S-o luăm cu începutul.

  Comuna Seaca, judeţul Dolj. În primii ani ai secolului XIX,  Andrei Popa ( cunoscut  ulterior ca Andrii Popa ) devenise cel mai cunoscut şi de temut haiduc din această zonă a Olteniei. În 1809, el şi ceata lui se alătură lui Iancu Jianu în atacul asupra cetăţilor turceşti Vidin şi Plevna, aflate la sud de Dunăre, ca replică la incursiunile turceşti pe teritoriul Munteniei. Misiunea lui Andrii Popa era una precisă şi aici povestea devine mai interesantă :  trebuia să readucă acasă cele câteva zeci de tinere românce furate de turci şi sechestrate. După ocuparea cetăţilor, haiducul a avut surpriza să găsească aici peste cinci sute de cadâne de diverse naţionalităţi. Neîndurându-se să le lase acolo, le-a suit pe toate în căruţe şi le-a trecut Dunărea. Aici au devenit, în timp, bune neveste de români, unele dintre ele ajungând chiar şi în Transilvania. Haiducul Andrii Popa nu a fost niciodată prins de poteră, trăind liber până la bătrâneţe.

  1843, Moldova, Târgu Ocna. Poetul Vasile Alecsandri, valorificând legenda haiducului oltean, îi dedică acestuia o baladă cultă cu titlul ” Andrii Popa”, în care, pe parcursul a 19 strofe reconstituie personalitatea şi faptele sale de vitejie.

  Timişoara, începutul anilor 70. După plecarea lui Moni Bordeianu în Statele Unite, formaţia Phoenix se afla în căutarea unui nou solist vocal. Nicu Covaci îl descoperă astfel pe Mircea Baniciu, tînăr student la Arhitectură, cântând folk în cenaclurile studenţeşti. Cu timbrul său plăcut,energic şi uşor nazal, acesta va deveni vocea Phoenixului, cunoscută de toată lumea. Odată cu schimbările de componenţă, formaţia schimbă şi orientarea , trecând de la stilul beat al anilor 60( cu piese gen Vremuri sau Canarul ) la un rock mult mai elaborat, axat pe valorificarea miturilor populare.  Mergând pe această direcţie, Baniciu se gândeşte să compună o piesă cantabilă, dinamică şi cu priză la public. Alege ca text primele cinci strofe din poezia lui Alecsandri şi astfel ia naştere „Andrii Popa”, un hit care va dăinui peste ani.

  Bucureşti, noiembrie 1973. Are loc prima prezentare publică a piesei, la Sala Palatului, în cadrul unui concert în care au evoluat formaţiile Phoenix şi Sfinx. Deşi s-a bucurat de succes, soarta melodiei a stat, la un moment dat , în cumpănă. Neconsiderând „Andrii Popa” o piesă de rezistenţă a formaţiei, Nicu Covaci nu a inclus-o iniţial în proiectul albumului Mugur de Fluier. Dar la încheierea înregistrărilor realizate la Electrecord, s-a constatat că mai trebuiau acoperite patru minute din totalul de 45 necesare unui LP. Şi astfel, în extremis, şi-a făcut loc şi piesa lui Mircea Baniciu. Într-o perioadă în care discurile pe vinil ale formaţiei Phoenix se vindeau ca pâinea caldă, piesa „Andrii Popa” a juns în 1974, în casele tuturor românilor.

   Braşov, 1 spre 2 octombrie 1974.  O melodie ca Andrii Popa nu putea să nu fie adoptată rapid, îndragită şi fredonată de tinerii de atunci. Printre ei şi doi braşoveni, Viorel Morari şi Bebe Bara, mari suporteri ai echipei Steagul Roşu. Aflaţi în febra dinaintea meciului cu Besiktas Istanbul, ei au avut inspiraţia de a  compune, pe această melodie, versurile celui ce va deveni celebrul imn ” În oraşul de sub Tâmpa”. Au fost, atunci, cele 24 de ore divine din istoria stegară : noaptea s-a compus imnul, a doua zi a fost cântat pentru prima oară pe stadion, iar echipa a răspuns cu un fabulos final de meci, reuşind o calificare de poveste.

  1974 -prezent.  Pe Tineretului sau în deplasări, pe majoritatea stadioanelor din ţară, în trenuri, autocare, baruri sau pieţe, imnul „În oraşul de sub Tâmpa” s-a cântat cu mândrie de generaţii întregi de suporteri stegari.

  Iulie 2012, Bucureşti. Cum visul oficializării imnului părea să se amâne la infinit, Marian Olaianos ia taurul de coarne şi, după lungi insistenţe, îl convinge pe Mircea Baniciu să participe la acest proiect.

 3 august 2012, staţiunea 2Mai, jud. Constanţa. Patru băieţi de la Liga Suporterilor Stegari împreună cu Marian Olaianos îl vizitează pe Mircea Baniciu, aflat pe Litoral şi are loc înregistrarea variantei de studio a imnului.

 6 august 2012, Braşov, Stadionul Tineretului. După ce povestea ne-a purtat prin toate colţurile ţării, happy-end-ul ne adună pe toţi acasă. Tribunele freamătă.  Marele cor galben-negru aşteaptă un semn. Aflat la centrul terenului Mircea Baniciu dă tonul: – Toate fularele sus !  IN ORAŞUL DE SUB TÂMPA  /  ESTE O ECHIPĂ MARE !

  Iar peste timp, cănd le vei arăta copiilor sau nepoţilor Cd-ul cu imnul stegarilor, gândeşte-te la cei care, în anul de graţie 2012, au făcut posibilă realizarea acestui vis. Şi tu poţi fi unul dintre aceştia. Vino luni seara pe stadion pentru a nu rata întâlnirea cu istoria.