Iuliu Bod(G)O(L)la

Drumul spre legendă a început într-o după-amiază de mai. Și nu orice fel de mai. Era chiar 10 mai, Ziua Națională a României din 1877 și până prin 1947.

Iuliu Bodola | sursa: romaniansoccer.ro

Printre alte ceremonii, sărbătorirea Zilei Independenței în anul 1931 a fost marcată și prin meciul de fotbal dintre România și Bulgaria, contând pentru o etapă de Cupa Balcanică. În fața a 12 mii de spectatori, pe Stadionul „ONEF” (cunoscut mai târziu ca „Republicii”), Iuliu Bodola debuta în tricoul primei reprezentative într-un 11 din care au mai făcut parte: Alexandru Szatmary ca portar, Nichita Rusen şi Gheorghe Albu cuplul de fundaşi, Radu Niculescu, Petre Steinbach şi Gheorghe Mureşan formau trio-ul median, în timp ce cvintetul ofensiv al tricolorilor era compus din Andrei Glanzmann, Constantin Stanciu, Graţian Sepi (Căpitan) şi Elemer Kocsis. Iuliu Bodola completa linia de cinci atacanţi. Aşa era pe vremurile alea. Jucai cu doi fundaşi şi cinci atacanţi pentru că fotbalul era deservit de un ideal suprem. Când a început să fie deservit de bani, „specialiştii” i-au căutat o scuză în termeul de „fotbal-modern”.

Iuliu Bodola a văzut lumina zilei în ziua a 26-a din luna februarie a anului 1912, la Braşov. Cu doi ani înainte de înfiinţarea clubului local Braşovia, la care acesta avea să-şi îndeplinească perioada de juniorat între 1922 şi 1929. Când a împlinit 17 ani, a luat drumul Oradei, îmbrăcând tricoul Clubul Atletic până în 1931 când revine în oraşul natal pentru un sezon la IAR Braşov, echipa fabricii de avioane. Cu toate că nu participase niciodată la Turneul Final al Campionatul Naţional, impedimentele numindu-se Stăruinţa Oradea, Crişana Oradea şi Mureşul Târgu Mureş, talentatul atacant central născut sub Tâmpa a atras repede atenţia conducerii Naţionalei care-l selecţiona la vârsta de 19 ani pentru meciul cu Bulgaria de pe 10 mai 1931.

În acel meci, Iuliu Bodola nu a făcut doar act de prezenţă ci, aşa cum îi stă bine unui centru-atacant cu instinct nativ de golgheter, a şi marcat. De două ori chiar! În minutul 50 a majorat scorul la 2-0 după ce Căpitanul Graţian Sepi modificase primul tabela în minutul 25. Peste un sfert de oră, minutul 66, tânărul Bodola realizează prima sa dublă sub tricolor şi reface ecartul de două goluri după ce bulgarii reuşiseră să marcheze prin Lozanov în minutul 51. Până la urmă s-a termina 5-2 pentru România, Constantin Stanciu, celebru pentru golul contra statului Peru la Mondialul din Uruguay, realiza şi el dubla.

Pentru Iuliu Bodola se anunţa un viitor frumos. Şi aşa a şi fost. După debutul plin de succes cu Bulgaria, Bodola, ajuns acum la IAR Braşov, bifa al doilea meci pentru România, contra Iugoslaviei, la Zagreb, în cadrul Cupei Balcanice. România realizează un nou meci spectaculos cu un scor pe măsură, 4-2, iar Iuliu Bodola este iarăşi prezent cu o dublă pe lista marcatorilor în minutele 49 (când a făcut 2-1 pentru noi) şi 89 (când a stabilit scorul final de 4-2).

Ce însemna acest drum spre legendă pe care pornise Iuliu Bodola? Însemna că de la debutul său în mai 1931 şi până la izbucnirea celui De-al Doilea Război Mondial, acesta va marca în 48 de meciuri sub albastru-galben-roşu, 31 de goluri (și nu 30, așa cum apare menționat în mai toate clasamentele – detalii la sfârșit). Record de goluri ce avea să-l situeze timp de 58 de ani în fruntea golgheterilor echipei Naţionale a României. De asemenea cele 48 de meciuri reprezentau şi un record de selecţii, doborât abia în anii ’70.

