Invictus

16 august 1959. Prima etapă a sezonului. Steagul Roşu remizează, 1-1, în deplasare la Minerul Lupeni. A fost începutul unei serii de 15 meciuri consecutive în care „stegarii”, conduşi de, Silviu Ploeşteanu (cine altcineva?), nu erau învinşi.

A fost sezonul când braşovenii au mers cap la cap în lupta pentru titlu cu CCA-ul bucureştean (actuala Steaua). Pe atunci, campionatul naţional era compus din 12 echipe. Concentraţia de valori pe metru pătrat era foarte mare. Într-o etapă jucai contra team-ului lui Oaidă şi Ozon, în cealaltă dădeai piept cu Ilie Savu şi Apolzan. N-aveai timp să respiri pentru că la cotitură te aştepta „gaşca” lui Petschovski.

„Stegarii” aveau şi ei jucătorii lor de clasă, cum ar fi „tunarul” Fusulan, colosul Naghy sau tehnicul Meszaroş. Astfel, sfârşitul turului de sezon 1959/60, îi găseşte pe „stegari” pe locul secund, la egalitate de puncte, 16, cu echipa de pe primul loc, CCA Bucureşti. Singura hibă a braşovenilor în acel sezon ar fi numărul prea mare de meciuri egale. Din cele 11 meciuri jucate în tur, 6 s-au încheiat remiză. Totuşi, între cele 5 victorii, braşovenii deţineau unele de prestigiu, cum ar fi un 2-1 administrat „militarilor” pe 20 septembrie ’59 sau un 7-1 „studenţilor” clujeni pe 15 noiembrie. Bucureştenii erau la finalul turului în fruntea clasamentului graţie golaverajului +11 faţă de cel +6 al braşovenilor.

Duelul indirect între cele două cluburi continuă şi în retur, însă în etapa a 13-a, pe 13 martie, un egal la Dinamo Bacău a făcut a „stegarii” să rămână la punct în urma CCA-ului, victorios acasă cu Petrolul (echipa lui Mircea Dridea, apropo de concentraţia de valori de care ziceam mai sus).

Ultimul meci al perioadei de invincibiltate „stegară” a avut loc pe 27 martie 1960. La acea dată echipa lui Nicolae Oaidă, Progresul, era „linşată” sub Tâmpa, scor 7-4. Acum, „stegarii” se pregăteau de bătălia din Capitală cu CCA, care reuşise să se menţină la un punct distanţă.

Meci de 4 puncte cum se spune (o victorie era recompensată cu două puncte), aşadar, pe 3 aprilie în Bucureşti. Din păcate „stegarii” pierd meciul cheie al sezonului. În urma succesului cu 2-1, CCA ia un avans de trei puncte, iar acest avantaj, coraborat şi cu cel psihologic în urma victoriei în faţa contracandidaţilor la titlu, au oferit „militarilor” impulsul necesar menţinerii în vârf până la final. „Stegarii” n-au mai reuşit să recupereze ecartul până la final trebuind în cele din urmă să se consoleze cu locul secund. Da, s-au consolat, nu s-au declarat mulţumiţi de locul 2. Pentru Ploeşteanu şi fotbaliştii „stegari” ratarea oportunităţii de a lua titlul în acel sezon a fost o mare dezamăgire.

Până la urmă, acel loc 2 obţinut în 1960 a rămas cea mai bună clasare în Divizia A din istoria clubului. La fel cum şi recordul celor 15 meciuri de invincibilitate la nivelul primei divizii nu-l văd ameninţat prea curând de vreo altă generaţie de „stegari”.

Cu un an şi jumătate mai devreme. Silviu Ploeşteanu (primul din dreapta) veghind asupra echipei "stegare".

Cu un an şi jumătate mai devreme. Silviu Ploeşteanu (primul din dreapta) veghind asupra echipei "stegare".

 

Hai să vorbim

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s