (actuala Europa League), cu vreo zece luni înainte să conducă Brazilia spre un al 5-lea titlu mondial.

Brazilienii s-au întors pe iarba verde din nordul Brașovechiului în toamna următoare. Itamar dos Santos și Renatão veneau acum să apere culorile galben-negre și e ok dacă ăștia mai bătrâni vi-i amintiți doar vag. Debutul lui Itamar pentru FC Brașov de pe 30 noiembrie 2002 (1-1 acasă cu Astra Ploiești) a mai fost urmat doar de alte șase apariții întinse pe durata unui sezon și jumătate, în timp ce Renatão n-a reușit să treacă pragul antrenamentelor și al meciurilor de pregătire, un gol contra Tractorului, în ianuarie 2003, fiind singura fărâmă de speranță trăită în România.

Cea mai bună prestația a sa, demnă de numărul zece de pe spatele tricoului, a fost la mijloc de aprilie 2003 contra Sportului Studențesc (3-2), când a controlat mijlocul terenului asigurând a patra victoria consecutivă a primăverii și saltul echipei până pe locul trei. N-avea să fie începutul unei povești cu aromă de cafea braziliană.

Dezolantele prime 45 de minute ale meciului cu FCM Bacău (2-2) de la finalul lunii august au pus pecetea pe destinul stegar al lui Itamar, iar brașovenii vor mai spera la propriul lor brazilian abia spre finalul deceniului, odată cu sosirea la club pentru returul sezonului 2007/08 a lui Fabio de Matos Perreira – pe scurt, Fabinho.

Stegarii căutau să-și întărească lotul pentru revenirea în Liga 1, iar banii, la vremea aceea, nu păreau o problemă. Echipa cipriotă Anorthosis Famagusta a primit 75.000 euro pentru transferul lui Fabinho (deși Steagu’ l-ar fi putut semna gratis din vară pe brazilian), al cărui salariu anual avea să fie de 140.000 euro!

O jogo bonito

*Februarie 2008 – Fabinho pozând pe stadionul Silviu Ploeșteanu (Tineretului), la prezentarea sa oficială. El va deveni **primul marcator brazilian din istoria Steagului**.*

Fabinho este un jucător de certă valoare cu care am reuşit să ne întărim. El a venit cu un moral ridicat după ce a eliminat CFR-ul din Cupa UEFA.
Răzvan Lucescu – antrenor FC Brașov, ianuarie 2008 (sursa)

Anorthosis avusese în Fabinho dirijorul victoriei de la Cluj (3-1), din urmă cu cinci luni, din al 2-lea tur preliminar al Cupei UEFA, când brazilianul oferise trei pase decisive. Primul meci oficial pentru Fabinho în culorile Steagului a fost chiar contra feroviarilor clujeni, pe 28 februarie 2008, în optimile Cupei României, la București, la două zile după ce împlinise 26 de ani. Optimismul său era contagios: „dacă vom reuşi să trecem de Cluj şi vom câştiga, mai departe, Cupa României, cred că vom reuşi să facem o figură foarte frumoasă în Cupa UEFA”. (idem)

Ironic, o pasă simplă greșită tocmai de Fabinho, în jumătatea adversă, a dus în prima repriză a prelungirilor la golul care a întristat cei 3500 de suporteri stegari veniți pe stadionul din Șoseaua Ștefan cel Mare.

Deși adus la Brașov pentru trei sezoane, Fabinho a părăsit orașul de sub Tâmpa pe 1 septembrie 2008, oferta financiară a ucrainienilor de la Metalurg Donețk fiind de nerefuzat, atât pentru jucător, cât și pentru club, conform președintelui de atunci, Dinu Gheorghe. (sursa)

„Țin să le mulțumesc fanilor lui FC Brașov, care mereu au fost lângă mine, dar și lui Răzvan Lucescu, antrenor care m-a făcut să mă simt mai fotbalist decât eram atunci când am avenit la Brașov.”
Fabinho, 1 septembrie 2008

În cele șapte luni petrecute la Brașov, Fabinho a acumulat 17 apariții în toate competițiile (trei fiind în Liga 1 și una în Cupa României), iar pe 9 aprilie 2008, în minutul 90 al meciului de acasă cu FCM Bacău, jucat pe fostul stadion Tractorul, el a devenit primul marcator brazilian din istoria Steagului, când a închis tabela la 4-2 cu un lob nonșalant din marginea careului de 16 metri.