Să vedem mai jos meciurile şi golurile ce au făcut din cetăţeanul român de etnie maghiară una din legendele fotbalului românesc.

1. 10 mai 1931: România – Bulgaria 5-2 (Bodola ’50, ’66), Cupa Balcanică. 2 GOLURI

2. 28 iunie 1931: Iugoslavia – România 2-4 (Bodola ’49, ’59), Cupa Balcanică. 2 GOLURI

3. 23 august 1931: Polonia – România 2-3 (nu marchează), amical

4. 26 august 1931: Lituania – România 2-4 (Bodola ’33 [1-1], ’36 [2-3], ‘? [2-4]), amical. Primul său hattrick la Naţională. 3 GOLURI

5. 20 septembrie 1931: România – Cehoslovacia „B” 4-1 (nu marchează), Cupa Europei Centrale pentru amatori.

6. 4 octombrie 1931: Ungaria „B” – România 4-0 ( nu marchează), Cupa Europei Centrale pentru amatori.

7. 29 noiembrie 1931: Grecia – România 2-4 (Bodola ’13 [0-1], ’18 [0-2], ’84 [2-4]), Cupa Balcanică. România câştigă prima ediţie. 3 GOLURI

8. 8 mai 1932: România – Austria „B” 4-1 (Bodola ’45 [3-1]), Cupa Europei Centrale pentru amatori. 1 GOLURI

9. 12 iunie 1932: România – Franţa 6-3 (Bodola ‘8 [1-0], ’84 [6-3]), amical. 2 GOLURI

10. 26 iunie 1932: Bulgaria – România 2-0. Cupa Balcanică

11. 28 iunie 1932: România – Grecia 3-0 (Bodola ’13 [3-0]), Cupa Balcanică. 1 GOLURI.

12. 3 iulie 1932: Iugoslavia – România 3-1 (nu marchează), Cupa Balcanică. România ratează câştigarea celei de-a doua ediţii.

13. 2 octombrie 1932: România – Polonia 0-5. amical. Al 13-lea meci pentru Bodola chiar a fost cifră cu ghinion.

14. 16 octombrie 1932: Austria „B” – România 0-1 (nu marchează). Cupe Europei Centrale la amatori.

15. 4 iunie 1933: România – Bulgaria 7-0 (nu marchează). Cupa Balcanică.

16. 6 iunie 1933: România – Grecia 1-0 (nu marchează), Cupa Balcanică.

17. 11 iunie 1933: România – Iugoslavia 5-0 (Bodola ’13 [2-0], ’35 [4-0]), Cupa Balcanică. România câştigă pentru a doua oară trofeul. 2 goluri.

18. 24 septembrie 1933: România – Ungaria „B” 5-1 (nu marchează), Cupa Europei Centrale la amatori.

19. 29 octombrie 1933: Elveţia – România 2-2 (nu marchează), Calificări pentru Cupa Mondială din 1934.

20. 25 martie 1934: Cehoslovacia”B” – România 2-2 (nu marchează), Cupe Europei Centrale la amatori. România câştigă ediţia a doua a acestei competiţii.

21. 27 mai 1934: Cehoslovacia – România 2-1 (nu marchează), Cupa Mondială din Italia. România este eliminată. Se înregistrază cu ocazia acestui meci cea mai lungă perioadă de ineficacitate pentru Iuliu Bodola la Naţională: 5 meciuri consecutive fără gol marcat. Este probabil unul din motivele pentru care  nu face parte din primul 11 pentru următoarele două meciuri ale Naţionalei, un amical cu Polonia şi meciul de Cupă Balcanică cu Grecia.

