De dimineaţă până seară alături de Steagu’ ! Pe bune, nu aburesc, chiar aşa s-a întâmplat. După ce m-am trezit de dimineaţă şi mi-am pregătit fularul, am mai meşterit ceva la un viitor articol despre o treabă din istoria clubului. Apoi am plecat spre ICIM, acolo unde juniorii Steagului se duelau în play-off-ul campionatului naţional cu FCM Târgu Mureşi (’92-’93) şi Voinţa Sibiu (’94-’95). Seara a fo’ rezervată seniorilor, cu un scurt, dar intens, intermezzo, la nişte Ciucaş. Evident, avem şi poze.

Juniori A | FC Braşov – FCM Târgu Mureş 2-1

Meciul a început de la 12 fix. Eu am ajuns de la repriza a doua, când scorul era deja 1-1. S-a jucat pe sinteticul de lângă, întrucât terenul de iarbă al ICIM-ului era în curs de deszăpezire. Am luat loc undeva în înaltul scheletului de metal al neterminatei tribune şi m-am pus pe fotografiat şi observat. Repriza mi s-a părut a fi destul de echilibrată, cu o uşoară dominare de partea „stegarilor”. În tribună, părinţii veniţi să-şi vadă copiii la meci erau destul de activi în a comenta răbufnirile cu ecou ale antrenorului, iar o mamă mi-a lăsat impresia că „dreacu’ ” e ticul ei verbal. Oricum, interesant meciul văzut din această perspectivă.

Golul victoriei a venit în urma unui penalty. Mingea e centrată în zona centrală a careului de 16 metri, un braşovean se pregătea să o trimită la poartă, moment în care este agăţat de un apărător advers. Nouarul Steagului îl trimite după seminţe pe portarul Mureşului şi victoria e a noastră.

Spre final meciul a devenit foarte dramatic. Arbitrul dictează o indirectă din interiorul careului mare al Braşovului, dar mingea e respinsă de zid în corner. Din cornerul ce a rezultat, mingea ajunge prin careu, se loveşte ca la pinball de fotbalişti şi ricoşează pe transversala porţii lui Iacob. Treaba asta s-a întâmplat în chiar ultima secundă a meciului, arbitrul fluierând sfârşitul după această fază.

 

 

 

Juniori B | FC Braşov – Voinţa Sibiu 2-0

„Stegarii” s-au dovedit cu două clase peste adversarii lor din Sibiu, numai avansul rapid luat în prima repriza şi barele opunându-se unui scor şi mai sever. Meciul acesta a fost mai spectaculos comparativ cu repriza din precedentul, „stegarii” năpustindu-se din start asupra porţii sibiene. Scorul a fost deschis de nr-ul 29, cu un şut la firul ierbii de la vreo 20-25 de metri, plonjonul portarului sibian fiind doar o contribuţie pentru frumuseţea întregii faze. Ca o coincidenţă fericită, dacă credeţi în coincidenţe, trebuie remarcat faptul că golul a venit fix în momentul în care câţiva băieţi din galerie au început să scandeze „dă-le gol, dă-le gol, haide Steagu’, haide Steagu’, dă-le gol!”.

După ce mingea şutată de acelaşi nr. 29 a zguduit transversala, scorul a fost majorat în urma unui contraatac fulger. Atacantul „stegar” (scuze, dar i-am uitat numărul) pleacă în cursă cu doi adversari în spate, pe unul îl pierde prin iarbă, pe celălalt îl face la viteză, apoi şutează din unghi la colţul lung şi e 2-0 pentru Steagu’. Cum spuneam, scorul putea fi şi mai mare. În repriza a doua, după o acţiune foarte frumoasă, un junior „stegar” pătrunde în careu, ţinteşte vinclul dar loveşte încheietura barelor. Nici portarul Sibiului nu era unul foarte sigur. Bine, ştiu că e foarte tânăr şi că postul de portar e foarte greu, dar a avut, din punctul meu de vedere, mult prea multe ezitări şi intervenţii nesigure.

 

Seniori | FC Braşov – Oţelul Galaţi 0-2

Nişte nesimţiţi fără cel mai mic dram de respect pentru un public destul de numeros ce a ales ca-ntr-o frumoasă duminică seară să meargă la stadion şi să-i încurajeze. Cum a fost răsplătită fidelitatea fanilor? Cu un joc penibil. În afară de Nuno Viveiros, singurul care părea că-şi doreşte cu adevărat să facă ceva, restul, cu una-două excepţii (Ilijovski, Felgueiras), au părut deranjaţi de faptul că au meci în seara asta. În fine, chiar n-am chef să disec şi mai mult penibilul la care am asistat duminică seară. Nu e o vorba că am pierdut. Problema e maniera în care am făcut-o. Se poate pierde şi cu demnitate, iar treaba asta-i face pe suporteri să rămână în tribune până la ultimul fluier şi să aplaude din suflet. Asta a fo’ o înfrângere de rataţi, aşa că-s tare curios cum vom arăta în deplasarea de la Vaslui şi cum vom primi vizita Rapidului.

Singura chestie pozitivă e că galeria, în creştere numerică, insensibilă la faptul că cei de pe teren mimează un joc de fotbal, şi-a făcut damblaua cântând şi trăind parcă un meci cu totul diferit. No, de asta îi şi frumos fotbalul ăsta. Unii îl pot mima cu o minge în iarbă, alţii îl pot trăi fără a avea nevoie de o minge. E o treabă de percepţie.

Pentru încă vreo câteva fotografii de pe stadion, intraţi aici.

---