Pe 22 iunie 1978 a avut loc cea de-a 40-a finală de Cupă a României, Universitatea Craiova învingând în finala de pe „Republicii” pe Olimpia Satu Mare cu 3-1, câştigând pentru a doua oară consecutiv prestigiosul trofeu. La trei zile după finală, Steagul Roşu Braşov bătea în ultima etapă a Seriei I din Divizia B pe FCM Galaţi cu 5-2, consolidându-şi locul… 5 în acea ediţie de campionat, oferind ardenţilor fani de sub Tâmpa un nou sezon de ligă secundă.

Această introducere nu este lipsită de importanţă. Câştigătoarea Cupei şi locul 5 în Divizia B pe anul 1978 urmând a da piept în viitoarea ediţie a Cupei României, într-un thriller neanticipat de nimeni.

Eşecul din campionat al „stegarilor” a fost însă cea mai mică dintre dramele abătute asupra clubului în acel 1978. Pe 9 iulie, „Baronul” Adamache, titularul României la Guadalajara în 1970, piere în apele Dunării, disparţia sa fiind învăluită în continuare de mister. Stop cardiac sau sinucidere? Adamache, fiu al Galaţiului, era un excelent înotător, însă buchetul de flori „nu-mă-uita” oferit soţiei înainte de a intra în apă menţine misterul morţii sale.

În tranşee

Viaţa, aşa cum se spune, îşi continuă cursul. La Gheorghieni, Steagu’ debutează în ediţia 1978/79 a Cupei României împotriva echipei locale Viitorul, pe care reuşeşte s-o elimine cu un 4-3 obţinut abia după 120 de minute. În turul următor, din nou în deplasare, Steagu’ bate la începutul lui noiembrie la Săcele pe Precizia cu 2-1. În ultimul tur înainte de intrarea în competiţie a echipelor din prima divizie, „stegarii” bat, din nou după 120 de minute, cu 2-0 la Metalul Sighişoara.

Şaisprezecimi

Cum spuneam, aceasta este faza competiţiei în care prim-divizionarele intră în scenă şi lansează asaltul asupra Cupei. Tragerea la sorţi ce a avut loc la sediul Federaţiei Române de Fotbal stipula că meciurile se vor juca miercuri 28 februarie, de la ora 15, primele echipe fiind gazde. Practic, echipele de „A” vizitau echipele din eşaloanele inferioare. O regulă interesantă spunea că dacă după 90 de minute scorul e egal şi se menţine astfel chiar şi după 120 de minute, se califică în optimi echipa aflată în… deplasare. Doar în meciurile în care se întâlnesc echipe de „A” urmând a se trece la executarea de lovituri de la 11 metri pentru a se stabili cine se califică.

Adversara „stegarilor” pentru această fază a fost UTA Arad. Arădenii terminaseră pe 10 sezonul trecut de „A”, fiind eliminaţi în sferturile Cupei chiar de către viitoarea finalistă, Olimpia Satu Mare. La finalul turului 1978/79,”textiliştii” ocupau locul 13.

Pe 28 februarie, încă de la ora 12 mii de suporteri braşoveni ocupau tribunele stadionului pentru meciul care urma să înceapă la 15 fix. Întâlnirea cu o echipă de primă divizie şi, mai ales, cu un club din înalta aristocraţie a fotbalului nostru, a generat acest uriaş interes în jurul partidei căreia spectatorii îi spuneau… Finala mică a Cupei României.

„După o primă ocazie a lui Paraschivescu (min. 12), Steagul roşu a marcat unicul gol al partidei prin GHERGHE (min. 17) care – în urma unei frumoase combinaţii de atac – a rămas singur în careul advers şi a înscris pe sub Ducadam.„

Ziaristul Radu Urziceanu, descriind în cronica meciului golul victoriei „stegare”

Într-adevăr, „stegarii” reuşiseră să învingă prim-divizionara arădeană şi îşi cotinuau drumul în Cupă. Cu câteva modificări în primul 11 faţă de echipa probabilă anunţată în programul de meci, UTA n-a venit la Braşov cu echipa secundă, valoarea victoriei braşovene fiind cu atât mai mare.