SERI BRAZILIENE ÎN NOCTURNA DE SUB TÂMPA

Tot în vara anului 2008, FC Brașov semnase un fundaș stânga brazilian a cărui cariera era formată din câțiva ani la echipa portugheză de primă ligă Maritimo Funchal, două meciuri pentru campioana FC Porto și, cel mai recent, o salvare de la retrogradare cu Leixões Porto. Ezequias Roosevelt Tavares de Melo (27 ani) a devenit în următoarele două sezoane cel mai apreciat jucător brazilian din istoria Steagului.

Și, probabil, cel mai fotogenic. (click pe poze pt. mărire)

sursa foto: Agerpres și Mediafax

Eze, cum îl alintau fanii, a debutat pentru FC Brașov pe 16 august 2008, când stegarii au întors acasă un 0-1 în fața Pandurilor Tg. Jiu (2-1). A fost primul din totalul celor 51 de meciuri pe care le-a jucat pentru club (49 în Liga 1, 2 în Cupa României). Grație apetitului ofensiv, Ezequias a marcat și două goluri – ambele de pus ramă – stângul său găsind porțile celor de la Gloria Buzău (4-0) și FC Vaslui (2-2, deplasare) de la mare distanță.

Reușita de pe 12 aprilie 2009, din minutul 34 al meciului cu Gloria Buzău, prin care a ridicat scorul la 2-0, i-a oferit lui Eze propriul loc în cartea de istorie a fotbalului stegar: primul brazilian (și, totodată, sud-american) din istoria clubului care a marcat un gol în Liga 1! Sezonul următor, la Vaslui (2-2), a celebrat un golaço destul de similar, iar constanța și spectaculozitate evoluțiilor sale au adus în discuție un posibil transfer la Steaua București, brazilianul fiind mai mult decât deschis ideii. „Cu Steaua simt că îmi pot îndeplini obiectivele pe care mi le-am impus” , spunea Eze într-un interviu pentru ProSport în decembrie 2009, „să câștig un titlu și să joc în Champions League!”

Stegarii nu erau dispuși să contribuie la întărirea unui advers direct în lupta pentru cupele europene, dar pentru 600.000 euro ar fi stat de vorbă. „Cum poate să creadă (n. Gigi Becali, patronul Stelei) că-l cumpără cu 300.000 de euro pe Ezequias?„, se răstea patronul stegarilor Ioan Neculaie în presă. „Ce, e legumă?”. Încercarea galben-negrilor de a obține o sumă cât mai mare, care să atenueze criza financiară care se întindea deja peste club, n-a funcționat.

Până la urmă, Ezequias a ajuns în vara lui 2010 la Rapid București, ex-președintele Dinu Gheorghe luând cu el mai mulți stegari în acele luni. Pentru ce sumă a ajuns brazilianul în Giulești, nu cred că vom afla. Din păcate pentru el, cariera în alb-vișiniu nu l-a dus pe înălțimile visate, golurile pentru FC Brașov rămânând singurele pe care Eze le-a marcat în România

25 martie 2012: revenirea lui Ezequias pe gazonul stadionului Silviu Ploeșteanu (Tineretului) s-a încheiat cu o înfrângere. Șutul portughezului Nuno Viveiros va găsi poarta ex-stegarului Dani Coman. Scor final: 1-0 pentru Steagu’! / sursa foto

„Voi da maxim pentru FC Brașov!”

José Williams da Silva Mendonça (27 ani) a fost singurul brazilian care a dus un sezon întreg la FC Brașov în următorii ani, acumulând în ediția 2010/11 27 de apariții (21 ca titular) în toate competițiile.

27 noiembrie 2010: brașovenii bat Rapidul cu 2-0, Williams anihilându-i pe pe ex-stegarii Mihai Roman și Rui Duarte, luați de Dinu Gheorghe la București înaintea sezonului.

Suporterii stegari au trebuit să învețe că atașamentul emoțional față de jucători nu este prea dezirabil când susții un club tot mai înstrăinat de stabilitate.