22. 30 decembrie 1934: România – Bulgaria 3-2 (Bodola ’14 [1-0], ’31 [2-0]), amical. Iuliu Bodola revine în ultimul meci al tricolorilor pe anul 1934 cu o dublă ajungând astfel la cota de 2 goluri.

23. 1 ianuarie 1935: Iugoslavia – România 4-0, Cua Balcanică. România termină pe locul 3 (din patru) a patra ediţie.

24. 17 iunie 1935: Iugoslavia – România 2-0, Cupa Balcanică

25. 19 iunie 1935: Bulgaria – România 4-0, Cupa Balcanică

26. 24 iunie 1935: Grecia – România 2-2 (Bodola ’24 [2-1]), Cupa Balcanică. România termină pe ultimul loc a 5-a ediţie. Bodola ajunge la 1 GOLURI. Iuliu Bodola pierde iar contactul cu primul 11 pentru amicalele din deplasare cu Germania şi Suedia, şi de acasă cu Polonia.

27. 10 mai 1936: România – Iugoslavia 3-2 (Bodola ’21 [1-0], ’46 [2-1], ’51 [3-2]), Cupa Regelui Carol al II-lea şi Cupa Balcanică. Bodola revine din „exil” în chiar ziua în care debuta acum 5 ani sub tricolor cu un hattrick. Al doilea din carieră. 3 GOLURI

28. 17 mai 1936: România – Grecia 5-2 (Bodola ‘2 [1-0], ’80 [5-2]), Cupa Balcanică. 2 GOLURI

29. 24 mai 1936: România – Bulgaria 4-1 (nu marchează), Cupa Balcanică. România câştigă pentru a treia oară trofeul.

30. 4 octombrie 1936: România – Ungaria 1-2 (nu marchează), amical

31. 18 aprilie 1937: România – Cehoslovacia 1-1 (Bodola ’63 [1-0]), Cupa Eduard Benes. 1 GOLURI

32. 10 iunie 1937: România – Belgia 2-1 (nu marchează), amical.

33. 27 iunie 1937: România – Suedia 2-2 (nu marchează), amical.

34. 5 iulie 1937: Polonia – România 2-4 (Bodola ’18 [1-3]), amical. 1 GOLURI

35. 8 iulie 1937: Lituania – România 0-2 (Bodola ’86 [0-2]), amical. Primul meci în care Iuliu Bodola este Căpitanul Naţionalei. 1 GOLURI.

36. 12 iulie 1937: Letonia – România 0-0, amical.

37. 14 iulie 1937: Estonia – România 2-1 (Bodola ’53 [1-1]), amical. 1 GOL

38. 8 septembrie 1937: Iugoslavia – România 2-1 (nu marchează), amical.

39. 8 mai 1938: România – Iugoslavia 0-1, Cupa Eduard Benes. Iuliu Bodola este pentru a doua oară Căpitanul României.

40. 5 iunie 1938: România – Cuba 3-3 (nu marchează), Cupa Mondială din Franţa. Iuliu Bodola nu va evolua în meciul-rejucare.

41. 6 septembrie 1938: Iugoslavia – România 1-1 (nu marchează), Cupa Eduard Benes.

42. 25 septembrie 1938: România – Germania 1-4 (nu marchează), amical.

43. 4 decembrie 1938: Cehoslovacia – România 6-2 (Bodola ’26 [0-2]), Cupa Eduard Benes. Bodola este pentru a treia oară Căpitanul echipei. 1 GOLURI

44. 7 mai 1939: România – Iugoslavia 1-0 (nu marchează), Cupa Regelui Carol al II-lea. Iuliu Bodola este pentru a patra oară Căpitan.

