În apartamentul mamei mele existà o debara ticsità  Sunt lucruri, adunate in copilaria si tinereţea mea, de care nu ma îndur sa mà despart. Càrţi sau manuale şcolare mai vechi, almanahuri din anii ’70-’80, jurnale, caiete de amintiri, zeci sau sute de discuri de vinil si casete audio, reviste „Cutezàtorii”, „Minitehnicus”, „Flacàra”, „Magazin Istoric”, ziarele Revoluţiei din ’89. Plus „scule” funcţionale, dar de expus la Muzeul Tehnicii: un pick-up, un casetofon deck cu staţia de amplificare aferentà, un magnetofon „Tesla” si un aparat rusesc de developat si màrit poze. Ca o pensionarà onorabilà, obsedatà de ordine şi spaţiu, mama mea mà ameninţà la fiecare curàţenie generalà pe care o face : ” Te rog sà eliberezi debaraua, altfel ţi le arunc pe toate !”.Dupà negocieri intense o conving sà  le mai pastreze, dar asta numai panà la urmatoarea „mobilizare” a ei, cànd scenariul se repetà.

 Acest spaţiu al nostalgiei şi al istoriei personale este ca o cutie cu surprize.La fiecare descindere, descopàr lucruri sau poveşti de care uitasem şi care astàzi apar intr-o cu totul altà luminà. De exemplu, zilele trecute,am avut surpriza, ca într-o pungà galbenà, sà gàsesc mai multe materiale promoţionale ale clubului Steagul Roşu de prin anii ’80. Semn cà atunci lucrurile se mişcau altfel.

  Însàşi punga e de colecţie.Pusà in circulaţie in 1980, are reprezentatà in zona centralà emblema clubului, iar de jur-împrejur sunt dispuse fotografiile jucàtorilor si antrenorilor stegari.Ce-i drept, imprimàrile sunt cam şterse dupà nenumàratele cozi la zahàr, ulei, mezeluri şi lactate la care punga a luat parte.

  Tot în aceeaşi peroadà, clubul lansa o vedere cu lotul de jucàtori care în sezonul ’79-’80 ataca şi reuşea promovarea în prima divizie.Pe verso avem o ştampilà a clubului şi nominalizarea celor din fotografie.

Din pàcate, editorul, în enumerarea celor din ràndul de jos, i-a „sàrit” pe cei din zona centralà. Al patrulea este Gherghe şi nu Gheorghe, al cincelea este Benţa, al şaselea, evident, Pescaru. Iar pe al şaptelea şi al optulea, poate mà ajutaţi voi sà-i identific.

 Dupà un tur entuziasmant, sfàrşitul anului 1980 i-a gàsit pe cei de la FCM Braşov pe treapta a treia a podiumului. Orice suporter stegar era màndru sà-şi afiseze la locul de muncà sau acasà acest calendar :

  Si fiindcà in acea vreme oamenii încà mai citeau càrţi, un semn de carte în culorile galben-negru era un accesoriu bine-venit.

  În fine, un alt calendar, de aceastà datà pe 1988, cu un lot în care apar Nelu Naghi, Eugen Moldovan, Marin Barbu, Mandoca, Polgar, Pàtru, Gyorfi jr.( al 5-lea de la stànga, ràndul de sus) conduşi de antrenorul Costicà Ştefànescu.

  Chiar dacà nu se numeau ” directori de marketing”sau de „imagine”, erau atunci oameni în club care îşi fàceau bine treaba. În colaborare cu sindicatele din intreprinderi, se vindeau în fiecare sezon mii de abonamente. Media de spectatori era undeva pe la 12.000-13.000 pe meci, chiar cu recorduri de 25-30.000 inregistrate pe ‘Municipal”. Cu o saptamànà înainte de fiecare meci, oraşul era împànzit cu afişe.Nimeni n-avea cum sa rateze întalnirea cu Steagu’.

  Erau vremuri cànd clubul venea în întàmpinarea suporterilor. Acum sunt aşteptaţi pur şi simplu la stadion, cu indiferenţà şi cu ràceala sloiurilor de gheaţà de la tribuna a II-a.