Era greu să nu te îndrăgostești de un jucător precum Diego Gaúcho, care și-a ținut promisiunea făcută la sosirea sub Tâmpa – „voi da maxim pentru FC Brașov!” (sursa) – până când accidentarea din finalul meciului cu CFR Cluj (2-2), din etapa a 27-a, l-a scos din joc pentru restul sezonului, neanticipând atunci că aceea a fost ultima sa apariție în galben-negru.

6 martie 2011: Diego Gaúcho (nr. 4) a fost singurul din cei trei jucători brazilieni ai Steagului prezent pe teren în istorica victorie cu 3-0 reușită de galben-negri pe vechiul stadion Ghencea în fața Stelei București. Fundașul central brazilian a dominat careul stegar, nelăsându-le bucureștenilor vreo șansă.

Cel de-al treilea brazilian din lotul Steagului, Josias Cardoso Júnior, a debutat weekend-ul următor, în meciul de acasă cu FC Vaslui (1-1), când a și a marcat la numai două minute după intrarea pe teren.

Oarecum…

Învălmășeala creată în minutul 55 în careul vasluian s-a încheiat, de fapt, cu portarul Kuciak băgându-și singur mingea în poartă, dar asta nu l-a împiedicat pe Cardoso să savureze la maximum momentul. La urma urmei, el fusese arhitectul carambolului.

Adevăratele goluri au venit pe 8 și 15 mai 2011, cu Sportul Studențesc, în Regie, și acasă cu Pandurii Tg. Jiu, când atacantul brazilian a contribuit cu câte o reușită la ambele victorii (2-1 și 3-2). Între aceste două meciuri de campionat – trebuie oară să mai spun? – a fost returul semifinalei de Cupă cu Steaua București, Cardoso nereușind în jumătatea de oră petrecută pe teren să împiedice un stadion să plângâ.

SUS: 14 martie 2011: Cardoso (cu mâinile ridicate) se bucură. Diego Gaúcho (în stânga imaginii) a fost primul care a ajuns la compatriotul său pentru a-l felcita.

JOS: 8 mai 2011: coliziunea cu portarul Sportului doar a sporit spectaculozitatea primului gol marcat de Cardoso și ne-a spus ceva și despre jucător în sine.

Adeus

Despărțirea antrenorului portughez Toni Conceiçao de club în vara anului 2011 a făcut ca mai mulți jucători să fie sceptici în privința viitorului, Williams, Gaúcho și Cardoso fiind printre ei. Importurile braziliene pentru sezonul următor au fost mai puțin inspirate, Renato Ferreira da Silva Alberto – pe scurt, Kanu – chiar fiind luat în considerare ca o soluție ofensivă după ce anterior marcase doar două goluri în liga secundă portugheză.

Cele 11 meciuri în care Kanu a fost pe teren nu au relevat vreun diamant neșlefuit, iar contractul său a fost reziliat la sfârșitul turului.

*15 august 2011: Renato Kanu în acțiune contra Sportului Studențesc, la debutul în culorile galben-negre. / FOTO: Răzvan Țirea*

Compatriotul Mauro Lucas dos Santos Alonso, adus la Brașov în pauza de iarnă, nu a reușit nici el să se impună, deși sugerase niște posibilități interesante, devenind pe 21 mai 2012, în ultima etapă a sezonului, ultimul jucător brazilian ce a îmbrăcat vreodată tricoul Steagului, jucând 66 de minute în victoria cu 2-1 contra celor de la FCM Tg. Mureș

*Mauro Alonso (stânga), centrează în meciul cu FCM Tg. Mureș. Stegarii au revenit de la 0-1*.

Așadar, nouă brazilieni au îmbrăcat de-a lungul istoriei tricoul originalului FC Brașov. Ezequias a fost cel mai constant. Tipic Steagului ca cel mai de seamă brazilian din istoria clubului să fie un apărător. Gaúcho ar fi putut deveni un nume important, iar Williams parcă mai mult ne-a tachinat cu abilitățile sale tehnice, păstrând ce avea mai bun pentru o vreme care n-a mai venit. Ceilalți poate nu au avut timpul necesar să se acomodeze, poate așteptările care veneau odată cu eticheta de „jucător brazilian” erau prea mari, poate nu s-au întâlnit club și jucător în cel mai bun moment al fiecăruia. Orice ar fi fost, obrigado pelo seu esforço!