45. 18 mai 1939: România – Letonia 4-0( Bodola ’41 [1-0], ’76 [3-0]), amical. Iuliu Bodola reuşeşte ultima sa dublă în tricoul Naţionalei României din postura de Căpitan pentru a cincea oară. Meciul s-a jucat pe stadionul „ANEF” (viitor „Republicii”) din Capitală în faţa unei asistenţe de 14 mii. Partida a început la orele 17.30 iar Iuliu Bodola reuşea marcarea celui de-al 31-lea gol pentru România la orele 19 şi un minut. Recordul de 31 de goluri avea să reziste până în seara zilei de 15 octombrie 1997, adică 58 de ani şi aproape 5 luni. Atunci, România juca ultimul meci din calificările pentru Franţa ’98 în deplasare, cu Irlanda. În minutul 53 ai noştri beneficiază de o lovitură liberă de pe la 30 de metri. Gică Hagi este cel care se pregăteşte să execute. Mingea este trimisă puternic peste zid, portarul irlandez este păcălit de traiectorie iar mingea intră fix sub transversală. Era minutul 53 al meciului de pe Landsdowne Road din Dublin. La orele 16 şi 8 minute recordul lui Iuliu Bodola era doborât. Iată mai jos golul istoric reuşit de Hagi.

Înaintea meciului cu Anglia. Iuliu Bodola, al 4-lea în rândul de jos de la stânga spre dreapta.

„Bombardierul” a mai jucat încă trei meciuri pentru România. Pe 24 mai 1939 a fost Căpitan în primul meci susţinut de-ai noştri în compania inventatorilor fotbalului, echipa Angliei. Pe 11 iunie a fost pentru ultima dată Căpitan de echipă (pentru a şaptea oară) în meciul de pe „ANEF” contra Italiei.

Ultimul său meci pentru România a fost pe 20 octombrie 1939. În faţa a 25 de mii de suporteri, România remiza, 1-1, cu Ungaria, pe Stadionul „ANEF”.

Echipa României. Iuliu Bodola, al 5-lea de la dreapta la stânga.

Echipa României. Iuliu Bodola, al 5-lea de la dreapta la stânga.

În Campionatul Naţional, după periplul de un sezon pe la începutul anilor ’30 la IAR Braşov, devine fidel pentru următoarele cinci sezoane Clubului Atletic Oradea cu care iese de două ori vice-campion al ţării, în 1933 şi 1935. Din 1937 ajunge în Capitală la „Negrii din Splai”, Venus Bucureşti. În primul sezon obţine numai locul doi, urmând apoi doi ani la rând când se încoronează Campion al României, 1939 şi 1940.

După pierderile teritoriale din vara anului 1940, în special pierderea unei părţi însemnate a Transilvaniei în favoarea Ungariei, atitudine opiniei publice faţă de etnicii maghiari din România devenea tot mai ostilă. În aceste condiţii, Iuliu Bodola lasă Bucureştiul pentru a reveni la Oradea, oraş aflat în zona cedată Ungariei. Până în 1944, când Oradea va fi eliberată de Armata Română, Iuliu Bodola joacă pentru CAO în campionatul maghiar. În 1941 obţine promovarea cu echipa Oradei în liga de elită a Ungariei pe care o va câştiga o dată (1944), reuşind alte două clasări pe locul secund.

După încetarea ostilităţilor şi falia tot mai abruptă ce se crea între români şi maghiari, Iuliu Bodola evoluează sporadic între 1945 şi 1946 la Ferrar Cluj, plecând apoi definitiv din România pentru a-şi încheia cariera la MTK Budapesta în prima ligă maghiară.  A evoluat şi pentru Naţionala Ungariei după 1940 în 13 partide reuşind să marcheze patru goluri.

După plecarea sa la Budapesta, autorităţile, care controlau presa, pornesc o „fabrică de poveşti” denigratoare despre aşa-zise activitităţi pe care Iuliu Bodola le-ar fi practicat în timpul războiului, în paralel cu jocul de fotbal. Este acuzat de colaborare cu Gestapo-ul (Poliţia Secretă Germană) pentru acţiuni anti-evreieşti. Adică, pe semne, Bodola, când nu stabilea recorduri de goluri, îi turna la Gestapo pe evreii din Oradea sau Budapesta. În afară de mărturii inventate şi martori fabricaţi, nimeni nu a putut dovedi niciodată cu documente că aceste colaborări ar fi existat.

