Citeam în Monitorul Expres despre cel mai recent contract încheiat de IAR Braşov – 313 milioane euro (fără TVA) cu Ministerul Apărării Naţionale – şi cum în primele nouă luni din 2016 au avut un profit net de puţin peste patru milioane şi jumătate de euro.

Şi m-am gândit imediat dacă cineva din cadrul clubului (cineva, că dracu’ ştie cine conduce clubul ăsta) s-a gândit măcar să le dea un telefon celor de la IAR, să-i întrebe dacă nu le place fotbalul, dacă nu vor nişte acţiuni, nişte reprezentare în administraţia clubului, nişte ceva.

Dar imediat mi-am amintit că FC Braşov nu joacă fiecare meci de acasă cu tribunele pline şi probabil nici Digi Sport n-ar avea lucruri mai frumoase de spus despre audienţa TV generată de meciurile galben-negrilor. Aşa că nu-i poţi suna pe cei de la IAR şi să mergi la întâlnire cu cifre de audienţă, că râd ăia de tine. Noi avem contracte de sute miliarde de euro şi voi vorbiţi că ne faceţi reclamă?! N-ai decât să te enervezi, dar FC Braşov e un brand pentru noi suporterii, nu pentru oraş. Brand e atunci când şi braşovenii care n-au treabă cu fotbalul răspund la întrebarea spuneţi-ne trei nume reprezentative pentru Braşov cu Biserica Neagră, Tâmpa şi FC Braşov.

Astfel, la IAR Braşov nu mergi cu impresii de baştan, mergi cu un plan. Unul beton şi de care să te ţii ca şi cum viaţa ta ar depinde de îndeplinirea obiectivelor din acel plan. În nici un caz nu mergi în faţa lor cu Romică Paşcu şi cuvântul comision în vocabular. Le explici cum îţi propui ca în cinci ani să ajungi cel mai performant club de fotbal din ţara asta şi să începi să produci profit – pentru că cupe europene şi stadion modernizat plin meci de meci şi ce naiba o mai fi.

În lipsa unui plan, orice cerere din parte clubului, fie către IAR Braşov sau către bodega Piru, se cheamă cerşit, că poate-poate o mai ducem şase luni şi dup-aia vedem noi iară ce şi cum facem.