Canalul de YouTube al Replay-ului a început să publice o serie de reportaje de la mijlocul anilor 1990 care au în prim plan fotbalul braşovean şi, în special, echipa FC Braşov.

La minutul 14 din partea a 2-a începe delirul.

„Stegarii” se străduiau, la fel ca în sezonul anterior, să evite retrogradarea. În noiembrie 1996 urmau alegerile prezidenţiale şi, în vreme ce unii sperau că acestea vor aduce un nou suflu ţării, mulţi erau convinşi că actuala putere, orchestrată de preşedintele Ion Iliescu, va rezista, încă o dată, schimbării.

Pe 16 martie 1996, în etapa a 26-a a Ligii 1, echipa de sub Tâmpa apărea în Trivale purtând pe tricourile galben-negre sigla PDSR – partidul aflat la guvernare.

Lavi Hrib a egalat în minutul 85 dintr-o lovitură liberă de la circa 20 de metri, iar Romeo Paşcu, conducătorul FC Braşov, a aşteptat după meci ca toţi jurnaliştii să aibă pregătite carneţelele pentru a da dedicaţia:

Sunt convins că sigla PDSR-ului a purtat noroc echipei FC Braşov şi că va purta noroc şi în continuare”.

După ce Steaua ne-a ciomăgit în Ghencea (5-0), alt meci în care „stegarii” au apărut cu PDSR-ul în piept, Romeo Paşcu, acest om mai letal pentru fotbal şi sport decât orice pandemie, reafirma aura norocoasă a siglei PDSR în urma victoriei de acasă cu Sportul Studenţesc (4-3).

Nu fac politică, nici n-am să fac vreodată politică. Suporterii au dorit să jucăm cu sigla PDSR-ului, am jucat şi, sigur că, pot să spun că de când am jucat cu sigla PDSR-ului ne-a adus noroc.”

View post on imgur.com

„Stegarii” s-au salvat încă o dată de la retrogradare. Sezonul următor, însă, degringolada totală din club va aduce căderea în B pentru două ediţii.

---

Presa actuala a evidenţiat şi ea acest episod din istoria clubului. Singura chestie care mă irită este felul deficitar în care l-au prezentat.

Da, după 1990, clubul nostru a fost primul care a purtat pe tricouri sigla unui partid politic. Însă, când scrii că „FC Braşov a fost primul club din România care a avut pe tricou sigla unui partid politic„, asta înseamnă că „stegarii” au fost primul club din toată istoria fotbalului românesc.

Nu e cazul. Din nefericire, şefii lu’ FC Braşov n-au fost primii care au crezut că legarea imaginii de un partid politic te poate scoate din rahat.

Când Mihai încă era regele României, Rapidul a fost primul dintre cluburile Ligii 1 ce şi-a pus pe tricouri sigla Blocului Partidelor Democrate, alianţă care candida la alegerile parlamentare din noiembrie 1946. Unele ziare din acea vreme chiar i-au muştruluit pe bucureşteni pentru decizia luată.

„Sorele” BPD a răsărit pe tricourile giuleştenilor pe 3 noiembrie 1946, în meciul de la Arad. Doi ani mai târziu, conducerea clubului U Cluj anunţa susţinera financiară a campaniei electorale a Frontului Democraţiei Populare (o altă coaliţie de partide de stânga), tot pentru alegerile parlamentare.

Înainte de al Doilea Război Mondial, prin toamna lui 1940, când Mişcarea Legionară se instaurase la conducerea ţării şi începuse suprimarea minorităţilor şi a adversarilor politici, conducerea clubului timişorean Ripensia nu doar că s-a descotorosit cât de repede a putut de jucătorii cu rădăcini evreieşti (chestie făcută de multe alte cluburi), ba chiar a şi anunţat că include verdele legionar între culorile sale tradiţionale: „nu din oportunism, fiindcă verdele legionar trebuie să şadă lângă tricolorul naţional pe care l-am purtat până acum.” (GSP-ul din 12 octombrie 1940)

---

Revenind sub Tâmpa, probabil că braşovenii tot dintr-un spirit de solidaritate, şi nu din oportunism, au purtat în sezonul 1993/94 al Ligii 1 tricouri roşii cu sigla schemei piramidale Caritas pe piept. În centrul fotografiei oficiale de grup, bineînţeles, Romică Paşcu.

View post on imgur.com

Toate’s vechi, şi nouă toate.