Aripile 0-10 Steagu’ | Feuer Frei!

Pregătirea fizică şi tactică, precum şi abordarea meciului cu un obiectiv clar în cap (promovare, în cazul Steagului) nu le-a lăsat celor de la Aripile vreo şansă.

Nefiind familiar cu Liga a 4-a, doar speram la o victorie în meciul de debut al „stegarilor”, scorul final luându-mă prin surprindere. Băieţii au tras la foc automat începând cu minutul 5, când Damian a deschis scorul din pasa lui Popa. Pentru Sorin Grigoraş, suporter „stegar” în timpul liber şi echipier al Aripilor sâmbetele de la ora 11, ziua de 19 a fost probabil cea mai bizară din viaţa lui de jucător-suporter. Bizareria a atins cotele cele mai înalte în minutul 19, când meşterul Grig a deviat în propria poartă şutul lui Popa pentru 0-2.

Damian (nr. 77) îl consolează pe Grigoraş după autogol. Cei doi fost colegi sub culorile galben-negre în primele meciuri de pregătire ale verii.

După scor, dar mai ales după joc, era clar că „stegarii” vor pleca din Ghimbav cu victoria, rămânând de aflat numai la câte goluri diferenţă va fi aceasta realizată. Cei 200 de „stegari” prezenţi în tribună şi la gard îi îndemnau pe cei din teren să „dă-le gol, dă-le gol, haide Steagu’, dă-le gol!”, iar Steagu’ s-a conformat. Claudiu Fânariu a finalizat spectaculos a treia pasă de gol dată de Popa, în minutul 22.

Aparent, porecla lui Fânariu e „Gâscă” (sau doar li s-a părut unor suporteri din tribună că există similarităţi). Cert este că „Gâscă” avea chef de distracţie. După o ocazie ratată de Damian, „Gâscă” a încercat să facă scorul 0-4 cu o semifoarfecă din marginea careului de şase metri. Ghici cine i-a centrat? Dacă răspunsul tău a fost „acelaşi Horia Popa”, atunci lasă un comentariu aici pentru că tocmai ai câştigat un bilet la primul meci de acasă al sezonului – sâmbăta asta cu Chimia Oraşul Victoria.

Probabil cea mai frumoasă ratare a meciului? Hehe, stai să mai vezi una mai jos.

Lucian Codreanu a stabilit scorul pauzei, 0-4, cu un şut în forţă la firul ierbii. După golul cu Rapid (şutul acela belea la vinclu) şi cel de sâmbătă, Codreanu ne-a cam răsfăţăt şi acum ne aşteptăm ca orice bombetă plecată din dreptul lui să se oprească în plasă.

Iar acum un scurt moment publicitar cu jucători „stegari” oferit de băutura voastră favorită! Click pe imagini ca să le vedeţi mai mari.

Primul pas din viitorii mulţi spre revenirea în elită.

Căpitanul SR-ului, deşi nu a fost solicitat prea des de adversari, şi-a folosit totuşi experienţa pentru a lansa trei atacuri finalizate cu gol.

Două pase de gol, a provocat un autogol şi a înscris un gol. Sâmbătă a fost o zi bună pentru Horia Popa.

Prea „stegar”, prea rapid.

Plan apropiat cu „Vîrli” dinamizând flancul stâng.

Plan larg cu „Vîrli” şi Poenaru sorbiţi din priviri de suporterii „stegari”.

Fotografie de Campofrio, cum s-ar zice.

Hai, Codrene, hai cu pasa, să le scuturăm iar plasa!

Serios, cred că o să fac un album cu stickere „stegare”.

Pompier, „stegar” şi, după nume, haiduc vestit.

Deplasarea fără minge este la fel de importantă.

Alex Bodean şi Sorin Grigoraş, de la camarazi de front, la adversari.

Căldura amiezii i-a limitat pe „stegari” la doar încă şase goluri după pauză, prilej pentru Alin Damian să realizeze dubla în minutul 52, pentru Horia Popa să devină din servant marcator, pentru rezervele Alex Bodean şi Laurenţiu Andrii să evidenţieze inspiraţia antrenorului Lucian Petre, pentru Dumitraş să se impună deja ca un fundaş golgeter şi pentru Fânariu să facă şi el dubla.

„Gâscă” ar fi putut deveni chiar primul marcator al unei triple, însă expunerea îndelungată la soare i-a bruiat concentrarea. Iată cea mai cea ratare a zilei de sâmbătă.

Scăriţa-centrare a lui Alex Vîrlan n-a avut parte de finalizarea care trebuia, ci de cea pe care o merita.

La finalul meciului, cartuşele de fumigene goale agăţate în gardul stadionului IAR rămâneau ultima dovadă a trecerii noastre pe acolo. Ecoul cântecelor noastre se risipise în văzduhul amiezii, rulat poate de elicele avionaşelor care tot aterizau pe aerodromul din spatele porţii. Glumesc, s-au strâns şi cartuşele acelea, împreună cu toate sticlele, bidoanele, pungile cu covrigei sau floricele şi pachete goale de ţigări.

Am revăzut prieteni de sezonul trecut la acest meci. Ne luaserăm rămas bun în sectorul agricol Ilfov, la Afumaţi, cu speranţa certa că ne vom înâlni şi sezonul viitor. Câteva luni şi multă pasiunea şi determinare mai târziu, ne îmbrăţişam în parcare la finalul celei mai categorice victorii din istoria Steagului. Pe 15 octombrie 1950, băieţii lui Silviu Ploeşteanu băteau Spartac Curtea de Argeş în drumul spre Divizia B cu 9-0. Degeaba mă iei că SR-ul e club nou. Steagu’ e în inimi.