Optimi

În aprilie au loc tragerile la sorţi pentru meciurile din optimile Cupei. Acum meciurile se joacă pe terenuri neutre, iar braşovenilor sorţii le scot în faţă tot o divizionară secundă, echipa Dinamo Slatina. În faza anterioară, slătinenii au eliminat prim-divizionara Chimia Râmnicu Vâlcea, victorie 1-0.

Piteşti, oraşul legendarului Nicolae Dobrin, a fost desemnat pentru a găzdui confruntarea Steagul Roşu Braşov – Dinamo Slatina, data meciurilor fiind stabilită pentru 16 mai, într-o miercuri.

„STEAGUL ROŞU a plecat ieri spre Piteşti, unde speră să obţină dreptul de a juca în „sferturile” Cupei. Afirma acest lucru cel mai vârstnic şi cel mai în formă jucător al braşovenilor din acest sezon – Pescaru. La DINAMO SLATINA un singur jucător este accidentat: fundaşul Stanciu.

Ziarul „Sportul” de joi, 17 mai 1979, titra: „5 DIVIZIONARE A ŞI 2 DIN B S-AU CALIFICAT PENTRU SFERTURI”. FCM Galaţi, partenera de serie a Steagului, a învins pe Jiul Petroşani cu 2-1. Cea de-a doua divizionară secundă calificată în sferturile Cupei a fost… Steagu’. Braşovenii conduşi de emblematicul lor căpitan Nicolae Pescaru, care a preluat conducerea tehnică a echipei după plecarea lui Constantin Teaşcă, înving Dinamo Slatina cu 2-1, după ce la pauză erau conduşi cu 0-1. Din păcate, pagina din arhiva ce-o folosesc pentru realizarea acestui material lipseşte, aşa că nu vă pot oferi marcatorii „stegari” din acest meci. Au marcat pentru Steagu’ Naghi (min. 60) şi Bucur (min. 84) Iată şi primul 11: Clipa – Porumbiţă, Pescaru, Mihăilescu, Naghi – Şulea, C. Popescu (Adami), Bucur – Papuc (Gherghe), Paraschivescu, Şişcă. (sursa)

Sferturi

„Ieri au fost trase la sorţi „sferturile” de la 13 iunie

Tragerea la sorţi a sferturilor „Cupei României” la fotbal a fost deosebit de animată, lăsînd impresia că echipele nu vor să scape prilejul de a depăşi nivelul de joc al campionatului, deloc ridicat. Aşa se facă că reprezentanţii echipelor au fost prezenţi mult înaintea orei oficiale a tragerii la sorţi, 12. Între timp, inerentele pronosticuri şi deziderate. Valentin Stănescu (n.a. antrenorul Craiovei): „Vreau să cădem cu Steaua sau Dinamo. E mult mai uşor să joci cu aceste două echipe pe un teren neutru, decît la Bucureşti, în finală”. Ion Nunweiller (n.a. de la Dinamo), ca şi Victor Dumitrescu, reprezentantul steliştilor, nu-şi ascund dorinţa de a avea drept partener în sferturi pe Steagul roşu sau F.C.M. Galaţi. Antrenorul Ion Ionescu, reprezentînd Gloria Buzău, declară laconic: „Sper să jucăm revanşa cu Sportul studenţesc”.

