de Marian Olaianos

Exista clipe astrale care nu pot fi ratate. Dincolo de conjuncturi , de sperante, poate de iluzii sau de visuri, exista o certitudine. Brasovul e la 90 de minute , sau poate 120 (sau poate de mai mult…) de prima finala de Cupa a Romaniei din istorie. Nici generatia lui Pescaru, nici cea a lui Adamache, Gyorffy sau Ivancescu, nici cea a lui Nelu Naghi ori cea care i-a dat lumii pe Marius Lacatus si Stingaciu, nimeni, niciodata, nicicand nu a fost mai aproape de a atinge cerul cu miana. Un exercitiu mai usor pentru noi, brasovenii, aproape imposibil pentru ceilalti. O chestiune de altitudine si de atitudine.

ATITUDINE : acesta este cuvintul pentru baietii pe care Toni Conceicao ii va trimite in aceasta seara in teren. Dar nu doar pentru ei ci si pentru noi, cei care vom fi in tribune. Spuneam de momente care, corect intelese, iti pot arata drumul spre victorie. Nu intamplator meciul se joaca la Brasov, ca si finala. Nu intamplator avem un antrenor exceptional, nu intamplator Brasovul a suferit atatea generatii, atat de mult si de sfasietor, uneori, incat nu intamplator azi e ziua revansei.

Brasovul le-a facut altora , celor mari, echipe. Le-a imprumutat din puterea sa, din inaltimea sa. E rindul acum, in aceasta noapte, ca toate acestea sa se intoarca. Toti acei ani, in galben si negru sa vina inapoi. Toti acei oameni, in galben si negru sa fie aici, acum si noi sa fim, in galben si negru ca si cum toti cei care au fost cindva vor fi in aceasta noaptea aici linga noi.

Brasovul are nevoie de noi cum nu a avut niciodata. Finala ne asteapta acasa, si nu va putea exista acasa la noi, fara noi! Veniti cu totii in galben si negru pentru a le spune tuturor celor de alte culori ca muntii nu pot fi invinsi. Nu acum. Nu aici. Nu la ei acasa! Veniti! Steagu’ are nevoie de noi! Uneori pentru a face istorie nu e nevoie decat sa vi la intalnirea cu ea!