Exceptional articolul-document semnat de  Razvan, prin care a marcat implinirea a 46 de ani de la meciul de referinta cu Espanyol Barcelona.   Dobrica, acest veritabil „Herodot” al istoriei stegare a spus, precum in titlu, „aproape totul” despre acel eveniment. Cum tocmai facusem si eu o documentare pe aceasta tema, nu-mi mai ramane decat sa  fac mici completari cu informatii culese din colectia „Sportul popular” 65-66.

 Aflati la a doua participare in cupele europene, stegarii au fost scutiti de disputarea primului tur al Cupei Oraselor Targuri. Deoarece numarul echipelor inscrise in competitie nu au putut completa tintarul 32-imilor, prin tragere la sorti cateva dintre ele au fost trimise direct in turul 2. Printre ele, Steagul Rosu si, coincidenta, Espanyol.  In prima mansa a acestui tur, stegarii obtin un 2-2 la Zagreb in urma unui meci spectaculos. Contactat telefonic, antrenorul Silviu Ploesteanu declara imediat dupa incheierea meciului : ” sunt multumit de cum s-a comportat echipa mea astazi. Ma bucur ca am spart gheata, dupa ce in ultimile cinci etape de campionat nu reusiseram sa marcam. „. Dupa ce anunta si marcatorii golurilor, antrenorul continua: ” Mi–a placut, indeosebi, golul lui Naftanaila : a plecat cu mingea din careul nostru, a driblat tot ce i-a iesit in cale, chiar si pe portarul iugoslav Misici si a inscris. A fost o actiune foarte frumoasa, aplaudata de spectatori„. Ce mai, Naftanaila precum Maradona la Mondialele din ’86 !  In returul de la Brasov,( 1-0) atacantul Hasoti a fost cel mai bun de pe teren, el marcand si golul calificarii. Stegarii au evoluat in formula 4-2-4, consacrata in acea epoca, aliniind echipa  Adamache – Ivancescu, Jenei, Campo, Zaharia – Naftanaila, Sigheti – Hasoti, Necula, Goran, Pescaru. A doua zi „Sportul” remarca come-back-ul lui Emanoil Hasoti notand: ” Trecut, anul acesta, ca antrenor la o formatie de „pitici”, fostul international Emanoil Hasoti a fost rechemat acum cateva etape la echipa, antrenorul Ploesteanu sperand ca experienta lui va fi un „catalizator” care sa limpezeasca actiunile inaintarii brasovene. Miercuri, „batranul” Hasoti a avut o evolutie cu totul remarcabila si, la cei 33 de ani ai sai, a facut o demonstratie de vitalitate si de maiestrie, fiind un pericol permanent pentru apararea adversa „

 Eliminarea lui NK Zagreb a mai avut si alta conotatie istorica. Timp de vreo 30 de ani a reprezentat singura izbanda romaneasca, in cupele europene, in dauna unei echipe din Iugoslavia. Se vorbea prin anii 70-80 de un adevarat „complex iugoslav” al echipelor noastre. Abia in 90, in sferturile Cupei Cupelor, Dinamo reusea sa elimine pe Parizan Belgrad, dar scorul duelurilor romano-iugoslave ajunsese in acel moment 9-1 pentru vecinii nostri.

   Incheind paranteza, sa amintim ca la randul ei, Espanyol elimina in turul 2 pe Sporting Lisabona, dupa un al treilea meci, de baraj, disputat la Barcelona.

  In campionatul intern editia ’65-’66, Steagul rosu incheie turul la mijlocul clasamentului, locul 7 din 14 echipe. Un tur cu rezultate contradictorii, 4-1 cu Dinamo, campioana entitre, 6-1 cu UTA  sau 0-2, acasa cu viitoarea campioana Petrolul.

  La inceputul lui ianuarie ’66, stegarii se aflau in plina pregatire pentru dubla ( tripla ) cu Espanyol. Prezent pe Tineretului, printre nameti,pentru a face un reportaj de la unul din antrenamente, ziaristul Marius Popescu povesteste o situatie inedita : „Terenul de joc, surprinzator de neted, pare o imensa masa alba de biliard. Aflam ca a fost amenajat de jucatori cu mijloacele lor … specifice : la volanul a patru camioane de tip Steagul Rosu ( SR )  Campo, Sigheti, Naghi si Naftanaila l-au „calcat” metru cu metru, facandu-l neted ca in palma.”