Ce a existat însă şi se poate verifica în orice arhivă sunt următoarele:

Iuliu Bodola, un etnic maghiar, născut la Braşov pe vremea când oraşul de sub Tâmpa făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, a marcat 30 de goluri pentru Naţionala de fotbal a României în 48 de meciuri. A participat cu aceasta la două Cupe Mondiale şi cucerit trei Cupe Balcanice. Toate astea într-un interval de 8 ani şi 4 luni.

A jucat 179 de meciuri pentru Clubul Atletic Oradea la nivelul Diviziei A din România şi Ungaria (adică la cel mai înalt nivel) pentru care a marcat 109 goluri. Graţie acestor realizări memoria sa a fost onorată de locuitorii oraşului pentru care a făcut istorie, iar în anul 2008, Stadionul „Municipal” din Oradea pe care-şi dispută meciurile de acasă echipa FC Bihor, este botezat Stadionul „Iuliu Bodola”.

Vedere aeriană a Stadionului "Iuliu Bodola" din Oradea. Sursa: bihon.ro

A jucat 66 de meciuri pentru Venus Bucureşti în Divizia A şi Mitropa Cup (Cupe Europei Central) pentru care a marcat 49 de goluri. Cu acest club a câştigat şi primele sale două Campionate ale României.

Venus, echipa campionă în 1939. Iuliu Bodola, al 6-lea de la stânga la dreapta.

În turul sezonului 1945-1946, joacă trei meciuri pentru Ferrar Cluj şi marchează de trei ori.

La MTK Budapesta evoluează începând cu returul sezonului 1945-1946 şi până la retragerea din 1949, joacă 91 de meciuri în prima ligă maghiară şi marchează 40 de goluri.

TOTAL: 400 de meciuri şi 235 de goluri. Asta în condiţiile în care nu cunosc încă datele din anumite competiţii cum ar fi: Cupa României, Cupa Ungariei, Liga a doua din Ungaria şi meciurile de calificare pentru Turneul Final al Campionatului Naţional din România.

Curiozităţi despre Iuliu Bodola

De fapt, numele său este Gyula Bodola, dat fiind faptul că s-a născut în vremea când Braşovul era parte a Imperiul Austro-Ungar. După Marea Unire de la 1 decembrie 1918 a Transilvaniei cu România, numele său se schimbă în Iuliu.

În toate clasamentele menite a evidenția golgheterii echipei Naționale a României, Iuliu Bodola este permanent acreditat cu un număr de 30 de goluri înscrise. Această informație am luat-o și eu de bună dar m-am lămurit că este eronată atunci când am făcut lista de mai sus cu meciurile și golurile lui Iuliu Bodola pentru România. Când am adunat la sfârșit numărul golurile pentru a fi sigur că n-am făcut vreo eroare mi-au ieșit 31 de goluri, față de 30 câte credeam că sunt. Am luat apoi băbește câteva surse în care erau meciurile tricolorilor unde am numărat din nou reușitele lui Bodola. Atât Anuarul Fotbalului Românesc 1969-1971 cât și Albumul Tricolorii îmi confirmau cifra de 31 de reușite. Probabil că unul din meciurile în care a înscris Iuliu Bodola să fi fost scos pe parcurs din palmaresul Naționalei României. Sincer să fiu, nu mă interesează ce s-a făcut după. Ce s-a făcut pe teren rămâne pentru totdeauna.

Poate că a pierdut Iuliu Bodola recordul de goluri, însă deține alte trei recorduri ce nu vor fi depășite prea curând:

– toate cele 31 de goluri au fost înscrise numai din acțiune.

– cele mai multe „duble” pentru România, în număr de şapte: 5-2 cu Bulgaria, 4-2 la Iugoslavia, 6-3 cu Franţa, 5-0 cu Iugoslavia, 3-2 cu Bulgaria, 5-2 cu Grecia şi 4-0 cu Letonia

– cele mai multe „hattrick”-uri pentru România, trei: 4-2 la Lituania, 4-2 la Grecia şi 3-2 cu Iugoslavia.