Ora 12. Tragerea la sorţi este efectuată de Cristian Ţopescu. Cunoscutul crainic sportiv al televiziunii desface meticulos prima bilă, tip Loto-Pronosport. Primul nume este, de fapt, un dublu nume: F.C. Argeş sau Sportul studenţesc. Apoi, tragerea continuă non-stop, oferind următorul tabel:

• F.C. ARGEŞ (sau SPORTUL STUDENŢESC) – GLORIA BUZĂU
• UNIVERSITATEA CRAIOVA – STEAGUL ROŞU
• F.C.M. GALAŢI – DINAMO
• POLITEHNICA TIMIŞOARA – STEAUA

Doi antrenori îşi văd confirmate… previziunile. Ion Ionescu ar putea juca revanşa cu Sportul studenţesc (dacă „alb-negrii” vor reuşi să cîştige cu F.C. Argeş), iar Ion Nunweiller va avea în faţă echipa pe care şi-a dorit-o: F.C.M. Galaţi. În sfîrşit, toţi remarcă „proverbiala şansă” a lui Valentin Stănescu, care, în caz de victorie, mai are destule variante pe drumul spre… finală al fotbaliştilor craioveni, deţinători ai „Cupei”.

…Ca întotdeauna după tragerea la sorţi, asistăm la primele contacte în vederea stabilirii terenurilor neutre şi – de comun acord – a arbitrilor. Politehnica Timişoara îi va propune Stelei – Craiova. Valentin Stănescu nu pare a fi de acord cu Sibiul, oferta „stegarilor”. În schimb, aceste două echipe îşi aleg, fără dificultate, arbitrul. Otto Anderco. (Toate echipele urmează să comunice acordurile intervenite în termen de 7 zile).

…Iar cronicarilor nu le rămâne decît să spere că aceste „sferturi” pasionante (cel puţin, la prima vedere), în care echipele de Divizia B nu par complexate, să reprezinte un sprint spectaculos în cursa sezonului 1979, dominată de avansarea cam lentă a campionatului”.

Steagul Roşu Braşov – Universitatea Craiova

Dacă n-a fost Sibiu, a fost Plopeni locul unde „stegarii” şi „juveţii” şi-au dat întâlnire pentru a stabili cine se califică în semifinalele Cupei României.

Pregătiţi de căpitanul-jucător Nicolae Pescaru, „stegarii” urmau să-şi înfrunte fostul antrenor Tinel Stănescu, cu care reuşiseră promovarea din 1969. Câştigătoare a ultimelor două ediţii ale Cupei României, craiovenii intrau pe terenul stadionului din Câmpina cu un singur scop în minte: să rezolve repede treaba cu această divizionară secundă pentru a-şi continua drumul spre câştigarea celui de-al treilea trofeu consecutiv. Băieţii lui Pescaru, însă, şi-au depăşit condiţia de loc 5 anul trecut în „B”, oferindu-le oltenilor un meci de mare luptă, obligându-i pe aceştia la un duel în 11 metri după cele 120 de minute albe. Un duel cel puţin inedit a avut loc în tribune, unde se aflau peste o mie de „stegari” veniţi la Plopeni pentru a susţine echipa. La un moment dat, liderul galeriei „stegare”, Lătrău, îl întreabă pe olteanul Negrilă cine ia Cupa anul ăsta? Acesta răspunde, evident, că echipa sa. Greşeală maximă! Lătrău îşi scoate bărbăţia din pantaloni strigându-i lui Negrilă „asta luaţi voi!”. Simpatic moment.

„Aşadar, deţinătoarea Cupei a părăsit competiţia fiind învinsă de divizionara B Steagul roşu, după o partidă dramatică, la capătul a 120 de minute de luptă acerbă şi după executarea loviturilor de la 11 m, cele care aveau să dea câştig de cauză „stegarilor”, care au dat o veritabilă lecţie de combativitate”.

Constantin Alexe, fragment din cronica apărută în ziarul Sportul

CLIPA – Papuc, PESCARU, Mihăilescu (min. 15 Adami), NAGHI – ŞULEA, Popescu, Bucur – Şişcă (min. 69 Gadja), PARASCHIVESCU, Gherghe, acesta a fost echipa care a reuşit să elimine Universitatea Craiova în sferturi. Jucători scrişi cu majuscule sunt cei care s-au evidenţiat în mod deosebit în timpul meciului.

