Opt la zero. Pentru noi. Sună fain, nu ? Ei bine, acest scor chiar a fost posibil. Iată, pe scurt, povestea lui.

 Duminică, 7 iulie 1963. Canicula miezului de vară toropise chiar şi un oraş de munte, ca al nostru. Profitând de ziua liberă, braşovenii s-au refugiat în zonele de agrement din împrejurimi. Plajă, grătar şi nelipsita bere a fabricii din Dârste sau a vecinilor din Azuga. De aceea, după-amiază doar şase mii de spectatori au luat calea stadionului  Tractorul pentru a vedea ultima reprezentaţie pe teren propriu a stegarilor în acel campionat. Căldura şi numele adversarului, codaşa Minerul Lupeni, au lăsat jumătate de stadion neocupat.. Un stadion care se umpluse până la refuz cu doua etape înainte, când stegarii surclasaseră campioana Dinamo cu 3-0. Totuşi cei care au venit n-au avut ce regreta. Au fost martori la înregistrarea unui record  pentru Steagu’ : cea mai categorică victorie în istoria participării în prima ligă !

  Steagul Roşu, o prezenţă constantă în partea superioară a clasamentului, pornea ca favorită certă în acest meci. Antrenorul Ploeşteanu trimitea în teren următorul unsprezece: Adamache, Pescaru, Jenei, Nagy, Seredai, Szigheti, Haşoti, Năftănăilă, Necula, Meszaros, Hajdu. Segarii încep furtunos şi în min. 7 au deja 1-0. Veteranul Meszaros, 30 de ani, prinde un şut plasat de la 18 metri, învingându-l pe cel ce va deveni, până la sfârşitul meciului, preanefericitul portar Mihalache. Atacurile la poarta minerilor continuă, dar golul doi pică abia în penultimul minut al reprizei. Necula, pornit de la centrul terenului, ia o actiune pe cont propriu şi nu se opreşte decât dincolo de lina porţii.  2-0 la pauză. Un scor periculos? Da, căci doilea mitan debutează la fel de periculos… pentru cei din Lupeni, cu o cavalcadă de atacuri braşovene. Timp de douăzeci de minute oaspeţii scapă nevătămaţi, menţinând proporţiile scorului la un nivel rezonabil. De prin minutul 60, atmosfera se mai răcoreşte şi începe ploaia. Ploaia de goluri. Necula marchează de două ori min.65 si 68. Apoi, rând pe rând, punctează Haşoti, Seredai -şut la păianjen, cel mai frumos gol al meciului, Năftănăilă şi, nu putea lipsi de pe listă, Nae Pescaru. Fluierul final al arbitrului bucureştean Dulea opreşte contorul la cifra opt. MVP-ul partidei, scriu martorii oculari, a fost Necula: hattrick, două pase de gol şi două şuturi în bară.

 Cronica de a doua zi din Drum Nou, semnată de V. Secăreanu şi Şt. Pervulescu, se intitula sec: „ O victorie la scor: Steagul Roşu – Minerul Lupeni 8-0″. Fără semne de exclamare, fără minunări sau alte artificii, dovadă că presa de atunci era mai reţinută şi chiar mai decentă. Acest scor fluviu nu a fost chiar o surpriză, stegarii rasfăţându-şi suporterii în acel sezon cu meciuri spectaculoase şi goluri multe. Maşinăria concepută de antrenorul Ploeşteanu, cu piese de bună calitate, funcţiona la parametrii înalţi. Chiar şi după 8-0 cronicarii scriau: ” Trebuie spus că o victorie la un scor şi mai categoric nu ar fi mirat pe nimeni, atât de dese au fost ocaziile de gol, create cu subtilitate de Necula, Haşoti, Năftănăilă şi Hajdu”.  Semn că echipa aceea avea o mentalitate şi o filosofie de joc pe care ne-ar plăcea să le regăsim şi la generaţia actuală.

   Ziarul publică şi o fotografie de la acel meci. Ce-i drept, după atâţia ani de arhivare, nu se mai distinge mare lucru. Insist însă să o postez deoarece surprinde golul de 1-0, marcat de fostul meu vecin de bloc, domnul Alexandru Meszaros.

  Şi fiindcă in această primăvară ne vor vizita nişte echipe bucureştene, pe numele lor Rapid, Dinamo şi Steaua, trag nădejde că recordul de scor, vechi din ’63,  să fie depăşit.