Dacă ar fi fost să dăm crezare previziunilor „specialiştilor”, cum că Steagu’ este o echipă fără nici o şansă de supravieţuire în acest sezon, n-am mai fi făcut deplasarea pentru meciul de „acasă” cu Gaz Metan, la Târgu Mureş.

Cum, însă, încrederea într-un meci bun şi un final fericit erau mai puternice decât orice raţionament logic adus de „specialişti”, ne-am pornit spre Tg. Mureş. Nu mulţi. Meciul jucat într-o zi de lucru coraborat şi cu fanii care au căzut pradă previziunilor sumbre (doar jucam împotriva unei echipe europene) a făcut să fim circa 150-200 de „stegari” în tribunele stadionului din Tg. Mureş, mai împrăştiaţi sau mai strânşi laolaltă. Am fost surprins să descopăr existenţa multor „stegari” prin împrejurimi, veniţi de la Odorheiul Secuiesc, Sfântu Gheorghe sau Sighişoara cu fulare galben-negre pentru a susţine Steagul în primul meci al sezonului.

Din Covasna-n Mureş, via Steagu' Roşu Braşov.

Până la meci, dat fiind că timpul ne permitea şi că vremea se arăta foarte prietenoasă cu noi, am colindat puţin prin oraşul de pe Mureş înainte de a stabili cartierul general într-o grădina de vară superbă.

Oraşul, atât cât am apucat noi să vedem din el, ne-a părut unul foarte cochet, mă refer la zona centrului istoric, în special, şi foarte curat.

În imediata apropiere a stadionului echipei FCM Târgu Mureş se află locul răposatei echipe a oraşului, A.S.A Târgu Mureş, care în a doua jumătate a anilor ’70 reuşise vreo trei calificări consecutive în cupele europene.

Chipciu ne-a făcut repede fericiţi printr-un gol de efect, pentru ca mai apoi să sărbătorească primul gol al noului campionat alături de suporteri. Imediat cum a început repriza a doua, brigada braşoveană Addicted a afişat o coregrafie de celebrare a celor doi ani de existenţă a grupului.

Totuşi, am găsit o fotografie cu coregrafia aniversară a brigăzii Addicted. E făcut din tribuna opusă aşa că se poate vedea perfect desenul. Unul foarte reuşit de altfel.

După ce soarele  s-a ascuns treptat printre nori, ploaia a început să-şi facă din ce în ce mai mult simţită prezenţa. Primele indicii că ar vrea să ne ude le-am avut de la curcubeul care se vedea undeva în depărtare, în spatele tabelei de marcaj. Apoi, fără alte politeţuri, cerul s-a deschis. În astfel de situaţii ai două variante: fugi să te adăposteşti sau rămâi să dansezi în ploaie. Cum n-am venit până la Tg. Mureş pentru a ne feri de ploaie, varianta a doua ni s-a părut cea mai la îndemână. Astfel, tricourile jos, vocile la maxim şi „Hai Steagu’!” până ce va golul izbăvirii va sosi. Şi a sosit în minutul 93, nu după ce ambele echipe au atacat şi contraatacat, ratând ocaziile care ar fi adus golul victoriei. Iar în ultima secundă a meciului, Di Stefano, servit de Voiculeţ, n-a mai ratat ocazia de a face din fericire nu doar un simplu concept filosofic. Doi la unu pentru Steagu’ şi până la proba contrarie, în oraşul de sub Tâmpa, este o echipă mare.

O parte din coloana braşoveană părăsind oraşul de pe Mureş.