Cămătaru a deschis seria pentru olteni. A egalat pentru noi specialistul Şulea. Marcu a făcut 2-1 pentru Craiova iar Bucur e egalat la 2. Beldeanu înscrie pentru 3-2, dar Popescu ţine scorul egal. Zoli Crişan nimereşte bara, iar Naghi transformă precis şi face 4-3 pentru Steagu’. Negrilă, probabil încă sub şocul „întrevederii” cu Lătrău, nu se poate concentra suficient şi Clipa apără lovitura sa, trimiţându-ne în semifinalele Cupei României, ediţia 1978/79.

„Ce să vă mai spun? Sîntem fericiţi!”

Nicolae Pescaru, căpitanul-antrenor în vârstă de 35 de ani, la finalul meciului

Fericirea a fost la cote ridicate şi printre suporterii braşoveni, aceştia dorind să fie cât mai aproape de idolii lor la finalul partidei.

„Cînd meciul s-a terminat, sute dintre ei au sărit, inconştienţi, în teren, călcînd peste copertina tribunei oficiale, care aproape s-a prăbuşit, punînd în pericol viaţa celor aflaţi sub ea. După ce lucrurile s-au liniştit, un cadru tehnic din conducerea întreprinderii din Plopeni evalua pagubele la aproape 100 000 lei”.

Constantin Alexe despre felul în care suporterii „stegari” au celebrat victoria.

Restul articolului, pe care-l puteţi citi în întregime mai jos, continuă cu tipicele apelative „huligani” şi „faşi suporteri” care au întinat blazonul clubului. La urma urmei, Braşovul are o oarecare tradiţia în invadarea terenului dacă e să ţinem cont că domni la costum şi domniţe cu umbreluţe au pătruns ilegal pe teren în 1928 când Colţea a dat golul victoriei în finala campionatului naţional.

Una peste alta, dincolo de morala socialistă de la care au deraiat muncitorii pasionaţi de Steagu’, rămâne frumoasa performanţă a clubului de a reuşi, ca divizionară secundă, să ajungă în semifinalele Cupei României.

Semifinale

„Stegarii” erau singura echipă din provincie ajunsă până în această fază, careul de aşi fiind întregit din bucureştencele Sportul Studenţesc, Dinamo şi Steaua.

Sportul-Dinamo şi Steagul-Steaua au fost meciurile programate a se desfăşura pe 27 iunie, cu începere de la orele 17, pe teren neutru.

Luându-se în consideraţie numărul mare de fani care au efectuat deplasarea la Plopeni, dar şi pagubele provocate acolo, a fost stabilit un oraş, Piteşti, spre care nu exista tren direct de la Braşov, încercându-se astfel limitarea invaziei braşovene care se preconiza. Au ajuns astfel la Piteşti, cu microbuze, autobuze şi maşini mici doar 800 de „stegari”.

STEAGUL ROŞU CREDE ÎN ŞANSA SA, STEAUA NU VREA SĂ-ŞI DEZMIMTĂ… SPECIALITATEA

„Înaintea meciului cu Universitatea Craiova, STEAGUL ROŞU pierduse partida de campionat, de la Brăila. Iată, duminică, la Sf. Gheorghe, „stegarii” au pierdut din nou. Să se repete, oare, situaţia din „sferturi”? „Desigur, meciul se anunţă foarte greu pentru noi, dar şi pentru partenera de întrecere, ne spunea N. Pescaru, căpitanul şi antrenorul divizionarei B. Avem o nouă şansă de afirmare în faţa unei echipe bine cotată în fotbalul nostru”. În privinţa formaţiei, Steagul roşu va păstra „11”-le care a jucat la Plopeni, cu excepţia lui Mihăilescu, accidentat în partida de atunci. Fundaş stânga va juca Porumbiţă. Ieri, după ultimul antrenament, braşovenii au plecat spre Piteşti, dar fără Clipa, Nagy şi Şulea. Aceştia îşi susţin azi-dimineaţă examenul de bacalaureat, după care vor pleca la Piteşti.”