Echipele contra cărora Iuliu Bodola a înscris cele mai multe goluri sunt Iugoslavia şi Grecia, cu câte 7 reuşite în poarta fiecăreia.

În cele 48 de meciuri susţinute pentru România a fost Căpitan al echipei în 7 (cu Lituania, de două ori cu Iugoslavia, Cehoslovacia, Letonia, Anglia şi Italia). Cu el Căpitan, România a pierdut patru meciuri (0-1 cu Iugoslavia, 2-6 la Cehoslovacia, 0-2 cu Anglia, 0-1 cu Italia) şi a câştigat alte trei (2-0 la Lituania, 1-0 cu Iugoslavia, 4-0 cu Letonia). A marcat patru goluri din postura de Căpitan al României: unul cu Lituania, unul cu Cehoslovaica şi două cu Letonia.

Per ansamblu, cu el în teren în cele 48 de meciuri, Naţionala României a înregistrat următoarele rezultate:

23 de victorii, 9 egaluri, 16 înfrângeri, golaveraj 106 la 86.

Recordul de 48 de selecţii se evidenţiază şi el printr-o caracteristică frumoasă. În toate meciurile Iuliu Bodola a fost integralist. E drept că în acea vreme schimbările nu erau un lucru aşa de comun cum sunt astăzi, însă chiar şi aşa este un fapt de apreciat.

Acest record al selecţiilor a durat până pe 4 decembrie 1974, adică 35 de ani. Atunci, într-un amical jucat de România la Tel-Aviv cu Israelul, Mircea Lucescu juca meciul cu numărul 49 pentru tricolori.

Pe nedrept uitat de fotbalul românesc, şi din cauza originilor sale maghiare, Iuliu Bodola s-a stins pe 10 septembrie 1992 la Budapesta. Departe sufleteşte de ţara pentru care atunci când a intrat pe teren a dat tot ce a avut mai bun. A-l considera pe Iuliu Bodola cel mai talentat jucător de fotbal născut vreodată în Oraşul Coroanei este un lucru de bun simţ. La fel cum ar trebui să fie considerat şi unul dintre cei mai mari fotbalişti români. Dar, vedeţi voi, lumea uită lucruri şi oameni ce ne-au marcat istoriaşi existenţa ieri sau alăltăieri. Cine să mai ţină minte un fotbalist care în anii ’30 rupea plasele în acelaşi ritm în care fotbaliştii din ziua de azi îşi schimbă oraşul de rezidenţă.

5 gânduri despre “Iuliu Bod(G)O(L)la

  1. Pacat,as fi vrut sa citesc ce ai scris despre Bodola dar nu am putut.E inadmisibil sa pui poza lui Dobai in locul pozei lui Bodola la inceputul aricolului.Incearca sa remediezi greseala.

    • Îmi cer scuze pt eroare. Nu mai rețin de unde am luat acea fotografie, dar la momentul când am scris articolul și am căutat o fotografie, site-ul unde am găsit-o scria sub fotografie numele lui Giussy Bodola. Scuze încă o dată.

  2. trebuie sa fac niste precizari legate de CAO. nu a fost vice-campioana a Romaniei in 1933, ci doar vice-campioana a seriei II. finala campionatului se juca intre cele 2 serii, iar seria a II a a pierdut-o la un punct de U Cluj. CAO a fost vice-campioana a Romaniei doar in 1924 si 1935, in Ungaria 1943, iar campioana in 1944 (ungaria) si 1948 (romania) plus 2 finale de cupa a romaniei dintre care una castigata. in rest felicitari pt articol si multa bafta!;)
    a! am uitat un lucru, si anume ca inainte de unire, prin 1913 sau ’14, CAO a castigat campionatul regiunii de est din ungaria si ajungea in semifinalele campionatului provinciei. campioana nationala al ungariei era declarata echipa care castiga finala dintre echipa campioana a budapestei si cea a provinciei.

Hai să vorbim

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s