Câteva faze de ziua copilului, care ne dau speranţe că continuitatea nu ţine doar de viitorul patron/investitor. Căci, dacă nu ai suflet, la ce bun banii?

Suspectez că puştiul ăsta a purtat negocieri dure cu ai săi până au acceptat să-l ducă în peluză, cu galeria. Nu ştiu câte teme sau câţi de 10 pe linie le-o fi promis, dar sper că s-a meritat. Şi sper că nu s-a speriat prea tare (ai lui ştiu sigur că da) atunci când au intrat sclavii de steliştii în sectorul nostru, şi că va reveni. La o adică, trebuie să fluture şi el propriul său steag, ca să poate să le arate fetelor peste ani şi ani cum ştia încă de mic care îi sunt priorităţile.

Înţelegi ce vreau să zic?

Şi apoi momentul acela când ajunge în prima lui deplasare şi se întreabă ce naiba caută aici şi cum de poate fi atât de fain? Deja a învăţat într-o singură zi mai multe lucruri despre viaţă şi despre ce înseamnă să fii un om decât l-ar putea învăţa învăţătoarea în toţi cei patru ani de şcoală primară.

Fularul galben-negru e mai bun pentru gât decât orice sirop de tuse. Condiţia e să nu-l laşi deoparte niciodată…

… şi să nu încetezi niciodată să crezi că băieţii tăi din teren sunt cei mai cei. N-au câştigat niciodată ceva? Nu se bat pentru trofee? Neimportant, sunt ai tăi!

Şi într-o zi o să vrei să fii şi tu ca ei – să te aplaude stegarii, ăia adevăraţi, la fel ca tine, şi să dai gol pentru Steagu’. Şi nici un vis nu e prea mare când eşti mic.

Dar viaţa are felul ei ciudat de a se purta, şi nu întotdeauna te ghidează spre ceea ce ţi-ai dorit din tot sufletul când aveai şapte ani. Să n-ai mânie pentru ea sau regrete. În familia Steagului mereu vei avea un loc. O să creşti. O să ai o listă cu numărul meciurilor la care ai fost şi vei pierde şirul acelei liste.  O să te gândeşti să te laşi de tot, că nu se merită, şi o să revii. O să te doară, o să fii fericit şi într-o zi la care nici nu te poţi gândi acum, o să stai cu mâinile încrucişate în tribună privindu-i pe sub cozorocul şepcii galbene pe nişte puşti care-ţi aduc aminte de cineva extrem de familiar ţie, pe care credeai că-l uitaseşi.