Acum un an şi jumătate v-am oferit împreună cu colegul Adi Aliman un adevărat festin în ceea ce priveşte meciul cu Espanyol Barcelona, din ediţia 1965/66 a Cupei Oraşelor Târguri, actuala Europa League. Ne-am axat mai mult la vremea aceea pe meciul retur (victoria cu 4-2 a Braşovului), oferindu-vă articole şi fotografii pe care poate nu le-aţi mai citit/văzut niciodată.

A sosit şi momentul desertului, unul dulce-amărui, oferit de arhiva ziarului catalan El Mundo Deportivo.

Primăvara anului 1966 a fost una destul de palpitantă pentru microbiştii din Barcelona, ale căror echipe aveau şansa să se întâlnească pentru prima oară într-un duel internaţional, în sferturile Cupei Oraşelor Târguri. Dar asta avea să se întâmple numai dacă reuşeau să elimine pe Hannover ’96 şi Steagul Roşu Braşov. În regulă, n-are rost s-o dau în suspans ieftin, fiindcă ştiţi că s-au calificat echipele spaniole, „stegarii” ratându-şi momentul afirmării europene.

Şi acum, desertul!

Ianuarie 1966, Estadio „Sarria” (Barcelona). Steagul Roşu Braşov pozează înaintea debutului primei manşe. În picioare, de la stânga: Szigety, Nagy, Campo, Jenei, Pescaru şi Zaharia. Jos: Adamache, Haşoti, Năftănăilă, Goran şi Gyorffy sursa foto: arhiva ziarului El Mundo Deportivo

Teodor Zaharia, fiul lui Octavian Zaharia (a jucat la Steagu’ între 1943-1963), a fost cel care a marcat golul nostru în înfrângerea cu un 1-3 din nocturna de pe „Sarria”. Până în minutul 81 scorul a fost egal, apoi, beneficiind de superioritatea numerică (Campo ieşise accidentat) şi de două erori ale apărării „stegare”, spaniolii obţin victoria.

Returul de la Braşov, programat pentru 16 Februarie 1966, aduce o victorie senzaţională a braşovenilor, cu 4-2, iar dacă n-ar fi fost bara lui Nagy sau ratarea milimetrică a lui Pescaru din minutul 84, fotografia de jos n-ar mai fi existat, pentru că deja ne pregăteam pentru „ciocnirea” cu FC Barcelona din sferturi.

2 martie 1966, Stadionul „Tractorul” (Braşov). Adamache se pregăteşte să reţină mingea, dar acesta se va înhăita cu un dâmb şi va ţopăi la Re Rodriguez (pantaloni închişi la culoare), care urmează să marcheze unicul punct al meciului 3. Probabil că şocul golului neanunţat a depopulat plopii. sursa: arhiva ziarului El Mundo Deportivo

Şi aşa s-a terminat drumul european al Braşovului. Nu ştiu, poate că FC Barcelona ne-ar fi dezmembrat, sau poate că le veneam de hac şi ne calificam în semifinale. Oricum, ăia erau anii în care câştigam o Cupă Balcanică şi cochetam cu înalta societate a fotbalului european fără a avea o echipă compusă prin pile ministeriale.

P.S. am mai găsit în arhiva El Mundo Deportivo nişte articole (plus un interviu cu Silviu Ploeşteanu după primul meci), doar că spaniola/catalana mea sunt ca şi inexistente. Dacă sunt printre voi cunoscători ai limbii respective, ziceţi-mi ca să vă rog să traduceţi articolele găsite. Ce vă iese vouă? Gloria nemărginită de a vă apărea numele drept contribuitori la viitorul material.