Consecinţele legământului pe care Nicolae Pescaru l-a format cu Steagu’ au fost exprimate cel mai bine de Valentin Stănescu, fostul antrenor „stegar” şi al Naţionalei României.
Pescaru ar fi jucat cu siguranţă de 25-30 de ori în prima reprezentativă dacă ar fi evoluat la o echipă din… Capitală.
Valentin Stănescu, 1981, cu ocazia retragerii lui Pescaru
Pescaru e convins că ar fi meritat măcar 50 de selecţii. Când într-un sezon te poţi clasa pe locul trei în clasamentul golgeterilor Ligii 1, iar în următorul să fii printre cei mai buni fundaşi din ţară, e imposibil să nu consideri că s-ar fi putut mult mai mult decât cele numai patru apariţii pentru prima reprezentativă.
Debutul: 28.04.1970, meci test, în deplasare cu Franţa (0-2), a intrat la pauză în locul lui Ion Dumitru. Avea 27 de ani, o lună şi o zi.
Primul meci ca titular pentru România: 23.04.1972, meci test, acasă cu Peru (2-2), a fost schimbat în min. 75 cu Lazăr Pârvu. Avea 29 de ani şi 27 de zile şi era a treia apariţie.
Celelalte apariţii:
- a 2-a – 10.10.1971, prel. JO München 1972, Danemarca – România 2-1, a intrat în min. 78 în locul lui Ion Dumitru;
- a 4-a – 18.04.1973, meci test, URSS – România 2-0, a fost schimbat la pauză cu Remus Vlad.
Nicolae Pescaru mai are alte două prezenţe în Naţionala B (octombrie 1967) şi tot atâtea în Naţionala Olimpică (ianuarie 1970), plus şapte meciuri pentru Naţionala de tineret, în prima jumătate a anilor 1960.
- Debut România U23: 05.05.1963, meci test, acasă cu Suedia (2-1), a intrat la pauză în locul lui Iuliu Năftănăilă. Avea 20 de ani, 1 lună şi 8 zile.
- Debut România B: 07.10.1967, meci test, acasă cu Ungaria (3-1), titular, a fost înlocuit în min. 74 de Alexandru Badea. Avea 24 de ani, 6 luni şi 10 zile.
- Debut România Olimpici: ?.01.1970, meci test, în deplasare cu Israel (1-0), a fost integralist şi desemnat cel mai bun jucător de pe teren.
Printre altele, Nicolae Pescaru a fost selecţionat şi în lotul României pentru Cupa Mondială Mexic 1970, însă nu a fost utilizat nici un minut.
Pescaru a îmbrăcat pentru ultima dată tricoul României pe 19 martie 1980, cu ocazia unui meci demonstrativ între România ’70 vs. România ’80.
Peste 70.000 de spectatori au fost în tribunele fostului stadion „23 August”, iar celebrul ziarist sportiv Ioan Chirilă aprecia că cei mai buni jucători de pe teren au fost Dobrin şi Pescaru, acesta din urmă având aproape 37 de ani.
„Cei doi jucători, îndelung aplaudaţi pe stadionul 23 August, ne invită să medităm asupra tuturor prejudecăţilor care fac să se restrângă atât de mult sfera creaţiei în organizarea unui colectiv de joc. […] Pescaru, un jucător complet, viguros, rafinat şi tenace, ar fi trebuit să fie o piesă mereu prezentă în structura echipelor din deceniul care s-a încheiat. El a fost neglijat, însă, pe baza unor criterii formale şi rigide, cedând întotdeauna locul unor noţiuni care împovărează deseori limbajul complex al fotbalului – gabarit, prestanţă, talie, etc… etc.
Dacă joci fără Dobrin – şi discuţia are mai mult o tentă retrospectivă – înseamnă că îţi asumi obligaţia de a juca englezeşte sau nemţeşte. Dacă joci fără Pescaru, înseamnă că te poţi dispensa de un jucător subtil, inimos şi omniprezent, preferând, de pildă, un „tăietor de lemne”, hai să ne limităm la această generalizare fără să dăm nume.
Ioan Chirilă
Cu Pescaru în echipă, de nimeni nu ne e frică!
La Stegaru' 