Nori de var şi nisip plutind deasupra petecelor arse de gazon şi a firelor care s-au menţinut cu încăpăţânare verzi. Mingi pe sus, pe jos, la semi înălţime şi coate-n gură. Dueluri umăr la umăr din care nimeni nu voia să cadă, tacklinguri tari şi o fractură la mână. Toate astea în primele 78 de secunde ale meciului!

Vreau să fiu sincer cu tine de la început, ca să nu-ţi creezi aşteptări: n-am reuşit să filmez nici un gol „stegar”.

Suporterii „stegari” abia terminaseră de cântat imnul şi erau la track 2 când o incursiune în marginea careului de şaispe metri braşovean l-a determinat pe arbitru să-şi întindă ferm braţul spre unşpe metri. După ce norul de var s-a risipit, numărul 25 al celor de la Inter Cristian se vedea rostogolindu-se de durere. Nu atât intervenţia lui Alupei i-a venit de hac, cât felul în care a căzut pe mână. Sperăm să fie bine şi să-şi poată relua activitatea sportivă cât mai curând.

Optarul celor din Cristian, Nazare, şi-a potrivit mingea şi jocul minţii cu Mutu tocmai începuse. Căpitanul „stegar” îi face semn, îl îndeamnă chiar!, să tragă în dreapta, dar cristoloveanul se decide pentru stânga. Mutu intuieşte, însă penalty-ul este executat prea bine pentru a putea fi parat. N-a fost mare diferenţă între primul fluier al arbitrului şi cel pentru reluarea jocului. Din păcate, optarul în loc să-şi celebreze reuşita cu băieţii săi, a căutat anturaj cu galeria. S-a dus glonţ spre tribună cu degetul în dreptul buzelor, de parcă vreodată în istoria fotbalului chestia asta chiar a avut efect: „Ah, bă, uite, ne-a făcut ăla semn să tăcem. Hai să tăcem, că plm, ne-a făcut ăla semn”.

Când ţi se face semn să taci, trebuie să ridici palmele şi să spui ce crezi despre asta.

Pe teren „stegarii” au fost într-adevăr un pic mai tăcuţi în exprimare, dar o dată cu trecerea timpului şi în special după prima jumătate de oră, presiunea asupra porţii gazdă devenea tot mai gălăgioasă. Damian a dat volumul mai tare cu o lovitură liberă din marginea careului de şaişpe metri, care a fost excelent respinsă de portarul gazdă, şi apoi prin încercarea acrobatică de a relua din marginea careului de şase metri centrarea lui Bodean. Când mai era cam un minut până la pauză, Alin Damian este găsit bine în careu de o pasă printre apărători şi finalizează elegant din colţul careului mic. Descătuşare în tribună şi pe lângă gard. Tot ce lipsea albumului de cântece „stegar” era un „GOOOL” molto vivace. Steagu’ a avut o şansă bună de tot să intre în avantaj chiar după primele 45 de minute, însă o ocazie creată de inepuizabilul şi bătăiosul Horia Popa în banda dreaptă (pe latura tribunei) a fost ratată de vârful de lance Damian, care nu a putut împinge mingea dincolo de fundaşi şi portar în urma bătăliei dată la firul ierbii.

Stânga: Alin Damian marcând golul egalizator. Dreapta: Alin Damian ratând desprinderea.  foto de Cătălin Ignat

Intensitatea trăirilor din finalul primei reprize reprezentată ideal de scalpul lu’ tati strâns între degetele micuţei.

„Vîrli, dă un gol pentru mine, te rog”. „Încerc, dar uite cum tot sare mingea din terenu’ ăsta”. În spatele meu se cânta, în faţa mea se începea meciul. Între aceste două lumi era maxim un metru şi în ambele eu aveam un scaun la lojă. Cum s-a dat golul de 1-2? L-a dat Alex Vîrlan în timp ce se scanda „La culoarea galbenă”. „Toţi Stegarii din Braşov” sunase din pieptul lui Suciu, „GOOOOOOOL!” a venit răspunsul celor 150 de Steagomani. M-am întors doar ca să mai prind ultimele valuri ale plasei impactată de minge.

Te provoc să înrămezi fotografia asta şi s-o pui în locul tabloului pe care-l ai acum în sufragerie. foto de Cătălin Ignat

Stâlpul drept al porţii dinspre vestiare s-a opus desprinderii la mingea trimisă de Vîrlan din lovitură liberă de pe la optişpe metri, portarul gazdelor adăugându-şi la fişa meciului încă vreo două intervenţii salvatoare. La şutul lui Damian de prin minutul optzeci şi ceva n-a mai avut, însă, reacţie. Pe un culoar deschis parcă de garda preşedintelui, Neamţu’ a prins mingea ca lumea cu şiretul şi niţel de exterior pentru o destinaţie ideală de vacanţă: vinclul!

Portarul cristolovenilor a avut o evoluţie decentă, limitând prin câteva parade frumoase proporţiile scorului.

Băscuţe, şepcuţe, chestii, socoteli, fashion.

Gardul cenzurează excelent identitatea celui fugit de la nuntă, aşa că n-a mai trebuit să-l maschez în fotoşop pe Coşco.

Fiecare cu fanionul său.

În finalul meciului, Horia Popa a trimis mingea în careu după o pătrundere pe dreapta (latura dinspre băncile de rezervă), unde Marius Bodean s-a întins ca un ţichi pentru o îndrepta spre locul cuvenit: plasa porţii. Victorie galben-neagră cu 4-1 în cel de-al zecelea meci din istoria noului Steagu’.

Pe 28 iulie, tot la Cristian, „stegarii” jucau primul meci al verii. Mergeam acolo cu emoţii până-n gât fiindcă nu ştiam neam la ce să ne aştepăm. Echipa abia făcuse vreo trei antrenamente şi urma să joace cu o pretendentă a seriei. Sâmbăta care tocmai s-a simţit, adică la nici două luni de la renaştere, „Stegarii” se legănau pe aceleaşi versuri în teren şi în tribună, cântând un succes care-i duce pe locul secund, la doar două puncte de perfecta echipă a ACSM-ului codlean, viitoarea adeversară.

OMUL MECIULUI AŞA CUM S-A VĂZUT LA STEGARU’

Horia Popa, fra! În ajunul aniversării zilei sale de naştere, acesta s-a zbătut pentru fiecare minge, căutând să creeze faze bune de a marca sau măcar să-i ţină şi pe ceilalţi băieţi la acelaşi nivel de ambiţie. Exemplul personal este mereu cel mai bun exemplu.

Stânga: exemplul personal / Dreapta: efectele – foto stânga de Cătălin Ignat

A început meciul cu numărul 17 pe spate, dar i-a dat pasa de gol lui Bodean în ultimul minut purtând numărul 4. Un adversar dornic să rămână cu un suvenir după întâlnirea cu Steagu’ şi-a ales în acest sens o fâşie din tricoul lui Horică. Tot aşa, meştere!

16 septembrie 2017, Familia „Stegară”

#SteagulRenaşte prin noi şi etapa următoare, acasă contra ACSM Codlea. Încă nu se ştie data şi ora exacte, dar fiţi acolo. Este meciul în care „stegarii” pot reveni la conducerea ligii. Va fi oricum numai uşor nu. Şi nici n-am vrea să fie altfel.