Oh, there goes gravity! Am tot sperat până-n ultima clipă că Alupei va reuşi să desăvârşească meciul bun făcut vineri seară printr-o respingere de pe linia porţii în ultimul minut. S-a dus glonţ spre poarta rămasă goală, şi-a luat elan, însă unghiurile şi toate celelalte matematici au fost mult prea contra lui pentru a putea salva victoria „stegară”. Important e că a sperat şi el.

Şi primele puncte cedate în acest campionat sunt cele de pe propriul teren, în faţa unei asistenţe de circa 500 şi un pic de spectatori, în uşoară creştere faţă de etapa precedentă, dar în declin grav ca atmosferă faţă de minunatul haos creat la Zărneşti şi Ghimbav. Mi se confirmă tot mai des că parcă echipa şi tribuna sunt în conexiune spirituală directă şi orice stare a uneia din părţi o influenţează direct pe cealaltă.

Personal, eu-s fanul unei echipe compusă din unşpe inimi galbene. Poenaru, deşi era în fund şi înconjurat de doi-trei adversari, băga alunecări şi cumva tot reuşea să trimită mingea către un coechipier. Popa a ieşit cu cel mai murdar echipament de pe teren, iar Codreanu cu unul XXL. Dar dincolo de efort mai trebuie şi nişte luciditate pentru livrarea KO-ului, pentru că e bătălie mare la nivelul ăsta. Toate echipele care joacă împotriva noastră dau 210%, mai ales când vin pe „Tineretului”. Văd galben în faţa ochilor, SR pe piept şi ştiu că joacă contra lu’ Steagu’. Iar treaba asta nu le face să dea în spate, ci le ambiţionează să-şi întreacă condiţia. Nu le pasă de numele individuale, au în faţă echipa Steagului şi vor să o bată, să o încurce, să orice, iar nouă ne trebuie douăzeci şi ceva băieţi pregătiţi oricând de orice. Să pună piciorul, capul, pieptul, mâinile, şi uneori şi fruntea în fruntea adversarului pentru a-l lămuri că Steagu’ are o misiune şi el cam stă în calea ei.

Stânga: „Vai de mine, Horia…” – spălătoreasa / Dreapta: Adversar arţăgos? Tricoul rezistă!, foto stânga de Alexandra Moldovan

Aşteptările mele la un festival al golurilor contra Tărlungeniului s-au transformat rapid în acceptarea situaţiei că urmează un meci în toată regula. Acel 210% de care scriam mai sus, plus priceperea antrenorului Florin Dârvăreanu, nimeni altul decât cel care sezonul trecut a condus Viitorul Ghimbav spre promovarea în L3. Anticipam astfel la microfonul camerei web care asigura transmisia live a meciului posibilitatea unei noi seri dramatice pe „Tineretului”, iar în adâncul sufletului speram ca la finalul acelui dramatism toată naţiunea Steagomană să fie un zâmbet.

Nou-sositul Vagner, extrem de activ în prima repriză pe partea dreaptă în tandem cu Horia Popa, a cam dispărut din joc în repriza secundă. Poenaru a comunicat mai bine alături de Popa pe stânga, iar din centrarea primului a rezultat deschiderea de scor, Laurenţiu Andrii (Popa cel vestit) finalizând cu capul printr-un frumos plonjon în minutul 67.

Dacă şutul lui Alexandru Oprea din marginea careului de şase metri nu s-ar fi dus peste poartă un minut mai târziu, „stegarii” ar fi putut negocia de pe poziţii superioare finalul de meci.

Oaspeţii au fost aproape de golul sezonului în minutul 89, când portarul Ungureanu, „Chilavert de Tărlungeni”, a executat frumos o lovitură liberă de la circa 20 de metri, mingea trecând puţin alături de poarta „stegară”. Din păcate, peste doar trei minute, o ieşire neinspirată a lui Mutu şi o respingere timidă oferă Inter-ului de pe Tărlung onoarea de a pleca neînvins de pe „Silviu Ploeşteanu”.

Pentru noi, judecând acum la rece, că tare râcâit am mai fost pe suflet de ieşirea aceea a lui Mutu şi de acalmia tribunelor, egalul acesta ar putea fi un lucru minunat. Băieţii în galben au realizat live cum numele de „Steagu'” nu e de ajuns pentru a câştiga meciuri, iar sâmbăta asta la celălalt Inter al judeţului, la Cristian, mă aştept să-i revedem sufocându-şi adversarii. Doar suntem Steagu’, ce naiba?!?

---

OMUL MECIULUI, AŞA CUM S-A VĂZUT LA STEGARU’

Inaugurez o secţiune a cronicii de meci care poate în timp va însemna ceva pentru cei menţionaţi aici, sau care probabil va fi la fel de inutilă ca boxul lui Mutu în acel minut 92.

CU O ZI ÎNAINTEA MECIULUI

În vestiar, cu puţine minute rămase până la începerea antrenamentului, jucătorii îşi întorceau pe toate feţele viitoarele tricouri de joc. Dintre toţi, unul pare să admire numărul de pe spatele tricoului său mai mult decât minunat brodata emblemă de pe piept. „Ce număr ai, meştere?”. Întoarce tricoul spre mine ca să-mi arate. „Cinci”, zice cu timiditate. „Ohohooo, număr sacru ăsta, sper că ştii care-i treaba cu el”. Reacţia vine plină de mândrie: „Nae Pescaru, ce să mai, e extraordinar!”. Din tonul său am înţeles că numărul 5 va fi motivator, nu sursă de presiune.

ÎN TIMPUL MECIULUI

Alunecările, intercepţiile şi duelurile la cap au fost tăte specialitatea sa. N-a ratat vreuna. Cu ochii pe adversar, anticipându-i mişcările, şi cu picioarele ori capul în minge, contramandându-i planurile de viitor, Marian Alupei ştie că nu doar postul îl obligă la perfecţiune, ci şi numărul cinci de pe spatele tricoului său galben.

Numai ce-am răsfoit în zorii zilei de sâmbătă filmarea meciului şi am remarcat trei intervenţii decisive, pe lângă alte deposedări finalizate cu pase spre coechipieri. În opinia mea, tipul a fost cel mai bun jucător în galben al meciului de vineri. Felicitări, meştere!

---

Meciul cu Inter Cristian are loc în deplasare sâmbăta aceasta, pe 16 septembrie, de la ora 11. Date fiind condiţiile tehnice de la faţa locului nu va exista un live stream, aşa că mişcaţi-vă fundurile spre stadion ca să comentăm împreună, într-un singur glas: „Hai, Stegarii!”. Băieţii şi fetele se văd în momentele de cumpănă, nu la victorii fără număr.

#SteagulRenaşte prin noi!

---