Finala de Vis

Fața-mi arde și picioarele-mi tremură de parcă miercuri eu aș intra să joc pe teren. Cum frumos scria cineva: „dacă ar fi după inima suporterului stegar, Steagu’ s-ar putea bate şi cu echipa îngerilor”, de aceea nimeni care nu împarte ca şi noi această manie a iubirii în galben şi negru, nu va reuşi să priceapă de ce Cupa asta a României a atât de-al naibii de importantă pentru noi!

O visăm! Ştiţi ce-i aia? O VISĂM! Când dormeaţi, vi s-a întâmplat să vă treziţi dintr-un vis frumos şi pentru câteva momente să vă urmărească senzaţia că totul a fost real? Dar apoi să realizaţi că fata pe care-aţi sărutat-o (sau băiatu’ sărutat în cazul fetelor ), miliardul câştigat la loto, sau orice altceva, n-au fost decât iluzii… vise? Ei bine, să ştiţi că asta am simţit noi, „stegarii”, în primăvara trecută la Vaslui. Am simţit că ne-am trezit din cel mai frumos vis pe care-l trăiam vreodată, cu singura excepţie că stropii de ploaie erau adevăraţi. Lumina nocturnei era adevărată. Mirosurile erau adevărate. Dar durerea… durerea era din altă lume. Nu a fost doar o trezire bruscă din transa ce ne cuprinsese că puteam ajunge atunci în finală. Ooo, nu, era ceva mult mai… profund: eram captivi în realitate. Acolo eram, cu lacrimile dansând pe obrajii noştri împreună cu ploaia şi cu gândurile încercând să rupă porţile de fier ale realităţii crunte în care ne trezisem. „Cum, 4-0? Nu… nu… nu, n-are cum, e imposibil! Visez, trebuie să visez!”. Nu, atunci n-a mai existat scăpare, eram prizonierii propriilor vise.

Vedeţi voi stimaţi „jurnalişti sportivi”, finala de vis despre care voi tot trăncăniţi c-o vor toţi „microbiştii” din ţară e de vis doar în minţile voastre meschine. Adevăratul Vis există într-un petec de Românie galben-negru numit Braşov şi în toţi acei „ne-microbişti” din ţară sau de pe meridiane îndepărtate a căror inimă bate cu o octavă mai sus când văd cele două culori. Ăsta da Vis, stimaţi „jurnalişti sportivi”, e un Vis ce durează de 74 de ani. O viaţă de visare, s-ar putea spune, dar, ce-am fi fără visele noastre? Căci ele ne dau puterea să ne ridicăm şi să mergem înainte, asta după ce tot ele ne-au doborât. Clişeu? Nu, stimaţi „jurnalişti sportivi”, nici un clişeu. După ce-am pierdut în întunericul nopţii nocturna vasluiană, ne-am dat întâlnire în toamnă următoare, undeva la Brazi, iar acum suntem iarăşi aici, stimaţi „jurnalişti sportivi”.

Probabil că Steagu’ nu va câştiga miercuri seară. Cu siguranţă o întragă „maşinărie”, în frunte cu Federaţia, s-a pus în funcţiune în acest sens pentru că noi nu suntem „compatibili” cu reţeta lor financiară. Pentru că, nu-i aşa, trăim era fotbalului modern, o eră în care primează foşnetului teancurilor groase de euro şi nu sentimentele sincere. Dar, cum se spune aici în Ardeal, no, las’ că nu-i bai, voi cu „reţeta” şi noi cu Visarea, pe termen lung, tot noi ieşim mai câştigaţi. Doar că anu’ ăsta vă luăm şi Cupa şi-om be’ pălincă din dânsa pân’ ce-om căde’ cu tăţii laţi în Piaţa Sfatului, aşa să ne-ajute Dumnezeu! Hai Steagu’ !

7 gânduri despre “Finala de Vis

  1. ba eu iar nu mai rezis…si mi-am propus ca anu ‘asta sa fiu mai moderat, sa nu doara asa rau ca anu’ trecut daca comunistii astia reusesc ce si-au propus…da de unde! imi doresc mai mult, mai tare si probabil sentimentul este la fel pentru toti. cand vad ca toti sclavii astiadin mass-media, toti fatarnicii astia…le doresc doar multa….sanatate:D. E a noastra Cupa anulasta, asa trebuie domne’!!!

  2. Mortal, mortal, mortal, cat de mult mi-ar placea sa te vad ca si jurnalist, redactor sau prezentator sportiv, as fi sigur ca este cineva si de partea noastra.N-am cuvinte sa te felicit.

  3. Poate dăruirea băieților din teren, alături de încurajările din tribună.. să învingă un sistem?

  4. Dobrica esti din ce in ce mai bun.
    Traim cu totii efervescenta si emotia pe care o emana articolul tau.La cata iubire, speranta, pasiune si hotarare plutesta in aerul orasului zilele acestea, e imposibil sa nu INVINGEM !
    IUBIM BRASOVUL ! DE 751 DE ANI !

  5. De duminica de cand m-am uitat la DVD m-au apucat emotiile si nu mai scap de ele .De la meciul cu Astra din 2000 (parca) nu am mai avut asa emotii pentru un meci. Pana la urma la asta se rezuma tot, la emotii. Castigam, pierdem, nu conteaza, asa e in viata, important e ca traim momentele astea. Important e ca avem sansa sa ne fluturam fularele inca o data intr-un meci cu miza.

    Forza Steagu!

Hai să vorbim

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s