Acum, când vă scriu aceste rânduri, dragi stegari, mai sunt vreo câteva minute până a miezul nopţii. Citiţi însă acest articol în această superbă joi seară pentru că v-am rezervat câteva surprize la final.

Cei care aţi fost pe stadion şi în bar, vă daţi seama că n-aş putea scrie astfel încât să pun în cuvinte ceea ce aţi simţit miercuri seară şi ceea ce încă simţiţi. Adică fericirea pură. Mă rog, încerc măcar să nu par ridicol. Berile valsează pe ritm de gol în ultima secundă în capul meu şi concentrare îmi este pusă la grea încercare. Îmi vine pur şi simplu să strig. Să strig de fericire. Iată un motiv să fiţi ai naibii de mândri că aveţi onoarea de a fi „stegari”: nu vă veţi bucura de prea mult trofee, dar veţi fi ai naibii de fericiţi atunci când Steagu’ va marca golul victoriei. Să ne fericim, aşadar, bravi „stegari”.

Trăiască Braşovul şi oamenii lui!

P.S. să ne trăiască şi Mircea Baniciu. „Stegarii” ştiu de ce. Cei care nu ştiu, vor afla mai jos de ce.

Iar acum, surprizele!

Imnul cântat în trei locații. Dăi play la clip să vezi unde anume.

Noul „cântec” al galeriei. Am pus cântec între ghilimele pentru că nu e tocmai un cântec. Sunt cele două cuvinte, „Steagul Roşu”, intonate cu pasiune maximă pe refrenul melodiei lui Mircea Baniciu „Întoarcere la Orient”. Miercuri seară, în Rockstadt, a început să cânte respectiva melodie şi uite aşa s-a născut adaptarea ad-hoc.