Referitor la situaţia de la FC Braşov, eu nu înţeleg căteva lucruri. De ce ar veni un „grup de investitori italieni” taman la Braşov ca să acopere nişte găuri uriaşe lăsate de Neculaie ? Dacă tot îi interesa zona asta, nu găseau în toată Europa de est un club mai atractiv şi mai ieftin ? Preluarea unui club cu datorii uriaşe, aflat în pragul falimentului şi gestionarea lui către ieşirea din insolvenţă, reprezintă un proces de lungă durată, ale cărui rezultate se vor vedea abia peste câţiva ani. Aţi văzut voi italieni în România care să deruleze proiecte pe termen lung, fără a avea un beneficiu imediat ? În fotbal, cel puţin, există precedentele neplăcute de la Poli Timişoara sau Ceahlăul. La Poli, Zambon le-a dat o ţeapă, după care oamenii s-au chinuit ani de zile să recupereze palmaresul de la macaronar. Aici, la Braşov, brusca şi enigmatica intenţie de a investi nu pare a fi unul din acele proiecte sănătoase, de tipul colaborării între două cluburi, sau dezvoltarea unei şcoli de fotbal. În plus, precipitarea cu care au apărut, exact în momentul critic , pozând în salvatori, trezeşte alte semne de întrebare.  Tare mi-e frică să nu fie doar o cacialma, iar în spatele ei să fie nişte şmecheri de pe la noi, dornici să pună mâna pe club cu speranţa unor articii ulterioare prin care să scape de datorii. Sau poate fi doar o diversiune menită  să se câştige timp pentru tabăra lui Neculaie sau pentru altcineva. Dacă pleacă un mafiot şi vine altul, n-am făcut nimic. Aşa s-a întâmplat la Craiova, cu Universitatea, o altă echipă de tradiţie. Au poştit-o, rând pe rând, ospătarul  Constantin Păunescu, miliţianul Dinel Staicu, securistul Neţoiu, pentru a sucomba sub interlopul Mititelu.

Steagul Roşu e genul acela de femeie distinsă, trecută puţin de prima tinereţe, dar încă foarte frumoasă. Chiar dacă acum poartă haine mai sărăcăciase, radiază nobleţe şi impune respect. Cu ea nu te joci. Ori ai gânduri bune şi o iei de nevastă, ori nu te atingi de ea.

Cu toţii ne dorim ca ieşire din această criză să se producă mai repede, iar Steagu’, împreună cu suporterii, să-şi ducă povestea mai departe spre 90, 100, etc.  Dar până să avem măcar câteva certitudini, e bine să fim un pic rezervaţi.  Singurul lucru cert este că ultimile cheltuieli de la club, legate de deplasarea la meciul amical, au fost suportate tot de Vasile Dochiţa, cel care, cu tot entuziasmul  său dezinteresat, nu mai poate de unul singur.  Şi că, înainte cu o săptămână de reluarea campionatului, avem o echipă subţire şi bulversată.

Dar noi credem în continuare că #steagunumoare.