  Deplasarea  in Catalunia, pentru meciul tur a fost destul de anevoiasa. Delegatia stegara, plecata sambata dimineata din Bucuresti, evident cu o cursa de linie, facand si o escala de 36 de ore la Paris, ajunge la Barcelona abia luni dupa pranz. La aeroport sunt intampinati de consilierul tehnic al clubului Espanyol, nimeni altul decat fostul mare portar al nationalei Spaniei, Ricardo Zamora.Veniti din Romania, de la -10 grade Celsius,aici au gasit o temperatura de 15 grade, la ora efectuarii antrenamentului oficial, precum si parcuri pline de caisi si lilieci infloriti, in care s-au relaxat inainte de partida. Rezultatul il stiti. 3-1 pentru Espanyol, in fata a 35.000 de spectatori, cu doua goluri marcate pe final de spanioli, in superioritate numerica.

  Dupa trei saptamani, sosirea in Romania  a echipei din Barcelona a starnit un enorm interes. Evident in centrul atentiei s-a aflat legendarul atacant Alfredo Di Stefano. Aflat pe final de cariera la Espanyol, era detinatorul unui palmares impresionant. Unsprezece ani la Real Madrid, cu care castigase tot ce se putea castiga : opt titluri de campion, o cupa a Spaniei, cinci Cupe ale Campionilor, o Cupa Intercontinentala, de cinci ori golgheter in Primera. La care se mai adauga tiluri de campion in Argentina si Columbia. A fost, fara indoiala, cel mai galonat fotbalist care a vizitat Brasovul si chiar Romania. Asta atata timp cat Pele sau Maradona nu au ajuns pe aici. Despre meciul care urma, Zamora declara la sosirea pe aeroport ; ” Jocul va fi foarte dificil pentru Espanyol.(…)echipa noastra va avea de infruntat o formatie puternica, care ” si-a vandut scump pielea” la Barcelona (…)As fi multumit daca ne-am mentine avantajul de doua goluri din tur.” Din fericire temerile lui senor Ricardo aveau sa se adevereasca, stegarii obtinand victoria la exact doua goluri diferenta.

   In ziua meciului, ploaia rece de februarie s-a oprit si a iesit soarele. Semn bun. Cu cateva ore inainte de inceperea partidei tribunele deja erau arhipline. Cronicarul Ghe. Nicolaescu de la Sportul, precum si comentatorul TVR Aristide Buhoiu avansau cifra de 20.000 de spectatori. La cum aratau tribunele si plopii din jur, cu oameni ciorchine, cred ca cifra nu e departe de realitate. Desfasurarea meciului si modul in care s-au marcat golurile v-au fost povestite de Razvan. As vrea sa adaug doar ca in min.84 stegarii au avut o mare ocazie de a marca golul cinci si a transa calificarea. La o centrare perfecta a lui Necula, Pescaru a reluat spectaculos cu capul, mingea trecand milimetric peste transversala.

   La final, antrenorul Ploesteanu remarca organizarea si daruirea jucatorilor brasoveni, considerandu-l pe Pescaru omul meciului. Imediat dupa meci spaniolii au plecat spre Bucuresti, cazandu-se la NordHotel din Capitala. Atmosfera in randul lor era apasatoare, ca dupa infrangere. Directorul tehnic Zamora acuza arbitrajul si terenul desfundat care nu le-a permis spaniolilor sa-si desfasoare jocul lor tehnic. Dar , in acelasi timp, avea puterea sa recunoasca cu fair-play ca”Steagul Rosu a jucat bine, in viteza, dovedind ca este o formatie valoroasa, care stie sa practice un fotbal de calitate”. Aflat si el in holul hotelului, printre fotbalistii spanioli, ziaristul M. Todoran descrie astfel intalnirea cu Di Stefano : „ Iata-l si pe „Monsieur Fotball”, cum este numit Di Stefano de presa straina. Nu are temperamentul si nici debitul vocal al unui meridional. Cu greu ii smulgi cateva vorbe : „-La Brasov? Incantator ! Adversarii, adevarati cavaleri; publicul – foarte sportiv !”.  In vederea meciului de baraj, spaniolii ar fi preferat sa ramana la Brasov si sa-l dispute peste patru zile. Dar cum in acea duminica, 20 februarie aveau meci de campionat cu Palma de Mallorca, au trebuit sa se intoarca in Spania. Au revenit la Brasov pe 2 martie, au invins cu 1-0 si s-au calificat.

 Iata acum si cateva poze preluate din ziarele de atunci.

Jucatorii spanioli pe Aeroportul Baneasa

Salut de la Ricardo Zamora, 14 februarie 1966

Atac al stegarilor in prima repriza

” Bomba” lui Ivancescu se opreste in plasa portii lui Carmelo

Golul patru al stegarilor marcat de Goran

Caseta tehnica a meciului

 Pana sa beti berea promisa de Sumudica, va propun sa ciocniti un pahar in cinstea acestor bravi stegari, care la mijlocul deceniului sapte au pus Brasovul pe harta Europei !