Printre stropi de ploaie, fulgere schiţate pe cerul gri-întunecat şi „petardele” date de Gebeleizis, imaginea poate părea destul de deprimantă. Dar „stegari” fiind, se înţelege că singura depresie pe care o cunoaştem este a unui gol în ultimul minut care frânge speranţe şi vise. Aşadar, a fost o punere în scenere banală pentru noi. Practic, cu un an fără o zi înaintea meciului cu ASA Târgu Mureş am trăit condiţii asemănătoare la meciul cu Timişoara, încheiat tot cu 2-1 pentru Steagu’. Şi aceea a fost tot prima victorie din sezon.

Nimeni n-o spunea cu voce tare, dar majoritatea o gândeam: „dacă ar ploua un pic mai tare…”. Practic, din clipa când am simţit apa prelingându-se şi pe cele mai intime părţi ale corpului am fost siguri că vom câştiga. Tâmpa a ieşit la timp de după perdeaua gri apoasă pentru a fi martoră la capul de 3 puncte al lui Constantinescu, iar noi, din înaltul Tribunei 1, am avut unghiul perfect. Adi îşi amintea că ultimul meci văzut de la T1 a fost cel cu Dinamo, din ’81, când Benţa şi-a băgat, la propriu, piciorul în ea minge şi a trimis-o la vinclu direct din corner. „Exact pe linie eram şi am văzut totul perfect”. Acum mai are o „linie” de adăugat la colecţie şi să sperăm că la meciul cu Concordia, ultimul în regim de suspendare, să completeze hat-trick-ul amintirilor.

Abia la a începutul lui octombrie vom reveni la T2, cu 3 deplasări în următoarele 4 meciuri pentru noi, şi ne dorim ca echipa „stegarului” Szabo să redevină capabilă să le dea frisoane adversarilor când văd tricourile galben-negre (sau albastre).

Hai Steagu’ !