Cum în jurul oricărui meci important se scrie o poveste sau o legendă, nici confruntarea cu Steaua din 1979 nu face excepţie. Ratările din acest meci au fost multe şi de o parte şi de alta. Ziarul Sportul îi notează pe Gherghe (min. 16), Paraschivescu (min. 28 şi 58), Adami (min. 45), Bucur (min. 48), Bălan (min. 93), Popescu (min. 99)  – „de la braşoveni” şi pe Stoica şi Zahiu (min. 7), Stoica (min.16), Florin Marin (min. 70), Dumitru (min. 88) – „de la Steaua”. Însă punctul culminant este atins în minutul 64, la scorul de 1-0 pentru Steaua, când „stegarii” au parte de un 11 metri acordat după un fault al lui Sameş asupra lui Paraschivescu. Expertul Braşovului în materie de penalty-uri, cel care n-a ratat niciodată un 11 metri, Valerică Şulea, şutează de această dată pe lângă poarta lui Rică Răducanu. A fost singurul penatly din carieră ratat de Şulea. Până la urmă „stegarii” aveau să egaleze în minutul 73 când „noul intrat Bălan a trecut cu mare uşurinţă de Anghelini (cum avea să o mai facă în continuare), a pasat înapoi şi GHERGHE a reluat, din apropiere, aducînd egalitatea pe tabela de marcaj„.

Nici în acest meci fanii galben-negrilor nu au fost mai cuminţi. „Unii dintre componenţii acestei pătimaşe galerii au aruncat cu obiecte în teren, s-au urcat, ameninţător, pe gardul împrejmuitor, au aruncat cuvinte grele la adresa clubului bucureştean…”. Deh, erau vremuri când sinistra progenitură sovietică îi făcea pe braşoveni să vadă roşu în faţa ochilor.

Meciul intră în preluniri. Era pentru a patra oară în această campanie de Cupă când braşovenii încercau să-şi depăşească adeversarul în 120 de minute (şi eventual după 11 metri). „Dar în min. 95 ei au avut un moment de neatenţie în defensivă: Dumitru l-a deschis precis pe Ion Gheorghe, acesta a centrat şi A. IONESCU a „înţepat” mingea şi a trimis-o în colţul porţii”. Pe finalul prelungilor, după ocazia „stegarului” Popescu din minutul 99, steliştii au parte de un penalty în minutul 117, dar şutul lui Ştefan Şameş este parat de Gicu Clipa.

„Steagul roşu nu a mai reeditat finalul din partida cu Universitatea Craiova, nu a mai putut obţine egalitatea şi a fost eliminată. Ea părăseşte, însă, această competiţie cu fruntea sus şi pe merit aplaudată.”

Constantin Alexe, fragment din cronica acelui meci

Visul unor generaţii se spulberase încă o dată. Steaua avea să treacă în finala Cupei de Sportul cu 3-0, iar „stegarii” se pregăteau de un nou sezon de Divizia B după magnifica aventură din Cupă. Au fost şapte meciuri pentru „stegari”. În patru au avut intrat de prelungiri (Gheorghieni, Şighişoara, Craiova şi Steaua), două, cel Gheorghieni şi cu Craiova, s-au decis la penalty-uri, iar după meciul cu UTA jucătorii s-au trezit pregătiţi de căpitanul Nae Pescaru. A fost frumos? A fost al naibii de frumos! A mai fost şi ultimul meci din istoria clubului jucat sub numele de Steagul Roşu.

27 iunie 1979: Clipa – Papuc, Naghi, Pescaru, Şulea (min. 108 Godja) – Bucur, Adami, Popescu – Gherghe, Paraschivescu, Şişcă (min. 46 Bălan).

---